Trecerea la economia de piaţă dupa 1990 a adus o serie de transformări în societatea românească. Principiile pieţei au cerut şi dezvoltarea sistemului bancar după noile reguli. Până atunci cetăţeanul român nu ştia decât de CEC- Casa de Economii şi Consemnaţiuni – istorica instituţie de economisire care îşi are originile în reformele economice iniţiate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Alături de “banca populaţiei” mai existau 3-4 instituţii bancare, dar acestea erau închise populaţiei, lucrând doar cu întreprinderile socialiste: Banca Naţională a României, Banca de Investiţii, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi Banca Română pentru Comerţ Exterior.
Astăzi ne-am obişnuit aşa de mult cu băncile încât acestea au devenit parte din cotidian. Mergem la bancă pentru a plăti facturile, rata la credit, a deschide depozite sau a ridica numerar.
În prezent există 42 de instituţii de credit şi peste 100 de bănci străine au notificat BNR cu privire la intenţia de a desfăşura activităţi bancare în baza paşaportului european. Avem bănci comerciale, instituţii specializate în contracte de economisire-creditare în domeniul locativ, cooperative de credit. Alături de acestea avem şi o pleiadă de instituţii financiare nebancare, care, în condiţii de luptă de gherilă, atacă băncile în lupta de concurenţă.
La o primă constatare putem spune că avem concurenţă în sistemul bancar românesc! Avem instituţii bancare numeroase şi diversificate. Reclamele publicitare au devenit de-a dreptul agresive. Ofertele promoţionale, de asemenea, te îmbie cu diferite reduceri de dobânzi la credite, vacanţe exotice, bonusuri de dobândă la depozite. Totul este zugrăvit în culori şi lumini fermecătoare!
Joburile în bănci sunt din ce în ce mai multe şi salariile în creştere. Bătălia pentru recrutare se dă nu doar de la « middle management » în sus, ci şi pentru angajaţii din « linia întâi ».
Primele cinci bănci desfăşoară peste jumătate din activitatea bancară din România, nivelul concentrării bancare, aflat în scădere, fiind foarte apropiat de media celor 25 ţări din UE (fără România şi Bulgaria), de 59% din total activitate bancară în 2007. Mai mult decât atât, poziţia pe piaţă a top 5 bănci din sistem – “marea finanţă a ţării”, este una într-o continuă modificare. Uneori băncile au uitat de profitabilitate şi prudenţialitate în dorinţa de a câştiga puncte procentuale cât mai multe pe o piaţă bancară atât de dinamică.
Dar oare concurenţa pe piaţa bancară românească este suficient de concludentă? Este oportun acest război în care, deocamdată, nu se ştie cine va câştiga?
Paradoxal avem concurenţă între bănci, dar concurenţa bancară din România ignoră clientul! Adevărata concurenţă în domeniul bancar ar trebui să aducă mai multe în peisajul bancar românesc, din perspectiva clientului autohton. Astfel, dobânzile şi comisioanele la credite ar trebui să fie « mai aşezate » şi mai reduse; relaţia bancă-client nu trebuie să fie una de captivitate pentru acesta din urmă, ci una de fidelizare a lui; deservirea clienţilor trebuie să fie promptă şi mai centrată pe client; contractele la credite ar trebui să înceteze a mai fi criptice şi pline de capcane pentru clienţi ; produsele şi serviciile bancare trebuiesc diversificate şi îmbunătăţite; personalul bancar mai bine selectat şi instruit etc.
fara a lua apararea bancilor, pe care, de altfel, le-am cam criticat in cele doua editoriale publicate pana in prezent, consider ca ceea ce se intampla este firesc.!
intr-adevar avem o inflatie mai mare si resuresele de refinantare ale bancilor (resursele pe care le atrag pentru a acorda mai departe credite) au devenit mai scumpe, datorita, in primul rand, crizei financiare internationale.
pana acum bancile obtineau din exterior resurse mai ieftine, in prezent acestea s-au scumpit.
e ceea ce spuneam si in primul editorial, vis-avis de criza financiara si comportamentul bancilor si al clientilor bancilor.
in contractul de creditare, la inceput, este specificat faptul ca dobanda la credite este variabila, in functie de conditiile pietei.
ne-am bucurat cativa ani de un euro in raport cu leul scazut si stabil, precum si de dobanzi stabile oarecum la credite. trebuie sa invatam si lectia cealalta…riscurile care ni le aduc aceste credite contractate, in conditiile in care nu studiem indeajuns conditiile din contract.
daca banca ar fi scazut dobanda, cu siguranta nu am fi comentat nimic, dimpotriva, am fi laudat-o.
acelasi scenariu s-a intamplat si in SUA, in contextul in care au crescut dobanzile la credite, ca urmare a scumpirii resurselor de creditare pe pietele monetare! multi oameni au ramas pe drumuri, datorita imposibilitatii platii ratei la credite!
ceea ce este de reprosat bancilor este faptul ca nu informeaza indeajuns clientii, nu ii fac constienti de toate riscurile la care se expun! mai mult, uneori chiar dezinformeaza, cu sau fara buna stiinta.
produsele de creditare din Roamania au fost si sunt in continuare scumpe!
astfel, ma reintorc la concluzia trasa in editorial, faptul ca nu exista o concurenta reala in sistemul bancar romanesc, in favoarea clientului!
as dori sa mai fac o precizare: nu lucrez in sistemul bancar, dar cunosc problematica bancara din pozitia mea de cadru didactic la universitate cu preocupari in domeniul bancar. aceasta pozitie ma face sa fiu impartial in a trata astfel de subiecte!
sper sa fiti multumit de raspuns, daca nu mai putem discuta…
Cum explica un om ca dvs, din sistemul bancar, astfel de golanii pe care le fac bancile:
Instituţiile de credit au adăugat între 0,5 şi 4% la dobânzi. În urmă cu o săptămână, BRD a scumpit şi creditele existente deja în sold.
vezi
…sunt curios daca imi raspundeti