In publicistica intebelica spectacolul oferit de luptele politicianiste, de asocieri si disocieri surprinzatoare (vezi si mai vechea expresie „monstruoasa coalitie”) au determinat din partea observatorilor (unii ca Iorga, Goga sau Arghezi – de exceptie) aprecieri extrem de acide. Oricit ar clama unii impotriva ideii ca nu existe trasaturi morale perene, atit la virful cit si la baza societatii, realitatea se impune.
Usurinta cu care unii schimba partide, aliante, cu care isi dau si-si iau inapoi cuvintul (e al meu si pot sa fac ce vreau cu el!) dar pretind ca sint persoane onorabile, ne obliga sa constatam ca aprecierile de „ieri” sint f.actuale. Cred ca lui Arghezi ii apartine concluzia in vitriol: „Partidele noastre nu au aderenti, ci aderente!”.
Usurinta cu care niste intelectuali, nu neaparat „mari”, dar notorii, isi pun in joc numele, cunostintele si reputatia in slujba unui cioban semianalfabet, arata cit de prezent este mercenariatul politic si cit de critic absent este bunul simt.
SPECTATOR
