Un comentariu de la un vechi prieten mi-a stârnit un val de amintiri, nostalgii, regrete, furii, dar mai ales lacrimi.
Da! Am făcut liceul militar la C-lung, la “Ștefan cel Mare”, într-o perioadă când milităria era la mama ei acasă și se aplică din clasa a IX-a până în ziua de bacalaureat și chiar și după. Numele Moise, Ciurea și Costan nu se uită așa de ușor.
Short Review:
- 23 în cameră (alături de elevul de an mai mare),
- program 06-22 (asta cred că era bine, că acum e un haos în programul meu),
- școală (dar pe bune, că altfel nu vedeai orașu’)*,
- program de înviorare (ăsta era super bun, că acum mi-e frig și vara când bate vântul),
- tras după vânt cu PM-ul (că ținta era departe),
- eh, și câte și mai câte (Valea Plângerii, sala de forță, nopțile ilegale de video, “Ofițer și Gentelman” (l-am revăzut recent), pasul de defilare, petreceri cu licee de medicină sau pedagogice, apel de seară, tunsul gratis de toți banii, etc.)
Și da Vasile: centrala telefonică, unicul loc de unde, prin bunăvoința lui Ilie și a ta, luam legătura cu cei dragi.
* nici o notă sub 7 pentru învoire de o zi, în garnizoană. Pentru “în afara garnizoanei (adică ACASĂ) … eh, aici lucrurile erau mai complicate (și note și bună purtare și grafic și absurdități ale superiorilor)”
p.s.Liceul Militar pe Facebook, LinkedIN și web (toate liceele)