Romanii se arunca in apa si abia apoi isi dau seama ca nu stiu sa inoate

Salariile alimenteaza peste jumatate din veniturile totale ale gospodariilor romanesti, iar prestatiile sociale circa o cincime, in trimestrul II al anului 2008 (INS, octombrie 2008). In lipsa unor instrumente de economisire stimulative, romanii si-au alocat veniturile totale medii lunare (de 2046 lei pe gospodărie şi 702 lei pe persoană) in proportie de 90% consumului.

- Chinezul castiga cam un dolar pe ora, din care economiseste 40%, iar restul il consuma. Romanul castiga un pic mai bine de dublul chinezului, dar economiseste cam 10%.
- Se vor grabi insa altii sa se bucure ca stam mai bine decat americanii care castiga 24 de dolari pe ora si cheltuiesc 25. Nu este chiar asa: creditele pentru consum domina cea mai mare parte a datoriilor populatiei.

INS ne mai spune ca din totalul consumului gospodariilor circa 43% se duc pe alimente si bauturi nealcoolice, 7% pe haine si incaltaminte, si inca aproape tot pe atat pe bauturi alcoolice. In mod evident, mare parte a achizitiilor romanesti in mediul urban se fac in sectorul comertului cu amanuntul. In mediul rural, 40% din alimente este inca asigurat din autoconsum.

- Cresterile actuale fulminante - cu zecile de procente - la salarii, pensii, indemnizatii, la care se adauga o noua crestere a salariului minim la 600 RON de la 1 ianuarie 2009 va alimenta, desigur, in continuare consumul ca volum valoric.

- In termeni reali, cresterile de preturi vor alimenta inflatia si vor diminua puterea de cumparare.
- Impactul bugetar al tuturor sporirilor salariale si sociale din ultimul an (1 octombrie 2007 - 1 octombrie 2008) se apropie de 3,5% din produsul intern brut estimat pentru anul 2008.

Comportamentul consumatorist al romanilor a fost in mod direct influentat de stimularea creditarii, in dauna economisirii. Diferenta dintre dobanda activa si pasiva (adica intre credite si depozite) s-a mentinut cam 16 ani la un nivel exagerat de ridicat. Profiturile sistemului bancar au fost groase. In ultimii doi ani, diferentialul de dobanda a inceput sa scada semnificativ. Economiile, totusi, s-au miscat foarte lent pe trendul ascendent.

- Romanii iau imprumuturi pentru a consuma: peste 90% din serviciul datoriei populatiei este reprezentat de creditele pentru consum.
- Mai concret, populatia a devenit incepand cu a doua jumatate a anului 2007 debitor net catre sectorul bancar. Singura exceptie o face regiunea Bucuresti-Ilfov.
- Pe ansamblu, insa, ponderea creditelor acordate populatiei in PIB este inferioara tarilor din zona Euro. Astfel de comparatii sunt insa prea putin relevante. Romanii sunt mai indatorati decat cetatenii europeni daca raportam creditele la nivelul propriilor venituri. Diferentele cresc si mai mult daca raportam aceste credite la nivelul veniturilor fiscale declarate la care mai adaugam maximum 20%, conform noilor norme ale BNR.
- Inasprirea normelor de creditare cred ca reprezinta solutia corecta, dar mult prea tardiva. Pana acum au fost grav ratate ambele scopuri fundamentale ale normelor de creditare eficiente: de reducere a riscurilor de nerambursare, respectiv de stimulare a creditelor productive in defavoarea celor pentru consum. Vom fi martorii a tot mai multe inecuri financiare ai celor creditati, dar macar ii protejam pe cei inca aflati pe tarm.

Presiunile actuale pe consum se anuleaza partial reciproc. Pe de o parte, veniturile disponibile cresc. Pe de alta parte, dobanzile la credite sunt tot mai costisitoare, iar conditiile de acordare a creditelor tot mai restrictive. La acestea se adauga si deprecierea importanta a leului. Populatia este complet neacoperita fata de acest risc valutar.

- Romanii se gasesc, asadar, in situatia neplacuta de a rambursa sume deja mai mari cu peste 10% in lei pentru creditele luate in euro, la care se mai adauga cresterile ratelor dobanzilor.
- Optimismul consumatorului, ca in anii viitori va obtine venituri mai mari, iar perspectivele somajului sunt foarte reduse, alimenteaza, pe de alta parte, cererea de credite pentru consum.

Sesizez insa o rafinare a comportamentului de consum, orientat spre produsele cu preturi si calitate mai ridicate, nu insa si spre educatie sau cultura.

In final, focurile de artificii se ridica pentru comertul cu amanuntul. Piata este inca nesaturata, diversitatea ofertei relativ mica, iar intensitatea concurentei slaba. Asistam in continuare la o expansiune agresiva a retailerilor straini pe piata romaneasca pe intreg teritoriul tarii.

Unii fuzioneaza, iar altii incearca sa intre in piata pentru a prinde acest nou val de cresteri ale veniturilor. Cred ca sectorul de retail se apropie de maturare, dupa care jocul concurential se va ascuti. Preturile la produsele importate de retail ar trebui sa coboare la nivelul similar celorlalte state europene.