Cum poate deveni cultura un motor al dezvoltarii locale?

 

Nu as ezita deloc in a spune ca in pofida declaratiilor care mai de care mai optimiste, cultura nu prea reprezinta o prioritate pentru nimeni. Eventual, cel mult discursiv.
Se marseaza foarte mult pe productivitate, eronat inteleasa uneori, si nu se acorda atentie decat lucrurilor care aduc profit imediat. Investitiile de perspectiva se practica prea rar. Cand se dau niste bani, nu exista responsabilitatea si angajamentul ca acestia nu se scurg prin gauri negre.

De aceea, cei carora inca le mai pasa, din diverse motive (altruiste sau interesate, prea putin importa), ar trebui sa stranga randurile si sa mobilizeze initiativele locale. La o astfel de intrunire am participat astazi la Sibiu, unde am fost invitata sa vorbesc despre rolul culturii in dezvoltarea locala durabila.

Dansii au cerut ajutorul unui stat cam bleg si au inteles ca sansa lor tine de programele comunitare si de fondurile europene. Insasi subventia europeana pentru activitatile creative si culturale se ridica undeva in jurul a 0,5 euro pe locuitor in 2000-2007.

Prin programul comunitar Cultura 2007 – 2013, fondurile europene au crescut la circa 1 euro pe locuitor. Dar ramane de peste doua ori mai mica decat subventia agricola acordata pentru o vita.

Doar ca nu este suficienta promovarea ofertei de cultura. Nici exportul de cultura nu este posibil fara existenta unei nevoi interne. Sa ne amintim cum s-a infiintat Universitatea din Leiden, cea mai veche din Olanda (1575).

Dupa ce i-a batut mar pe spanioli, Wilhelm de Orania, ca sa celebreze victoria, i-a intrebat pe orasenii din Leiden ce vor: scutire de taxe pe perioada nelimitata sau universitate? Era vorba de un oras industrial la vremea aceea, plin de burghezi negustori. Ei au cerut universitate! Acum este una dintre cele mai puternice din Olanda. Am temeri ca voi reusi sa primesc acelasi raspuns si in comunitatile romanesti. Dar trebuie sa incercam.

Nu vreau sa sacrific insa intrebarea de baza: cum se poate schimba perimata optiune politica si administrativa de a gestiona cultura doar ca un reper de identitate nationala si locala sau de sector consumator de resurse? Raspuns: economia culturii.

Patrimoniul imaterial si material, creatia artistica, mentalitatile, traditiile si obiceiurile sunt elemente ale diversitatii europene capitalizabile spre beneficiul comunitatilor locale. Cazurile de succes sunt tot atatea argumente care ne alimentea idealismul ca si la noi se poate.

Atractivitatea festivalurilor de muzica de la Sziget, a celor de teatru de la Avignon sau de film de la Cannes asociaza veniturile incasate din turismul cultural si argumentul dezvoltarii unui profil international al comunitatilor locale. Reorientarea spre turismul cultural prin ridicarea Muzeului Guggenheim de catre arhitectul american Frank O. Gehry este un capitol esential al povestii de succes economic dat de revitalizarea Tarii Basce.

Exemplele spaniole curg snur: modernizarea demarata in anul 2004 a celor mai renumite trei muzee din Madrid si a altor doua noi muzee de interes mondial – Muzeul Picasso din Malaga si Muzeul de Arte Contemporane Es Baluard din Palma de Mallorca – au atras un val record de turisti din toata lumea. In jurul lor s-a construit infrastrutura rutiera si turistica, serviciile colaterale etc.

Orasul german Kassel, dupa ce a fost distrus in proportie de 80% in timpul bombardamentelor celui de-al Doilea Razboi Mondial, a castigat in notorietate prin promovarea uneia dintre cele mai renumite expozitii de arta moderna din lume, Documenta, care are loc din cinci in cinci ani.

Experienta oraselor culturale europene Graz din Austria (2003) sau Sibiu din Romania (2007) adauga noi argumente pentru constientizarea rolului economico-social al culturii asupra dezvoltarii locale si invita orasele si celelalte administratii publice locale din Romania sa promoveze astfel de initiative.

Forta economica a sectoarelor creative

Pentru prima data in istoria Europei, forta economica a sectoarelor creative (design, arhitectura si creatie in marketing) si culturii a fost analizata abia in anul 2006, de o prestigioasa firma de consultanta belgiana, KEA European Affairs, la solicitarea Directoratului General pentru Educatie si Cultura. Concluziile raportului „The economy of culture in Europe” contureaza realitatea a 30 de state europene prin evaluarea economica si sociala a culturii.

Ignoranta noastra fata de aceste sectoare poate fi surmontata de cateva cifre relevante la nivel european:

– Sectoarele creative si culturale au generat o cifra de afaceri de peste 650 miliarde Euro, in anul 2003, de peste doua ori mai mult decat industria de automobile; cele mai mari cinci tari europene – Marea Britanie, Germania, Franta, Italia si Spania – cumuleaza aproape 3 sferturi din productia sectoarelor culturale si creative la nivel european, similar insa fortei lor economice totale de 74% din PIB-ul UE-25.

– Contributia acestora la PIB-ul Uniunii Europene a fost de 2,6% in acelasi an, comparativ cu 2,3% in cazul industriei chimice, de cauciuc si plastic, 2,1% in cazul sectorului imobiliar, 1,9% in cazul industriei alimentare, bauturilor si tutunului sau 0,5% in cazul industriei textile.

– Viteza de dezvoltare a sectoarelor creative si culturale a fost de aproape 20% in termenii valorii adaugate, adica de peste 12 ori mai mare decat cea a intregii economii europene, intre 1999 – 2003.

– 5,8 milioane persoane erau angajate in anul 2004 in aceste sectoare, adica 3,1% din totalul fortei de munca active in UE-25.

Am evidentiat doar cateva efecte directe si cuantificabile ale rolului culturii in dezvoltarea unei economii competitive. Dintre efectele indirecte ne oprim doar asupra interdenpendetelor cu sectorul de tehnologia informatiilor si comunicatiilor, atragerii investitiilor si dezvoltarii turismului.

Cine se va grabi sa imi spuna ca inainte de turism cultural e nevoie de drumuri, am sa-l/s-o invit sa faca o vizita la Machu Picchu, in Peru, unde, surprinzator, nu va gasi autostrazi, desi milioane de turisti frecventeaza zona anual.

Sursa: Redactia Finantare.ro

Andreea Paul (Consilier Personal al Prim-Ministrului, Guvernul Romaniei)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *