Obiectivul Uniunii Europene de a obtine pana in 2020 zece la suta din carburanti din culturi alimentare si biomasa nu trebuie sa fie o prioritate absoluta, daca pretul platit pentru acest obiectiv este ca natura si oamenii sa sufere. …
Trebuie sa facem totul pentru ca nevoile crescute de materii prime agricole sa nu conduca la o defri
sare a padurilor tropicale, la transformarea fara limite a suprafetelor agricole, la distrugerea diversitatii speciilor si la cresterea pretului alimentelor”. (Die Welt, 18.04.2008)
Conform acquis-ului comunitar si importantei acordate domeniului protectiei mediului prin tone de declaratii politice, Stavros Dimas ar trebui sa fie unul dintre cei mai importanti comisari ai echipei Barroso. Politicile de mediu nu pot fi neglijate de niciunul dintre colegii sai. Teoretic.
Practic, interesele industriale si agricole ale multimii de grupuri de sprijin si presiune care activeaza in Bruxelles au facut ca, aparent, pozitia lui Stavros Dimas sa nu fie atat de influenta. Cu toate acestea, Uniunea Europeana are imaginea (bazata pe realitate) de campion global in lupta pentru protectia mediului.
Alt paradox sta in comunicarea publica. Evenimentele spectaculoase legate de mediu se tin lant la Bruxelles. Totusi, comisarul da interviuri destul de rar. Este unul dintre cei mai timizi comisari in contactele directe cu presa. Paradoxuri care ne fac si mai curiosi in a investiga, in aceasta editie, politicile care vor influenta viata copiilor si nepotilor nostri: politicile de mediu.
– „Participarea Statelor Unite si a principalelor tari responsabile pentru emisiile de gaze reprezinta un factor decisiv. Grava amenintare pe care o presupun schimbarile climatice are implicatii la nivel global si doar o solutie de aceeasi anvergura poate determina evitarea acesteia.
Constat cu satisfactie ca in SUA creste interesul pentru utilizarea schimbului de drepturi de emisie ca instrument esential pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera, solutie pe care, deja, o aplicam in Europa.
Protocolul de la Kyoto marcheaza o prima etapa fundamentala pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, insa sunt necesare reduceri mult mai consistente, pentru a evita atingerea unor niveluri periculoase ale schimbarilor climatice, care ar putea avea un urias impact economic, social si asupra mediului pentru intreaga umanitate. in functie de noile previziuni alarmante privind incalzirea globala, formulate la inceputul acestei luni de Comitetul interguvernamental pentru schimbarile climatice, comunitatea internationala trebuie sa lanseze negocieri urgente privind un acord global cuprinzator si riguros care sa fie o continuare a Protocolului de la Kyoto.” (Bruxelles, Reuniune a specialistilor meteorologi si a prezentatorilor europeni de previziuni meteorologice cu ocazia aniversarii Protocolului de la Kyoto)
– „Uniunea Europeana poate reduce dioxidul de carbon la 25 de milioane de tone pe an numai daca sectorul de servicii inlocuieste traditionalul bec cu becurile economice” (tibinews.wordpress.com, 27.02.2007)
– „Apa devine o marfa rara, ar trebui sa aiba un statut similar celui al resurselor energetice, cum ar fi petrolul, gazele naturale si energia electrica. … Accesul la apa in cantitati suficiente este fundamental pentru vietile zilnice ale oamenilor si pentru multe activitati economice. Ne asteptam ca modificarile climatice sa agraveze impactul scaderii resurselor acvatice si al secetelor”. (Reuters, 19.07.2007)
– „ Le cer cu respect autoritatilor romane sa acorde o mare importanta cat mai curand posibil evaluarii investitiei care va fi necesara in toate domeniile mediului, pentru a respecta pe deplin termenele limita stabilite. Mi se pare ca este necesara o strategie de investitii cuprinzatoare si realista. Trebuie sa vizeze alocarea resurselor nationale, implicarea sectorului particular si cooperarea cu institutiile financiare internationale.
Fondurile Structurale si de Coeziune ale UE vor fi, evident, o sursa majora de finantare pentru aceste investitii. Asadar, este necesara o perspectiva strategica pentru a identifica unde trebuie utilizate fondurile UE si unde ar fi adecvate alte surse de finantare. Evident, termenele de punere in aplicare a anumitor directive sunt limitate de expirarea perioadelor de tranzitie stabilite.
Aceasta este doar una dintre numeroasele obligatii ale statutului de membru UE. … Motivul pentru care Uniunea Europeana abordeaza problemele de mediu atat de serios este clar: lumea se confrunta cu provocari de mediu foarte grave, cu implicatii majore pentru prosperitatea si stabilitatea societatilor noastre in viitor.
Fara indoiala, cele mai mari doua amenintari sunt schimbarea climei si pierderea constanta a diversitatii biologice – adica varietatea speciilor si a habitatelor care alcatuiesc reteaua de viata complicata care ne sustine. Schimbarea climei incepe deja sa schimbe fata lumii noastre.
Ghetarii montani si gheata polara se topesc, determinand niveluri mai mari ale marii. Acest fapt ameninta sute de milioane de oameni care traiesc pe zonele de coasta. Statiunile de schi din Carpati, precum cele de pretutindeni, vor fi afectate mai devreme sau mai tarziu. Vremea extrema devine din ce in ce mai frecventa, iar pagubele pe care le provoaca devin din ce in ce mai costisitoare.
Seceta in crestere si lipsa apei in unele parti ale lumii reduce recoltele. in acelasi timp, se prevede ca inundatiile care au lovit atat de rau Romania anul trecut si care au provocat moarte si distrugere in alte parti din Europa Centrala vor deveni din ce in ce mai frecvente, pe masura ce Pamantul se incalzeste.
UE este convinsa ca este inca timp pentru a castiga batalia impotriva schimbarii climatului, in cazul in care comunitatea internationala este de acord sa intreprinda masuri serioase pentru a limita si apoi a reduce emisiile globale de gaze de sera.
Aceste discutii cruciale despre ce ar trebui sa urmeze dupa Protocolul de la Kyoto (acesta expira in 2012) vor incepe luna viitoare la Bonn. Romania sprijina de multa vreme abordarea comunitara a politicilor impotriva schimbarii climei si apreciem acest lucru.
Modificarea climei retine din ce in ce mai mult atentia mijloacelor de comunicare si a publicului, dar pierderea rapida a diversitatii biologice in lume este o alta amenintare extrem de serioasa.
Distrugerea continua a habitatelor si a speciilor slabeste tot mai mult reteaua complicata a naturii, de care depindem cu totii. Suntem in pericolul de a submina sistemele de sprijinire a vietii de pe Pamant, astfel incat, intr-o zi, totul risca sa se prabuseasca.
Consecintele pentru generatiile viitoare vor fi grave. … in ceea ce o priveste UE, se angajeaza sa opreasca pierderea biodiversitatii in interiorul frontierelor pana in 2010″. (Conferinta „Provocarile din sectorul mediului”, Institutul European din Romania, 11.04.2006)
„Am constatat ca problemele ecologice si sociale cauzate de biocombustibili sunt mai mari decat am crezut. Trebuie sa actionam cu maxima precautie de acum incolo.” (BBC, 14.01.2008)
Sa cunoastem comisarul
Nationalitatea: greaca
Date personale:
– nascut pe 30 Aprilie 1941
– studii: Drept si Economie – Universitatea din Atena, Master in Drept – Universitatea din New York
Cariera:
– 1969-1970: Lucreaza in cadrul firmei de avocatura Sullivan and Cromwell – Wall Street
– 1970-1975: Avocat in cadrul Departamentului legislativ – Banca Mondiala, Washington D.C.
– 1975-1977: Guvernator adjunct al Bancii Greciei pentru Dezvoltare Industriala
– 1977-2004: Membru al Parlamentului, reprezentand Partidul Noua Democratie
– 1977: Membru al Comitetului de negocieri pentru aderarea Greciei la Comunitatea Economica Europeana
– 1977-1980: Ministru adjunct in Ministerul Coordonarii Economice
– 1980-1981: Ministrul Comertului in guvernul Greciei
– 1985-1989: Purtator de cuvant in Parlament pentru Partidul Noua Democratie
– 1989-1990: Ministrul Agriculturii
– 1990-1991: Ministrul Industriei, Energiei si Tehnologiei
– 1995-2000: Secretar General al Partidului Noua Democratie
– 2000-2003: Membru al Comitetului de coordonare pentru analiza politica al Partidului Noua Democratie
– 2000-2004: ªef al Delegatiei Partidului Noua Democratie la Consiliul Europei
