Posibile fraude produse în gestiunea bugetară a Parlamentului European (PE), într-un interval de trei ani, au făcut ca normele de remunerare a aparatului de sprijin a eurodeputaţilor (asistenţi, colaboratori etc., atît de la Bruxelles, cît şi de la biroul din ţara de origine) să fie pe punctul de a fi radical schimbate.
Aceasta, după ce, nu tocmai demult, un audit selectiv (care a presupus controlul unui eşantion de aproximativ 200 operaţiuni – dintr-un total de cinci mii – privind plăţile în cauză) a scos în evidenţă o serie întreagă de ieregularităţi de ordin financiar.
Plăţile cel puţin “discutabile”, care privesc un număr de 167 europarlamentari, despre care s-au ataşat probe la raportul de audit, se refereau la cheltuieli cu diurne, protocol, transport etc. achitate în conturile unor firme şi persoane în legătură cu care este dificil de afirmat cît de mult au servit interesul PE.
Subliniem că aproximativ 1.500 de asistenti sînt acreditaţi la Bruxelles, iar fiecare europarlamentar mai are unul sau mai multi asistenţi în ţara de origine. Evident, auditul respectiv ar fi arătat “la zecimală” dimensiunea “scăpărilor” dacă se luau la purecat minibugetele fiecărui europarlamentar destinate plăţii asistenţilor (785 deputaţi x 15.496 de euro/lunar, care înseamnă aproape 10% din bugetul PE).
Să spunem că s-a ajuns la acest plafon (15.496 de euro/lunar de fiecare eurodeputat) după ce Legislativul comunitar a majorat PEAM-ul (Payment of Expenses and Allowances to Members) cu aproape 3000 euro, în 2004 acesta fiind de 12.576 euro. Secretizarea raportului de audit (prin vot al Comisiei pentru control bugetar din PE, cînd 21 din 35 de membri au dorit ca acesta să nu devină public) a condus la dirijarea dosarului către OLAF.
În continuare, urmează a fi aplicate procedurile acestui organism de combatere a fraudei comunitare. După luni bune, însă, contribuabilul nu avea să mai afle nimic despre acest subiect; de vină pare a fi doar birocaţia, muşamalizarea neavînd cum să-şi facă loc la acest nivel.
Ceea ce ne confirmă că lucrurile nu erau în regulă la acest capitol este faptul că, într-un timp destul de scurt, s-a venit cu un set de norme care să prevină pe viitor asemena fapte.
Astfel, recent, în PE, a fost definitivat Statutul asistenţilor europarlamentari, care limitează recurgerea la „prestatorii de servicii” folosiţi pînă în prezent de deputaţi pentru plata asistenţilor lor, dispărînd şi posibilitatea mascării circuitelor de finanţare obscure. Limita impusă face ca prestatorii să nu mai poată fi folositi pentru a acoperi cheltuielile de personal, ci doar pentru a finanţa prestatii precise, de maximum 25% din PEAM (stabilit, între timp, la 17.000 de euro), iar restul de 75% fiind direcţionat efectiv către asistenţilor.
Statutul reglementează categoriile de „agenţi contractuali ai functiei publice europene” (din care nu pot face parte rudele eurodeputatului), cu o grilă de salarizare specifică, şi “asistenţi angajati în circumscripţie”, ale căror drepturi şi obligaţii depind de normele de drept social si fiscal naţionale. Aceştia din urmă vor fi plătiti de terţi, respectiv anumite organisme contabile special acreditate de PE, pe bază de licitaţie publică. (Ziarul de Iaşi, Secţiunea Economic/ p.5, 15 sept. 2008)
