Bani si ceva idei ar fi, dar, Domnilor, cat de muieti sunt posmagii?

Bani si ceva idei ar fi, dar, Domnilor, cat de muieti sunt posmagii?

~ note plecand de la ultimul numar al revistei „Foreign Policy” editia romana ~

„Partea cea buna a lucrurilor este ca lumea nu duce lipsa de capital. Pur si simplu acesta sta pe margine, inclusiv cele 6000 de miliarde de dolari din fondurile de piata monetara din toata lumea.” „Foreign Policy”, ed. romana, ianuarie-februarie 2009

Am putea pleca chiar de la acest motto pozitivant, optimist pentru ca – daca mai era nevoie – scoate inca o data in evidenta faptul ca problema crizei cu care se confrunta acum globalizarea ca doctrina generica si, in speta, sistemul capitalist ca model organizational tin de cu totul alte resorturi decat cele traditionale, previzibile. Foarte des se invoca – prin reflexe sociologice – penuria de incredere ca si reversul acesteia („instaurarea unei psihologii a increderii” cf. David M. Smick, editorul „The International Economy”). Din nefericire, intr-o societate cu fundamentele zdruncinate din temelii, care fatalmente functioneaza in penumbra virtutii ca valoarea-cheie (cf. Alaisdair MacIntyre: „Tratat de morala. Dupa virtute”), nu mai este cu putinta sa interogam fundamentele, ci ne ramane doar posibilitatea sa evocam nefastele consecinte ale des-creierarii generalizate.

De avertizat, slava Domnului, specialistii adevarati avertizasera din vreme: „Dimensiunea pietelor financiare … a devenit monstruos de mare …” – remarca inca din martie 2008 acelasi David M. Smick. Si, evident, actiunea monstrilor nu poate sa nu lase urme … de obicei, urme cu rasunet geologic profund.

Criza de bani lichizi este mai degraba un fals strigat de alarma, aidoma unei explozii a lacrimilor de crocodil in plin atac la tarm. Altfel spus, tocmai ca bani ar fi garla – numai ca suntem intr-o grava pana de imaginatie creativa, de responsabilizari, de asumare a regulilor/constrangerilor sistemului, de manifestare a unei cetatenii europene pro-active. Nu stim cum si daca lucrurile ar mai putea sta vreodata asa cum au stat inainte. Cert este ca nu credem nici macar ca „era risipei” – asa cum Europa o profesase anterior – mai poate fi reeditata acum. Profesorul Nouriel Roubini de la New York University spune ca in 2009 „ne asteapta si mai multe nenorociri”, dar cu siguranta ca o actiune mult mai energica si mai coordonata a autoritatilor ar putea indulci in ultima instanta, cat de putin, infatisarea anului 2010.

Dar, cel putin cand ne gandim la spatiul nostru balcanic, mult prea balcanic, despre ce autoritate morala a autoritatilor mai putem oare vorbi? Masochist privind lucrurile, pare ca ne hranim deja foarte bine, in conditii de semi-hibernare cu o „psihologie a declinului” (cf. Prof. Robert J. Schiller del Yale University). Totul ar fi ca ea sa nu se converteasca treptat intr-o psihoza intretinuta, concertata mediatic („pentru ca asta se cauta” – zic ei, apostolii dezinteresati ai domeniului) care ar putea paraliza si putinele energii inovative care au mai ramas pe aici, pe plaiurile mioritice.

Daca deja banuiala este aceea a autorului din motto ca Domnul Capital sta deocamdata pe margine, iar noi ne-am cam prosternat demult pe o margine (nu am reusit sa producem decat „lideri regionali” stil ilustrat de numeroase “genii filistine in viata”, dar nu motoarele care sa mute marginea mai catre centru) inseamna ca s-ar putea sa iesim din marasm doar daca o sa ne luam vreodata in serios ca potential sau o sa vina cineva de la Domnul Europa citire sa ne faca o corectie generala sau se ne mai pasuiasca la integrare, cam asa pret o suta de ani de singuratate.

Pentru ca sa puteti face totusi o diferenta, v-am sugera sa incercati sa luati contact cu noul nostru concept de invatare si sprijin concret, initiat cu sprijinul principal al International Knowledge Management Institute si al Asociatiei de Stiinte Alternative din Romania:

http://www.structuralfunds.ro/Atelier/Atelier1.html