În timp ce există o largă plajă de definiţii date inteligenţei, poate că cea mai reprezentativă este cea oferită de U.S. Central Intelligence Agency (CIA) [Waltz, 2003]: „redus la cei mai simpli termeni, inteligenţa este cunoştinţa şi modul în care (pre-) simţim lumea din jurul nostru – preludiul deciziilor şi acţiunilor politicienilor[…]”. Aceste componente clasice ale inteligenţei furnizează înţelegere şi determină leaderii în a lua deciziile care furnizează securitate pentru afaceri sau pentru state.
„Inteligenţa” presupune cunoaşterea informaţiilor despre competiţie, informaţii precum profitabilitatea sau venitul acestora [Raisinghani, 2004]. Beneficiul suprem al inteligenţei este reprezentat de cunoaşterea clientului şi a potenţialului client. Această cunoştinţă ajută la îmbunătăţirea serviciilor acordate clienţilor şi la o mai bună orientare a afacerii pe nevoile acestor clienţi. Procesul obţinerii informaţiei inteligente este descris mai jos [iptvreports], cu menţiunea că acest ciclu începe cu nevoia de cunoaştere a decidentului (consumatorul informaţiei) şi se termină cu livrarea respectivei cunoştinţe.
– Planificare, stabilire cerinţe şi direcţionare
– Colectare
– Analiză şi procesare
– Producţia
– Diseminarea
Nevoia poate fi o cerinţă stabilă, o solicitare specială sau o necesitate urgentă în situaţia unei crize.
