Autor: Gabriela CURELARU
Anul trecut in luna august, 98 de ieseni isi incercau norocul in a accesa fondurile europene. Valoarea proiectelor depuse la Oficiul Judetean de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (OJPDRP) se ridica le vremea respectiva la 14 milioane de euro si vizau dezvoltarea de microintreprinderi. Abia un an mai tarziu lista proiectelor acceptate a fost afisata, unda verde primind doar 31 de proiecte cu o valoarea eligibila de 4,87 milioane euro. Insa intr-un an de zile situatia multor beneficiari s-a schimbat. Daca unii sustin ca vor implementa proiectul cu succes, altii au renuntat la initiativa din cauza ca li se pun „bete-n roata”.
Cu proiectul la Tribunal
Prin intermediul societatii sale Dave Nissar&Co SRL, inginerul George Mocanu a incercat de mai multe ori sa depuna un proiect cu o valoare de 92.000 de euro ce presupunea realizarea unei hale metalice pentru productie de covoare in satul Ciocarlesti din comuna Scanteia. Abia la sesiunea din mai 2011 proiectul a fost acceptat, pentru ca in august anul acesta sa fie aprobat.
„Istoria incepe la sfarsitul anului 2008 cand, in urma unei vizite la un Targ international de utilaje industriale pentru industria textila (ITMA). Mi-a venit o idee de afacere mica dar cu potential mare de expansiune„, a povestit ieseanul. A deschis o companie intr-un imobil inchiriat, a gasit un consultant si a inceput sa puna ideile pe hartie. In anul 2009 nu am avut noroc sa prinda sesiunea de depunere pe Masura 312, insa la urmatoarea sesiune, deschisa in 2010 parea ca are noroc.
„Initial au spus ca sesiunea va fi deschisa permanent. Apoi dupa doua saptamani de sesiune deschisa aflu ca eternitatea se sfarseste peste o saptamana. Normal, dam fuga la notariat sa transferam imobilul (terenul inchiriat) pe care functioneaza societatea in proprietatea societatii comerciale, pentru ca s-a schimbat legea si terenul nu mai poate fi cesionat sau inchiriat, ci proprietatea companiei. Se incheie sesiunea de depunere vineri, si luni suntem chemati la OJPDRP. Proiectul ne era respins pentru ca ridicarea topografica era incompleta: nu aveam curbele de nivel. Nu au spus nimic cand am depus dosarul. Problema se putea rezolva in cateva ore. Mi-au spus ca am ghinion si sa vin la urmatoarea sesiune„, a continuat povestea barbatul. A depus si in sesiunea de anul trecut dupa ce a fost nevoit sa-si reinnoiasca toata documentatia si intr-un final proiectul i-a fost aprobat. A primit instiintarea ca in termen de 15 zile sa mearga sa semneze contractul dar cand s-a prezentat la CRPDRP Iasi, pe 9 septembrie, a fost trimis acasa. „«Pai nu dom’le, veniti cand va chemam noi prin telefon! Avem 120 de contracte de scris, credeti ca e asa usor?! Va chemam noi, la revedere!». Asta mi s-a spus. I-am inteles”, a adaugat Mocanu. Dar acesta nu a mai fost sunat sa vina sa semneze contractul.
„Pe 29 octombrie primesc un e-mail, o solicitare de informatii suplimentare. In ea scrie ca daca nu vreau sa ma fac cioclu si sa imi fac dric, nu mai pot sa imi cumpar automobil cu bani europeni, ca iaca s-a schimbat legea. Si sa refacem devizul de achizitii. Prefer oamenii vii, dar tot imi trebuie o furgoneta sa transport materii prime si produse finite, in si dinspre fundul lumii, unde vreau sa amplasez fabrica„, a precizat el. In consecinta a depus o contestatie si acum asteapta rezolvarea, avand in gand sa actioneze in judecata institutia.
Reprezentatii CRPDRP au sustinut ca masina nu se incadra de la bun inceput in proiect si ca a fost vorba de o scapare. „Datoria noastra este sa sesizam neregulile chiar daca le descoperim mai tarziu. Acea masina nu era finantabila. Daca era vorba de o ambulanta sau orice altceva, atunci da. Dar asa? Ce masina speciala exista pentru a transporta covoare?„, au mentionat reprezentantii institutiei.
Un caz ceva mai fericit
In august 2011 Diana Oana Hromei era o tanara de 33 care dorea sa infiinteze la Tomesti un post de televiziune cu difuzare pe internet, proiectul cuprinzand un studio de productie, inregistrare, editare audio-video. Noul studio isi va desfasura activitate intr-o casa din Tomesti, proprietatea socrului tinerei. Acesta a sustinut ca ideea i-a venit din Occident iar costurile cu realizarea proiectului nu au fost foarte mari, pentru ca 80% din demersuri au fost realizate chiar de ea insasi, firma de consultanta contribuind cu 20%.
„Valoarea eligibila a proiectului este de 91.500 de euro, din care 70% de la UE, diferenta fiind contributie proprie. Daca proiectul va trece, probabil ca o sa apelam la imprumuturi bancare sau cine stie, pana atunci poate reusim sa strangem banii necesari„, sustinea increzatoare in urma cu un an de zile cea care administreaza o firma ce se ocupa cu producerea si comercializarea de radiatoare si cazane pentru incalzire. Un an mai tarziu tanara, care zilele aceastea urmeaza sa devina mamica, ne-a intampinat cu acelasi entuziasm.
„Proiectul a trecut si chiar am semnat contractul. Nu am intampinat probleme, fiind de altfel si unul dintre proiectele cu punctaj maxim. Vom transmite la nivel local si reginal in colaborare cu alte televiziuni. Vom crea 6 noi locuri de munca si avem nevoie de oameni bine pregatiti. Ne suprapunem cu restructurarile de la TVR si cine stie. Poate chiar o sa ne gasim personalul dorit„, a adaugat tanara. Numele televiziunii nu l-a ales dar spera sa fie inspirata de nasterea fiicei sale care urmeaza sa vina pe lume saptamana aceasta.
Cerere de renuntare
Alti beneficiari au abandonat lupta dupa ce au asteptat un an de zile sa li se aprobe proiectul. Societatea KLF Asist SRL si-a propus sa realizeze in sat Rediu, comuna Rediu „servicii de curatatorie mobila”, proiect cu o valoare de 140.575 de euro. „Este o idee a noastra si asa vrem sa ramana„, a mentionat una dintre reprezentatele firmei. Ulterior reporterii „Ziarului de Iasi” au aflat ca firma in cauza a depus o cerere de renuntare la proiect, fiind singura solicitare de acest gen pana in prezent din proiectele aprobate in luna august pe Masura 312.
Sursa: Ziarul de Iasi
