Capitala culturii tradate

Eu cred ca am putea, cel mult, sa ravnim la titlul, neoficial dar meritat, de „Capitala a culturii tradate” sau de „Capitala a imposturii culturale”, titlu pe care sa ni-l acordam singuri, cu proxima ocazie, de preferat in campanie electorala. Ar fi mult mai aproape de realitate.

Hranindu-se din nostalgii mai vechi sau mai noi, unii viseaza ca Iasul sa devina „Capitala europeana a culturii”, si asta cat mai repede posibil. Pogorit la Iasi pentru a taia panglici la inaugurarea unui centru de noapte pentru oamenii strazii, chestiune profund culturala, dl. ministru Toader Paleologu, copilul imatur al celebrului sau tata, promite franc: Pana in 2020, nici o speranta! Pai, ce ne facem, nene, ca unora li se termina mandatul mult mai devreme si nu reusesc sa lase nimic bun in urma, altii spun ca vine Apocalipsa dupa 2012 (nici n-ar fi de prea mare mirare), iar noi nu reusim sa aratam europenilor cat suntem de culturali…

Dar, de fapt, ce sa aratam? Un teatru in vesnic santier, a carui conducere nici macar cand erau bani nu reusea sa-i cheltuie, nemaivorbind de jalnica prestatie a trupei; o filarmonica aflata in reparatii de douazeci de ani aproape si unde nu se termina nimic, ea fiind pasata de-a lungul timpului de la Consiliul Judetean la Primarie si retur, nemaivorbind de faptul ca proprietar asupra cladirii e Biserica Catolica, iar acordurile de pian se armonizeaza intim cu zgomotul picamerelor ce sparg strada Cuza-Voda; o bijuterie ca Trei Ierarhi lasata sub schele tot de aproape douazeci de ani, un Palat al Culturii ce se repara din 1977 (!!), iar acum e inchis, nemaivorbind de „masacrul” arheologic, cultural realizat in zona de proiectul Palas, si el blocat; cu un teatru pentru copii in care peretii sunt innegriti pana si in biroul directorului si nici poveste de vreo reparatie; cu zeci de alte monumente istorice mai mici aflate intr-o faza incredibila de degradare, cu kitsch-uri arhitectonice si urbanistice de te ia cu fiori pe sira spinarii, ce sa aratam?

In 1998, Sibiul era un loc in care nu se intampla aproape nimic; imi amintesc ca avea un singur album in librarii, si ala necajit. Uitati-va unde a ajuns Sibiul in zece ani. Am vizitat recent Avignonul. Este un oras incremenit in medievalism, unde spiritul locului, cultura sa vorbesc prin orice piatra atent ingrijita, iar manifestarile se tin lant, nu doar celebrul festival de teatru. Am fost la Weimar cand se pregatea sa devina oras european al culturii.

Ei bine, in tot centrul istoric se scotea asfaltul si se punea, manual, piatra cubica, pentru a reface atmosfera de altadata, se renovau teatrul, casa lui Goethe si mai tot ce era relevant, inclusiv niste grajduri ce apartinusera nu stiu carui principe, iar acum gazduiau expozitii de pictura, sculptura si concerte rock si de muzica psihedelica.

Sunt doar trei exemple in care autoritatile s-au implicat de toata isprava, in timp ce la noi vezi mai curand gesturi de impostura culturala si multe gropi, in teste, pe strazi, pe trotuare, in bugete etc. Si atunci, pe ce ne bazam in pretentiile noastre? Avem si un eurodeputat care a primit sarcina expresa sa aduca Iasului statutul mult ravnit. Va veni cum a plecat. Mai bine trimiteam un specialist sa vada cum se prezinta acum Istanbulul, desi incarcatura istorica si forta economica fac sa paleasca orice comparatie. Dar pentru asa ceva nu avem bani.

Apoi, pentru a fi oras cultural european iti trebuie niste cai de acces cat de cat civilizate, o infrastructura de transport care va sa zica. Or, aeroportul nostru e o rusine pe obrazul tuturor autoritatilor, iar ca sa vii cu trenul, in conditii mizere, iti ia cam tot atata timp ca si pe vremea lui Carol I. Nu mai vorbesc de infrastructura rutiera care leaga Iasul de manastiri din preajma (Birnova, Dobrovat s.a). O paragina sunt si drumurile, si manastirile.

Ne-am batut joc ani intregi si de centrele culturale straine, plimbandu-le prin diverse locatii, cladirea televiziunii o cere Biserica, fostul hotel al Primariei l-a luat tot Biserica, din cimitirul evreiesc se fura oase si e tot o paragina, incepind cu portalul de la strada, portalul de la Sfintul Spiridon – de asemenea, casele memoriale nu le mai viziteaza nimeni, majoritatea statuilor orasului sunt nefericat alese si mai nefericat amplasate, spitalele Iasului au devenit adevarate focare de infectie, ca si Bahluiul, riuletul care ne traverseaza orasul si pe care asteptam ca dl. Carlan sa-l faca navigabil, cum a promis, s.a.m.d.

In plus, pentru a fi oras cultural european ne trebuie nu doar un patrimoniu deosebit, traditie si infrastructura civilizationala, o intreaga regenerare urbana, ne trebuie si o suita de manifestari culturale si artistice de anvergura, recunoscute la nivel european si care sa se inscrie in fluxul intens de schimburi de valori culturale, deschis spre toate azimuturile: ne-ar trebui un festival serios de teatru, unul de film, cateva muzicale de traditie, o universitate de top, manifestari stiintifice, literare, tirguri, expozitii etc.

Nu putem sa intram in concertul acestor orase de elita culturala doar cu festivalul berii, cu targul de oale, cu kitsch-ul care au devenit „Sarbatorile Iasului” ce insotesc hramul Cuvioasei Parascheva sau cu nu stiu ce formatii platite de Primarie sa ne sparga timpanele in fata Palatului.

Nu in ultimul rand, avem nevoie de un lobby foarte puternic la Bruxelles, or, ma tem ca pentru asta ne trebuie un primar care sa cunoasca macar o limba straina, parlamentari si europarlamentari care sa inteleaga fenomenul cultural, legaturi trainice cu romanii din diaspora, ambasadori culturali, proiecte concrete si bine facute, dar mai ales bine promovate, pe toate caile posibile, oficiale si neoficiale: organizatii, infratiri, personalitati si multe, multe altele.

Am urmarit manifestarile culturale organizate sub egida „Iasi – 600”: au fost mai curand deceptionante. In atari conditii, eu cred ca am putea, cel mult, sa rivnim la titlul, neoficial dar meritat, de „Capitala a culturii tradate” sau de „Capitala a imposturii culturale”, titlu pe care sa ni-l acordam singuri, cu proxima ocazie, de preferat in campanie electorala. Ar fi mult mai aproape de realitate.