Catre guvidele revansard

Preludiu: aceasta este o replică deschisă public la mesajul unui admirator, justiţiar de ocazie, metodolog de onorarii şi român cumsecade printre noi, pentru voi

Domle eşti tare … Ne-ai avut şi ne simţim făcuţi zob, dacă mai îndrăznim să ridicăm ochii din oglindă de ruşine şi remuşcături. Câtă tactică, ce învăluire şi cursă măiastră ai întins, dând ochii peste cap de dragul lumii, al românaşilor oropsiţi în dreptatea lor, pe care te-ai căţărat ţanţoş şi solemn ca găina pe movila cu gunoi. De acolo, ce ţi-ai zis tu cu gândirea din clonţ şi ghearele în şold? – Hai să slobozesc cotcodăcind bezmetic nişte găinaţuri străvezii cu iz justiţiar, să le iau maul la papagalii ăia, cu consultanţa lor hrăpăreaţă, care ne suge nouă sângele albastru şi curat de oameni cinstiţi, curaţi ca lacrima lu’ Ovidiu, când nu se găseşte rachiu de pufoaică sau bere la pet, în non-stopul din colţ. Acuma frăsuiala asta demistificatoare ajută şi la umflarea muşchilor fleşcăiţi pe la adunături de prietenari cocalari, strânşi la burtoacă în maieuri plasă, dar suficient de comode pentru a râgâi judecăţi de valoare afumate pe lângă bicarbonatul din mici. Şi astfel te-ntărâtă dracu de te şi crezi Iancu Jianu Zapciul, corcit cu Che Guevara şi Batman Forever, agitând cuţitele lungi de plastic în noaptea devoratorilor de publicitate: ‚Ai văzut, bă, ce le-am zis, ‘r-ai dracu’ de hoţi, ce credea ăştia că le merge cu mine? ….’ Ce mai … bărbăţie adevărată! Că doar n-o fi găinărie pe sub fustele jegoase ale chivuţei Interneta, bazată în vrăjeala anonimatului coclit.
Altfel, strepezeala asumată cu nume, prenume, adresă ar putea să înceapă să coste, nu mult deocamdată, ci numai cât să acopere făloşenia de circumstanţă şi lipsa de responsabilitate, când te crezi dumnezeu pe pământ, iute la acuzaţie şi mare la apreciere de gang, printre două seminţe sparte între dinţii strânşi de oprobiu, înfierare şi sete de dreptate. Treaba e, nestimabile, că atunci când te joci cu vorbele poţi să te aştepţi şi să plăteşti pentru anumite haiducii, caracterizate uneori de jurisprudenţă ca curate infracţiuni – am numărat fo 2-3 până acum, dar mai ai timp şi spaţiu, inclusiv pe internet, să te autodepăşeşti până te martirizezi suficient, copt pentru o acţiune simplă şi vizite ghidate într-un monument de arhitectură – Palais de Justice – situat colea, la doi paşi de noi, o clădire spectaculoasă şi mărturisesc apropiată şi prin frecventare profesională, chiar atrăgătoare printr-un je ne sais quoi familiar.
Văzui că îţi place să ne citezi emfatic, sarcastic şi hepatic. Aşa că în principiu poţi persevera până când determini o dorinţă sinceră, irepresibilă şi irefutabilă de a ne vedea faţă în faţă – vorba refrenului – într-un cadru adecvat unor dezbateri pe bune, de ce nu, în litera şi spiritul legii, nu numai aşa, la mişto, şi peste gard. Pasul e mic, cale de-o pagină de introdus, iar dacă observi, cu scrisul n-am o problemă defel.
Aşa că la chestiune pe scurt. Când îţi permiţi să acuzi de hoţie, trebuie că eşti conştient de gravitatea afirmaţiei şi ai proprietatea termenilor în speţă, drept care eşti invitat să-ţi reiterezi aserţiunile, poate chiar să le semnezi la urmă cu nume, prenume, adresă, cum ziceam … Că doar n-o să te apuce cufureala acu’ că te-ai rupt în figuri şi înscenări, demne de zece negri supt unghii mititei ….
Privitor la faptele incriminate, de marele inchizitor fâsâitor, îndrăznesc să afirm clar, dar ferm:
1. n-am băgat nimănui mâna în buzunar, n-am forţat pe nimeni să se conformeze condiţiilor noastre şi să achite un onorariu cu care n-ar fi de acord în prealabil, nu obligăm pe nimeni să intre în vreun fel de relaţie cu noi, contractuală sau nu
2. consecutiv, asta nu înseamnă că oricine ne dictează tot ce-i trece prin cap sau ce-i convine, iar noi luâm act şi ne supunem cuminţi, că doar ce muşchii lui, clentu’ nostru, stăpânu’ nostru
3. nivelul şi structura onorariului reprezintă o prerogativă absolut proprie, nu trebuie să cerem aprobarea nimănui şi nu aşteptăm pe orice frustrat să ne stabilească un mercurial, că aşa l-a făcut mama lui dictator, rebel şi neînţeles. Aşadar explicaţii pe fond nu avem nici cui, nici de ce să dam la acest capitol. Cert este că pentru profesiunile liberale, şi mai ales pentru cele nereglementate, formula de calcul a onorariului are la bază întotdeauna noţiunea de TIMP. Altfel spus, se plăteşte timpul alocat unui client sau proiect, după caz. Acesta este finalmente singurul criteriu valabil, recognoscibil, inalienabil şi nu varii socoteli aproximative cu încropeli din gură-n gură. Cine vrea să aibă de-a face cu consultanţii, plăteşte de fapt timpul acestora, id est expertiză, competenţă, relaţionare, dar şi efort pe degeaba, informaţie moca, riscuri majore de neplată sau de a fi încurcat cu tot felul de neaveniţi buni de bătut câmpii şi iroseală generalizată usw.

De aceea, uneori parcă nici o sumă nu este prea mare pentru a veni în contact cu o anumită categorie de clovni, cu pretenţii şi ifose axiologice de tot circul. Iar ca jongleria să fie duioasă până la capăt, nu lipseşte apelul vibrant la opinia publică şi sentimentul de neam – prost artificiu. Şi poate că onorariul are şi un rol prohibitiv în definitiv, impunând un filtru pentru personaje nedorite, căci până la urmă suntem liberi să ne alegem cu cine ne facem de lucru.

Păi şi Rambou ce să facă dacă se simte nedreptăţit, ostracizat, furat de-a dreptul? Să se plângă, nene! Să înjure singur sau în grupuri şi grupuleţe potrivite, în familie, cu prietenii, adepţii sau emulii melteni. Să critice, să argumenteze, să scuipe şi să strângă pumnii ameninţător, DAR … aici începte drama şi graniţa bunului simţ iniţial. Fără să intre nechemat cu bocancii murdari în gospodăria altuia sau să-i strige ocări de după gard, din spaţiul public adicălea.

Sigur, poţi coace şi servi ceva prăjituri, gogoşi etice, chiar cu frişcă moralizatoare de genul ‚Da’ e normal dom’le să ceară atâţia bani?’ ‚Da’ cine se cred ăştia, cum îşi permit să pretindă aşa onorariu?’
Meniul îmi place. Aşa că marşez şi supralicitez:
Ia du-te măi Corrado Cattani în turneu de demascare prin bănci, grupuri financiare sau asigurări, leasing, investiţii, etc. şi rotindu-ţi ochii roată află cam ce venituri au respectivii, cum le obţin şi neapărat urlă la ei: ‚Hoţilor!’, mai ales pe criza asta.
Sau du-te prin supermarché -uri şi vezi cum sunt furaţi bizonii în diverse feluri, de la publicitate mincinoasă până la preţuri aranjate.
Sau vezi cum se descurcă grupurile din energie cu stabilirea preţurilor. Sau ceva mai aproape de viaţa de zi cu zi, poţi să încerci să te duci la piaţă la Abator, ştii şi tu acuma – că doar nu degeaba te-ai stabilit în Bruxelles, nu? – acolo unde vând arabii zarzavaturi şi încearcă să-i iei la întrebări în privinţa metodologiei de stabilire a preţurilor la tarabă. Poţi să încerci şmecheria asta şi prin Bucureşti, pe la Obor, Sudului sau Mărgeanului. Şi nu numai în piaţă. Fii expansiv. Unde ţi se pare că vezi o potlogărie bagă-te în vorbă, află-te în treabă şi cere explicaţii. Este calea cea mai sigură de a te alege cu nişte fermoare rapide şi adânci.
Exemplele pot continua la nesfârşit. Sper că ai prins ideea. Aşa că după ce-i rezolvi pe toţi ăştia de deasupra şi mulţi alţii pe lângă, treci şi pe la mine şi anunţă-mă că lumea s-a schimbat radical şi că ar fi timpul să mă apuc de muncă voluntară.

Sigur acum se poate ridica o întrebare legitimă: de ce atâta agitaţie şi cazuistică pentru un spanac de vorbă de clacă. Păi în primul rând sunt nişte justificări umane, relativ simple. Mai trebuie să-i şi răspunzi prostului din când în când ca să nu se creadă înţelept şi să-ţi închipuie că a intrat într-un sat fără câini, tărâm de basm cu delicatesuri şi bune maniere exclusiv.
Apoi, mult mai importantă mi s-a părut o luare de poziţie generală, folosind oportunitatea iscată de Marea Demascare, o ocazie potrivită să public un răspuns potenţial pentru maimuţoii mâncători de rahat de pe forumuri, care-şi închipuie că au descoperit miezul din dodoaşcă cu fiecare apăsare nefericită de mouse din trista lor existenţă. Măcar pot folosi acest material ca documentare, exemplu de referinţă şi test de compatibilitate primară pentru alţi doritori de aventuri cu consulTANŢA.

Costea slutu şi urâtu

About Mihai Costea

Activitati: management consultant, European affairs advisor, accredited lobbyist to European Parliament and European Commission. Domenii majore de interventie: European Affairs (Lobby & Advocacy, Representation and Liaison office sur Bruxelles; Accredited lobbyist to European Parliament and European Commission), EU programmes expert assistance (EU funding opportunities screening, accessing and assessment, including Structural Funds for Romania; European programmes / projects evaluation; Romanian works and services tenders participating and facilitation), Management consultancy and business support (Business planning, durable strategy development, competitiveness enhancing, entrepreneurial leveraging, business and financial modelling, investment and relocation schemes; Belgian Guichet d’Entreprises – EUNOMIA Entry Point), Project management (Public and private, commercial-oriented and non-profit endeavours: concept, design, application writing, holistic assessment, specific evaluation, quality management, audit, PPPs; Standardized approach based upon the correct mix of PMI / PMBOK, PRINCE2, BS 6079, ISO 10006; High added-value, interdisciplinary, cross-cultural projects focusing on CIP, EE/RES – green energy concept, entrepreneurship, SMEs, rural and regional durable development, RTDI – FP7, ITC, HR and organizational culture, CSR; Events producing – design, landscaping, happenings; EMotion artelier – contemporary art gallery located in Petit Sablon, Bxl)

2 thoughts on “Catre guvidele revansard”

  1. bromotion spune:

    Sunteţi drăguţ … Eu nu. Cel puţin când simt abureala manelistică în nări. Du reste staţi liniştit, nu este relevant dacă ştiţi sau nu personaje pasagere fără legitimare prin trenuri de nicăieri spre niciunde. Important este numai pretextul ubicuu servit la fiecare colţ de zi, demn de a fi folosit şi călare şi pe jos, oricând şi oriunde, joia sau pe genunchi, pentru a mai da un pic cu mătura pe sub carpeta cu răpirea din serai.
    Mărturisesc, faza cu descărcarea m-a cam prins nepregătit, aproape incompetent, căci asemenea trăiri îmi sunt străine. Când sunt obosit mă culc, când sunt sătul renunţ, iar latura feminină mi-o explorez rar spre deloc. Dacă totuşi mi-aş descoperi asemenea nevoi, probabil m-aş gândi să mă duc la sală. Inclusiv la sala de spectacole, se ştie … un Mozart, Jack Nicholson, Ionesco, Mark Knopfler sau Baniciu n-au cum să strice. Chiar dacă treaba aduce deja mai mult a încărcare, decât … Enfin.
    În privinţa haloimăs-ului metodologic, ideatic şi de piaţă, se poate ilustra varza consultanţei, alături de morcovii angajatorilor sau stufatul contractual, în care nimeni nu e vreun miel defel; pot să vă spun că fiertura e complexă foc, asta din ce am mai servit şi eu …
    Rolurile bune sau rele, proaste sau dăştepte, potrivite sau neavenite sunt adesea interşanjabile, deoarece vrăjeala e generalizată, regulile sunt flaxe sau asumate la harneală, iar prin profesionalism fiecare înţelege ce vrea. Rigoarea, seriozitatea sunt mimate cu talent circumstanţial şi asta nu numai în România, unde lălăiala este doar ceva mai acceptată, formal sau informal. Căci ce mioriţa mea să le tot invoci solicitanţilor cinstiţi de bani europeni sau întreprinzătorilor oxigenaţi la cortex, atunci când îşi văd planurile de afaceri batjocorite de autorităţi pirat, năbădăioase în fandoseala lor enormă, chiar raportată la cerinţele reale ale unui Bruxelles bun şi de ispăşit ca ţap.
    Iată aşadar cum o apreciere de-a dvoastră de bun simţ, poate conduce la o temă semnificativă, aptă de tratament viguros. Astfel se întâmplă cu pretextul căutat în situaţii aparent necunoscute sau benigne, ca mecanism. Sau dacă doriţi, o interpretare constructivă a celebrului banc cu uzina de biciclete de la Zărneşti, unde orice asamblare dădea până la urmă un produs ce semăna izbitor cu o mitralieră.

  2. Mihaila Raul spune:

    Mi-a placut textul din punct de vedere literar. Cred ca trebuie sa va apucati de scris mai constructiv, eventual pamflet. Eu nu cunosc la cine va referiti. Si are importanta opinia unuia sau altuia? Dar stiu ca pentru dvs. are, ca v-ati descarcat. Cand consultantul e prost, nu acesta e vinovat ci cel care l-a contractat si care nu i-a stabilit conditii clare. Dar orice domeniu are tot felul de neaveniti. Vezi invatamant, justitie, politica, etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.