Cele opt pacate capitale

Am pierdut reperele, carmaciul e beat si nava pluteste in deriva. Dar nu am pierdut numai reperele, valorile fundamentale, am pierdut si masura.

Kornard Lorenz este fondatorul etologiei (stiinta comportamentului animal) si laureat al premiului Nobel pentru medicina si fiziologie in 1973. In studiile sale, el extinde principiile etologiei la comportamentul uman. Opinia sa este ca omenirea, privita din punct de vedere biologic, si-a pierdut instinctul de conservare, astfe incat un monstru cu mai multe chipuri ar pindi civilizatia noastra, iar capetele sale s-ar numi: suprapopularea, distrugerea mediului natural, competitia umana acerba, atrofierea simturilor, degradarea genetica, ruptura de traditie, receptivitatea la indoctrinare si cursa inarmarilor, potrivit lucrarii semnate de autorul amintit, cu titlul Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate, Humanitas, Bucuresti, 2007. Sa le analizam pe rand:

1. Suprapopularea. Nu cred ca se poate vorbi despre acest fenomen la nivel global. Nimeni nu e de prisos pe pamant si fiecare fiinta umana ar trebui respectata drept ceea ce este. Este adevarat insa ca spectrul malthusianismului bantuie inca in anumite zone mai sarace ale lumii, in special in Africa. Dar cum a reusit cea mai mare parte a Asiei, si in primul rand China, sa se dezvolte in conditiile unei populatii mult mai numeroase? Totul tine de calitatea politicilor practicate, de avansul tehnologiilor, de mentalitati si de deschiderea internationala.

Altminteri, si pe vremea lui Malthus (in 1798 ii apare lucrarea celebra Eseu asupra principiului populatiei,, tradusa la noi in 1992, la editura Humanitas) acesta vedea un excedent al populatiei nascator de mizerie si suferinta. Si totusi in ultimii 200 de ani omenirea a progresat din toate punctele de vedere, iar venitul mediu pe locuitor a crescut de vreo zece ori, chiar daca populatia a evoluat exponential. Iar solutia pentru zonele supraaglomerate de astazi nu sta decit intr-o mai buna repartitie a resurselor la nivel global, in reducerea discrepantelor uriase de bogatie care s-au creat intre tarile bogate si cele sarace.

2. Distrugerea mediului natural. Aici avem, intr-adevar, o mare problema, ce ameninta insasi viata pe pamant. Autorul vorbeste despre „pustiirea spatiului vital”. Am taiat paduri, am otravit apele, am gaurit stratul de ozon, am poluat atmosfera si multe altele. De aici calamitati naturale, schimbarea climei, boli nemaiintilnite etc. Aici trebuie intervenit rapid, concertat, pentru a salva ceea ce se mai poate salva.

3. Competitia umana acerba. Termenul de competitie vine de la latinescul cum putere, care inseamna „a lucra impreuna”. Intelesul sau a fost deturnat cu sensul de adversitate, de concurenta. Dar concurenta face parte din legile naturii, si biologic, si economic, daca vreti. Supravietuieste cel mai apt (Herbert Spencer). In felul acesta, specia se intareste. In economie, concurenta produce o emulatie ce duce la progres. John Stuart Mill spunea ca „concurenta reprezinta pentru lumea economica ceea ce reprezinta soarele pentru lumea fizica”.

Dar aici autorul incrimineaza mai mult competitia acerba, exacerbata, hipercompetitia, care devine dezumatizanta si traumatizanta prin faptul ca nu tine seama de valorile general umane, nu tine seama de nimic, devine nihilista. Cea mai teribila forma de competitie a devenit cea cu tine insuti…

4. Atrofierea simturilor. Poate fi. In primul rand a bunului simt. Dar si simturile comune le putem recunoaste ca avariate, sint si cazuri de pierdere a unor simturi sau compensari intre ele. Autorul vorbeste despre „moartea termica a simturilor. Nenorocirea s-a intimplat de mult, cand oamenii au pierdut legatura cu Cerul si asta a insemnat atrofierea celui mai important simt, cel al comunicarii directe cu divinitatea. Vestea buna e ca unii au inceput sa-ti recapete aceste capacitati fundamentale.

5. Degradarea genetica. Trebuie sa recunoastem faptul ca substanta noastra genetica e din ce in ce mai tarata, iar un medic laureat al premiului Nobel stie bine asta. Suntem tot mai predispusi imbolnavirilor de multe feluri, tot mai bolnavi, desi traim tot mai mult. Intrebarea e cum traim, iar aici rolul medicamentelor si al altor fructe de acest gen ale civilizatiei este, desigur, mare.

6. Sfaramarea traditiei. Dezvoltarea culturii umane este cumulativa, iar cultura joaca un rol fundamental in filogeneza specifica. Am distrus traditia de dragul telenovelelor. Undeva, ceva s-a rupt in noi, iar dezvoltarea s-a blocat. Mai mult, am capatat un soi de novomanie, un cult al noului si al progresului cu orice pret. De aici, foarte multe probleme intergenerationale, o viata goala, sau umpluta cu tot felul de substitute worldiste, lipsita de sens. Nu mai avem timp de povesti, si asta mi se pare foarte grav.

7. Receptivitatea la indoctrinare. Tocmai pentru a umple golul de sens despre care vorbeam mai sus, imbratisam, fara mare discernamant, ideologii si doctrine care, de multe ori, se dovedesc nefaste. Am pierdut reperele, carmaciul e beat si nava pluteste in deriva. Dar nu am pierdut numai reperele, valorile fundamentale, am pierdut si masura. De aici, o suma de boli care se numesc sectarism, fundamentalism, credulitate, pierderea transcendentei sau hiperspecializare. De aceea avem vreo opt mii de discipline stiintifite si tot pe-atitea secte religioase. Singura, niciuna nu duce nicaieri, dar cine mai sta sa faca legaturile necesare?

8. Armele nucleare. Am creat mijloace de autodistrugere mai mari ca niciodata in istoria cunoscuta si ne mindrim cu asta, desi rasa umana e amenintata cu aneantizarea. Totusi, dintre toate pacatele anterior enumerate, asta e intr-adevar cel mai mare, dar probabil cel mai greu sa se produca. Desi, daca armele intra pe miinile unor nebuni sau psihopati, Sodoma si Gomora ar putea deveni doar niste legende. Iar nebuni si psihopati avem peste tot, inclusiv la conducerea unor state sau miscari parastatale, al caror rol se afla in crestere.

Ei bine, dupa toate aceste asertiuni, nu-i asa ca viitorul nostru nu suna tocmai grozav?