Chinamerica (I)

„A pregati viitorul nu inseamna decat a fonda prezentul. (…) Nu avem de pregatit viitorul, ci de a-l permite”. (Antoine de Saint-Exupery – catadela)

Se reconfigureaza o lume bipolara, un cuplu contra naturii la virful ierarhiei mondiale. E vorba despre primele doua economii ale lumii, S.U.A. si China, si de relatia lor plina de contradictii, dar si de necesare complementaritati: China produce, Statele Unite consuma; China exporta, America importa; China economiseste, America cheltuieste; America practica deficate uriase, China le finanteaza s.a.m.d. E o relatie de tip yin-yang intre doi poli ai gindirii si actiunii umane, fara de care nu se va putea intimpla nimic major in lume, de acum incolo.

Avem de-a face, asadar, cu o relatie de interdependenta, de neimaginat cu douazeci de ani in urma, plina de consecinte, ce tine de o noua realpolitik. Insusi procesul de globalizare (in sens de americanizare), ce pornise in tromba acum nu multi ani, este repus in cauza. Locul unei lumi unipolare il ia o lume bicefala, o axa, un cuplu baroc ce va restructura relatiile internationale ale secolului al XXI-lea. Aceasta nu inseamna ca nu vom avea o concurenta acerba intre cele doua tari pentru resurse, pentru influenta in celelalte spatii, pentru intiietate, intr-un cuvint.

Lumea nu are inca o constiinta deplina privind acest duopol asimetric, ceea ce nu inseamna ca el nu a devenit o realitate ce impune o noua diviziune internationala a muncii, un nou echilibru geopolitic si geoeconomic, o noua problematica esentiala si vitala a relatiilor internationale pentru viitor. Fapt recunoscut chiar de presedintele Obama, care afirma ca relatiile bilaterale chino-americane „vor modela secolul al XXI-lea” (pe 27 iulie 2009, la un summit sino-american, la Washington). Interdependenta dintre cele doua mari puteri face deja sa se vorbeasca de un G-2, de un directorat mondial, un pact faustian de care depind pulsul dezvoltarii si soarta intregii planete. Aceasta este „noua ordine internationala”.

Un think-tank chinez chema vara trecuta la un „plan Marshal chinezesc”, destinat finantarii unor tari din Asia, Africa si America latina, pentru extinderea si astfel, dar si prin investitii si comert a influentei noului „imperiu de mijloc” in intreaga lume. De asemenea, China a propus, in cadrul G-20, crearea unui „fond suveran international”, destinat sa investeasca in tarile in dezvoltare, un fel de a „Banca Mondiala bis”, lipsita de tutela americana. Alta propunere a Chinei vizeaza crearea unei noi monede internationale, „deconectata de la interesele unei natiuni individuale”.

China este astazi o tara sigura pe sine, deschisa catre lume, bine integrata in concertul international si in schimburile internationale de valori, un astru nou, purtind o misterioasa umbra de orientalism. In acest timp, America devine din ce in ce mai putin dominanta. Se poate spune ca secolul al XX-lea s-a terminat, dar ca secolul al XXI-lea nu a inceput inca, si asta datorita crizei ce pare sa devina sistemica si sa conduca spre fundatii noi, spre un nou modus vivendi.

Consumul, schimburile, investitiile, tehnologia, finantele, stiinta, productivitatea si informatia, mai toate activitatile umane sint supuse astazi principiului vaselor comunicante al celor doua tari, atrase ca de un camp magnetic foarte puternic. Astazi, principalul partener economic al Japoniei si Coreei de Sud nu mai sint S.U.A., ci China. Pragmatice, Statele Unite limiteaza cat pot tensiunile potentiale cu China si incearca sa-si corecteze dezechilibrele, in timp ce China flirteaza cu Europa, cu Rusia, cu America latina, cu Africa, fara a uita vecini importanti, cum sunt Japonia, India, Pakistanul, Iranul si chiar Afganistanul. Odata cu aceasta efervescenta economica, centrul de gravitate al planetei se deplaseaza spre Orientul extrem. Dupa o lunga dominatie occidentala, placile tectonice s-au repus in miscare.

Problemele climaterice grave, pandemiile, crizele financiare globale, terorismul si intoleranta crescanda impun o guvernanta mondiala, care, iata!, poate fi realizata mai usor decat credeam. La urma urmelor, ce este, de fapt, G-20? O lume noua se profileaza la orizont, mai putin nervoasa, dar mai frenetica si mai plina de incertitudine, o lume condusa de dialectica economico-financiara chinamericana.

0 Replies to “Chinamerica (I)”

  1. Perparim Demi spune:

    Sa ne fie teama de China? de viitor?
    Noi, in ce directie sa ne indreptam?
    Stiim incotro?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top