Activitatea de spălare a banilor are conotaţii transfrontaliere, nu se mai poate spune că în ţara asta se spală bani şi în ţara asta nu se spală. Prin liberalizarea contului de capital, printr-o deschidere foarte mare a României, ca membru al UE, bineînteles că aceste fluxuri financiare nu mai au graniţe. (Adriana Popa, Preşedinte al OPCSB)
În vederea armonizării normelor româneşti cu prevederile Directivei 91/308/CEE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor, cadrul normativ autohton a fost completat cu un amendament important.
Este vorba despre crearea încă dinaintea aderării a normei care permite identificarea clienţilor la oferirea facilităţilor serviciilor de custodie/ transfer. Se adaugă şi instituirea interdicţiei informării clienţilor asupra transmiterii unor date în legătură cu operaţiunile lor către autoritatea în materie (Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor).
Oficiul funcţionează ca organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are ca obiect de activitate prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism. În acest scop primeşte, analizează şi prelucrează informaţii şi sesizează Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu cazurile suspecte. În condiţiile existenţei unor suspiciuni privind operaţiuni conexe finanţării actelor de terorism, sesizează şi Serviciul Român de Informaţii.
Spălarea banilor este un proces dinamic prin care o persoană încearcă să ascundă originea şi posesia reală a veniturilor ce provin din activităţi infracţionale. Activitatea în cauză cunoaşte trei faze, necesitand (1) mişcarea fondurilor obţinute în mod direct din infracţiuni, (2) ascunderea urmelor banilor, pentru a se evita orice tip de investigaţie şi (3) disponibilizarea banilor, ascunzîndu-se originea ocupaţională şi geografică a fondurilor.
În vederea desfăşurării cu operativitate a analizelor financiare efectuate şi obţinerii informaţiilor financiare în timp real, Oficiul activează şi pe plan internaţional, prin realizarea schimbului de informaţii cu instituţiile străine care au funcţii asemănătoare (şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii similare).
Pe plan intern, rapoarte către ONPCSB, în legătură cu tranzacţii mai mari de 10.000 euro/ echivalent, întocmesc, în afara unităţilor bancare şi cele ale Trezoreriei Statului, şi alte entităţi – instituţii de asigurări, cabinete notariale/ avocaţiale, fonduri de investiţii/ pensii, case de schimb valutar; aceste rapoarte pot viza: vînzarea ori cumpararea de obiecte de artă, tranzacţiile persoanelor avînd responsabilităţi în procesul de privatizare, primiri sau expedieri prin intermediul oficiilor postale, prin firme care asigură transferul electronic al fondurilor ori agenţii imobiliare.
Evident, se au în vedere şi transferurile externe mai mari decît echivalentul a 10.000 euro. Relevăm că entităţile amintite vor transmite informaţiile la “minima suspiciune” nemaipunîndu-se problema existenţei unor ”indicii temeinice”. In anul 2008 au fost înregistrate peste 2.300 de rapoarte de tranzacţii supecte, cea mai mare parte provenind de la instituţiile de credit.
Mai există tranzacţii suspecte ca urmare a unor sesizări de la Garda Financiară, Banca Naţională, Ministerul Finanţelor. Totodată, există solicitari de verificare venind din partea organelor de urmărire penală, de la Ministerul Public sau de la MAI/ Poliţie. Rechizitoriile finalizate au fost în număr de 21, Parchetul realizînd, în multe cazuri, conexarea sesizărilor privind una şi aceeaşi persoană.
Infracţiunile care generează fonduri ce necesită “albirea” ţin preponderent de sfera fraudei fiscale, contrabandei şi înşelăciunii în domeniul financiar-bancar. Însă spălarea de bani ascunde frecvent alte infracţiuni mai grave: de la tîlhării şi furturi, pînă la trafic internaţional cu droguri sau armanent, contrabandă sau corupţie.
Adesea, subiecţii se află în legătură cu grupuri organizate ce acţionează pe teritoriul mai multor state, mai mult sau mai puţin îndepărtate. Ceea ce este de aşteptat, avînd in vedere criza financiară prelungită, este apariţia tendinţei evazioniste mai pronunţate şi, în consecinţă, şi amplificarea practicilor de spălare a banilor.
