[…]Concluzia este una singură: devenim cu toţii, indivizi sau organizaţie, din ce în ce mai dependenţi de tehnologiile şi sistemele informaţionale. Un raport publicat în mai 2004 de revistă britanică The Economist făcea următoarele afirmaţii : „nici o companie nu îşi mai poate permite să ignore Internetul; competiţia pe Internet este feroce; comportamentul consumatorilor se schimbă, ei folosesc Internetul pentru a lua decizii privind cumpărăturile pe care le fac şi în afara Internetului; îngrijorarea referitoare la fraude reprezintă cel mai mare pericol pentru comerţul pe Internet; companiile de software, proiectanţii de site-uri şi furnizorii de servicii care au contribuit la constituirea Internetului trebuie de urgenţă să-l facă un loc mai sigur pentru desfăşurarea afacerilor”.
Astfel de afirmaţii vin în continuarea concluziei începute mai sus: tehnologia informaţională se dezvoltă extrem de rapid şi la fel de rapid se dezvoltă tehnicile utilizate de atacatori. În aceste condiţii, o lucrare care tratează managementul riscului în organizaţiile specifice noii economii nu trebuie să ignore caracteristicile şi componentele acestei economii. Managementul riscului ţine de obiective, iar în noua economie obiectivele organizaţiei depind de noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţii.
