Va mai amintiti cand pe vremea lui Ceausescu se prezentau oamenii muncii in fata unui vanzator in halat albastru, care stapanea peste un rai de navete cu apa minerala, sa zicem sau bere la kil? Si care vanzator, om al muncii si el, te intreba, daca nu aveai sticle la schimb: „Cu garantie?”
Tot asa si astazi, furnizorii de consultanta sau potentialii cumparatori se pot gasi de o parte sau de alta a zidului straveziu impodobit indiscret cu gaurele in forma de covrigi cu coada numit GARANTIE. Sa recunoastem este o notiune mult utilizata si in diferite feluri. Exista garantii bancare, statale, garantii umane sau materiale, unilaterale sau transmisibile.
De foarte multe ori cand un IMM – antreprenor sau un reprezentant al administratiei publice locale – primar se prezinta la consultant in incercarea de a gasi drumul spre o finantare pentru proiecte mai mult sau mai putin inchegate sau eligibile, apare intrebarea cheie: ce garantii oferiti?
Nimic mai normal, s-ar putea crede, cineva chiar ar trebui sa garanteze ceva si de ce nu consultantul de exemplu, caci statul sigur nu mai garanteaza nimic, decat poate activele toxice ale sistemului financiar. Vezi ce se intampla actualmente cu programul CASA VERDE, unde una s-a spus la inceput, oamenii si-au facut temele, si-au alocat resurse conform unei planificari in timp, asa cum cere orice management de proiect performant, nu?, asteptau depunerea proiectelor si inceperea finantarilor si… surpriza, se pare ca regulile jocului se schimba.
Din pacate, la fel se intampla si cu alte programe de finantare, in care autoritatile de management dovedesc o lipsa de profesionalism sistematica, justificata numai de lipsa de personal, experienta, responsabilitate si transparenta. Nu se respecta termenele, comisiile de evaluare au interpretari cel putin personale asupra criterilor de evaluare, iar potentialli beneficiari acuza transformarea cheltuielilor normale cu proiectele, in investitii, atat de mult se dilata timpul, care nu-i asa, ar trebui sa insemne bani. Cu alte cuvinte fiecare face ce vrea, cum vrea si cand poate, ca doar cine-o sa-i traga la raspundere, mai ales pe criza asta… Cam atat despre garantiile la nivel inalt.
Dar sa ne intoarcem la relatia primordiala dintre un solicitant si un furnizor de consultanta, relatie privilegiata a societatii bazata pe cunoastere – knowledge economy, concept primordial in cadrul Strategiei de la Lisabona, document programatic intins pe doua cincinale, emanand de la UE de asta data. Am avut ocazia de cateva ori sa particip la asemenea intalniri incipiente cu oameni de buna credinta de altfel si am avut impresia ca undeva in fundal cineva, de asemenea bine-intentionat, derula un desen animat cu partizani-haiduci in lupta de guerilla cu gaini numa’ bune de jumulit.
Dar daca am privi din cealalta parte a obiectivului, ar fi poate prea mult sa ne intrebam ce garantii poate oferi consumatorul de consultanta, in ceea ce priveste de exemplu implicarea ca proprietar al proiectelor si al rezultatelor acestora, respectarea termenelor contractuale, asumarea responsabilitatilor si a rolului sau atat in faza de conceptie/scriere/aplicare a proiectului cat si ulterior, in negocierea contractului de finantare, asigurarea co-finantarii, etc.
Mai departe sa mai amintim despre garantiile privind angajamentele luate prin contract in legatura cu graficul de activitati si utilizarea resurselor in litera si spiritul proiectului, convenite impreuna cu consultantul.
Se mai pune de multe ori intrebarea atunci cand o relatie consultant – consultat se infiripa, cat de onest si responsabil isi intelege fiecare rolul, atributiile si contributia la inchegarea unui proiect, la formularea si articularea lui cat mai performanta, nu numai raportat la cerintele unui potential finantator, dar si in functie de criteriile unui business plan de calitate.
Vezi articolul complet pe Finantare.ro.
Inca ceva, dupa cum se vede beneficiari si consultanti cu toti suntem expusi nesigurantei, asta e viata, jucam dupa regurile pe care ne impune guvernul prin reprezentantii lor incompetenti/neresponsabili.
Parerea mea…
un consultant poate sa raspunde numai pentru munca pe care o presteaza, nu mai mult – nu mai putin. Daca consultantul ofera garantii despre calitatea compunerii de proiect si cererii de finantare, cine verifica – evaloatorii (?) care nu stim ce pereri si ce calificare au.
In ghiduri sunt multe lucruri neclar explicate, uneori confuzii, si nu acopera toate cazurile posibile pe care ofera viata reala. Asa apar intrebari fara raspuns. Fiecare consultant, dependent de expertiza si experienta lui creaza un set de reguli si solutii pentru anumite cazuri, orientanduse dupa logica sau intuitia lui, uneori se consulta si cu colegi de breasla.
Totusi ceea ce se poate observa la un consultant experimentat este coherenta, claritatea in exprimare, incadrarile corecte, sabloane si exemple utilizate etc.
In orice caz un beneficiar, novice care pentru prima data intra in „hora” , nu poate aprecia calitatea consultantului si teama/intrebarea lui despre garanti este justificata, mai ales ca dificultatile accesarii fondurilor nerambusabile in imaginatia lui prind proportii cu cit mai mult se informeaza despre ele.