Cristian Paun scrie, pe blogul sau, despre riscurile creditarii si darea in plata.
„In jurul subiectului ”darea in plata” a fost plasat si cel alriscurilor asumate de partile implicate in operatiunea de creditare: debitorul (cel care prefera sa consume acum si nu mai tarziu) si creditorul (care intermediaza capitalurile investitorilor care prefera sa consume mai tarziu si nu acum). Intermedierea financiara (inclusiv cea bancara) opereaza cu aceasta preferinta de timp, cu cele doua comportamente diferite si perfect rationale care stau la baza economisirii si, mai apoi, creditarii si investitiilor.
Cand apelezi la finantare o faci pentru a cumpara bunuri prezente contra unor bunuri viitoare. Venitul viitor pe care nu il vei mai consuma pentru bunuri viitoare va fi transferat catre cel care te-a finantat. Cel care te finanteaza nu este interesat sub nicio forma de ceea ce faci tu cu capitalul astazi. E problema ta atata timp cat vei fi capabil in viitor sa dai acei bani inapoi. Evident ca el isi face un calcul legat de capacitatea fiecarui debitor de a da capitalul imprumutat initial inapoi. Are o incertitudine clara derivata din faptul ca rambursarea se va produce la un moment viitor. In activitatea de creditare al persoanelor fizice (cu sau fara garantii reale in spate asa cum sunt gajul sau ipoteca), venitul viitor al indivizilor este elementul esential al deciziei de a da drumul sau nu la acel capital. Similar, la companii este capacitatea lor de a genera venit (cifra de afaceri) si, in subsidiar, profit. Prezenta garantiilor (un colateral blocat in conturi in banca, un pachet de actiuni listate la bursa, un teren, ipoteca pe apartamentul cumparat cu credit) vine in subsidiar pentru a facilita acordarea creditului (avans mai mic, scadenta mai mare, cost de finantare mai redus etc.). Banca se uita intai la veniturile viitoare ale persoanelor fizice si apoi la valoarea si calitatea garantiilor reale prezentate de acestea. Similar, bonitatea unei afaceri apreciata initial prin volumul si profitabilitatea sa poate fi semnificativ imbunatatita de contracte semnate in avans, de calitatea activelor fixe sau de good-will-ul companiei. Darea in plata schimba radical aceasta fire a lucrurilor in cazul unor credite deja problematice pentru banci prin durata mare a lor: creditele ipotecare.”
Citeste continuarea articolului pe blog