Cristian Paun: Un pachet de Antisaracie va rog!

Cristian Paun scrie, pe blogul sau, despre masurile Guvernului ce ar trebui sa scoata tara din saracie.

“Guvernul actual format din tehnocrati (multi veniti pe filiera ONG-urilor) a scos pe piata cu multa emfaza un pachet national anti-saracie care contine o serie de masuri ”interesante” care sa ne salveze din saracia reala in care ne zbatem de cateva decenii bune. Masurile sunt clasificate pe grupe de varsta ale potentialilor ”beneficiari” incepand cu 0-3 ani (oare saracii de ei nu sunt prea mici pentru a fi invocati intr-o astfel de chestiune?) si finalizandu-se cu persoanele cu varste de peste 65 ani. Pentru a fi mai convingatoare, masurile sunt apoi ”transversale”, ”oblice”, ”longitudinale”, ”orizontale” etc.

O analiza atenta a acestui Pachet Antisaracie releva urmatoarele aspecte:

1.    Guvernul si tehnocratii sai au o mare problema cu definirea conceptului de saracie. Nu imi este clar din pachetul de masuri cand vom putea fi beneficiari si cand nu mai suntem saraci pentru a nu mai intra sub incidenta acestui pachet ”generos”. Nu este precizat nicaieri cu ce definitii ale saraciei se opereaza in acest caz, de ce se opereaza cu acele definitii si nu cu alte definitii. Orice definitie a saraciei este arbitrara si, din acest motiv, orice politica publica bazata pe un concept arbitrar nu poate fi decat tot arbitrara, nerezolvand cu adevarat problema (ba chiar o complica in cele mai multe dintre cazuri). Initiatorii proiectului ne-au asigurat ca au operat cu cinci definitii diferite ale saraciei dar nu s-au obosit sa ne dea detalii care sunt acelea, de ce sunt ele bune sau nu: ”Au fost implicati oameni din mediul academic in consultari si unii chiar au scris bucatele mici inainte de a fi integrate, pentru ca marea problema nu este definitia, avem vreo cinci definitii ale saraciei, ci cum anume ii targetezi pe cei mai saraci.” (Cristian Ghinea, unul dintre initiatori intr-un interviu pe Hotnews);

2.    Obiectivele din spatele Pachetului Antisaracie sunt derivate direct din Obiectivele 2020 promovate de Bruxelles. Nu inteleg ce legatura are cu saracia reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% sau cresterea eficientei energetice cu 19%. Nu pricep nici de ce parasirea timpurie a sistemului public de educatie (rupt de realitate prin programe scolare imbacsite, neinteresante si generatoare de depresie timpurie) sau de ce inregimentarea populatiei in sistemul de educatie tertiar (cvasi-public si el sau populat de fabrici ”private” de diplome) ne impieteaza accesul la bogatie. Din modul in care au fost setate obiectivele din spatele acestui program interventionist se vede ca nu prea se stie ce este aceea ”saracie” si ca operam cu concepte absolut arbitrare de care putem sa agatam orice;

3.    Pachetul contine o sumedenie de masuri de tip redistributiv, in care statul (prin institutiile sale si din bugetul sau) ofera sprijin financiar substantial: finantarea crearii de crese comunitare, plata ingrijitorilor in mediul rural, cumpararea din bani publici de haine si rechizite pentru copii care beneficiaza de tichete sociale, finantarea scolilor din zonele defavorizate, program finantat public de angajare a tinerilor fara loc de munca, finantarea antreprenorilor tineri, garantii de stat pentru pensionari, finantarea ingrijirii la domiciliu a persoanelor varstnice. Toate aceste masuri de tip redistributiv sufera de o justificare prealabila: de ce considera guvernul ca panaceul la toate problemele vizate (lipsa de creste, lipsa de rechizite, lipsa unui loc de munca, lipsa unui interes antreprenorial etc.) trebuie sa fie neaparat statul si bugetul public. Este interesat de analizat si dezbatut argumentul (care nu exista) ca toate aceste activitati generoase sa fie finantate din banul public provenit din taxe si inflatie sau datorie publica (taxe si inflatie viitoare). E important de stiut de ce nu o relaxare si simplificare fiscala a sectorului privat de educatie si crestere a copiilor, de exemplu, sau o deducere fiscala atractiva la nivel de familie cu multi copii nu ar putea fi mai degraba solutia la aceste probleme. De ce continuam sa credem ca doar statul ne poate scapa de saracie in conditiile in care el nu are banii sai proprii ci se bazeaza pe resurse extrase din bugetul fiecarei familii si, cu cat isi propune mai multe lucruri, cu atat acele bugete sunt mai abitir vaduvite de resurse importante.

4.    Printre masuri sunt unele dintre ele care nu au nici o legatura cu saracia. Nu vad cum vom scapa de saracie daca vom avea copii mai bine vaccinatisau mai bine ecografiati inainte de nastere. De ce saracia noastra va fi diminuata prin faptul ca vom avea toti copii in gradinitie (cvasi de stat) sau de ce imbunatatirea locuintei asistata de stat sau reducerea violentei in familie / prevenirea separatiei copilului de familie ne face mai bogati decat suntem in momentul de fata.”

Citeste continuarea articolului pe blog