Cristian Paun face pe blogul sau o analiza a cartii ”Capital in the twenty-first century” scrisa de Thomas Piketty.
„Cartea lui Thomas Piketty intitulata ”Capital in the twenty-first century” este o lucrare pe val si suscita interesul multor specialisti, nu doar din domeniul economic. Numit ”noul Marx” sau un ”Keynes modern”, Piketty a alimentat prin aceasta lucrare toate asteptarile stangistilor, oferindu-le o lucrare cu aparenta consistenta teoretica si cu o evidenta tenta ideologica in spatele ei.
Ca observatie generala, cartea te intriga de la inceput prin faptul ca, inca din titlu, lucrarea anunta o tema de foarte mare actualitate si importanta pentru teoria economica: capitalul. Cand pui mana pe aceasta carte te astepti sa gasesti raspunsuri la o serie de intrebari dificile pentru multi dintre economisti: ce este capitalul, cum se formeaza capitalul, cum se transfera capitalul, pretul capitalului, de ce este important capitalul pentru economie. De fapt cartea (ca si ”Capitalul” lui Marx) nu da raspuns la nici una din aceste intrebari si nu aduce in discutie problema capitalului ci a inegalitatilor sociale ca rezultat al faptului ca randamentul capitalului este mai mare decat rata de crestere economica.
Din introducerea cartii Piketty recunoaste ca inegalitatea este oarecum benefica pentru societate: ”inequality is not necessarily bad in itself: the key question is to decide whether it is justified, whether there are reasons for it” (Introduction, p. 20). De fapt, Piketty ne arata inca din start ca are un plan mai degraba legat de etica si de moralitate, mai putin de economie, pentru a gasi suficiente justificari / argumente impotriva acestei inegalitati. Este clar ca Piketty nu are o miza economica in spate si cartea sa nu este o carte de economie adresata economistilor. Cartea are o tema non-economica in spate plasata nedrept in umbra unor teme economice tari (capitalul, acumularea de capital, economisirea). Oamenii sunt natural inegali si inegalitatea intre indivizi este o stare naturala a societatii care ar trebui sa fie o falsa problema intre oamenii de stiinta. Prin faptul ca inegalitatea este naturala, ea nu ar trebui sa aiba o incarcatura morala. Inegalitatea naturala intre indivizi are, evident, si consecinte economice (de rezultat): indivizii dotati inegal de natura ajung inegal la bunastare si acumuleaza inegal bunastare. Egalitatea (opusul problemei inegalitatii) trebuie limitata strict la egalitatea de sansa inteleasa strict ca egalitate in fata unor reguli care apara drepturi strict naturale (dreptul de proprietate in speta) si nu inteleasa ca egalitate de rezultat. Egalitatea inteleasa ca egalizare a veniturilor unui profesor cu veniturile studentilor sai are o natura complet diferita (si consecinte diferite) de egalizarea sanselor studentilor in fata unui examen cu acel profesor care inseamna eliminarea oricarei posibilitati de a trisa, copia sau de a obtine o nota fara a invata mare lucru pentru acel examen. Orice privilegiu creat arbitrar de profesor (un student mai putin capabil stie subiectele dinainte) nu egalizeaza ci, mai degraba, accentueaza inegalitatile”
Citeste articolul pe blog
