Cronica unui esec anuntat?

Esecul finantarii cercetarii ne apropie mai mult

de Sora Botswanna decat de Unchiul din Jamaica

Marturisesc ca aceste cateva randuri mi-au fost inspirate de o recenta interventie a consilierului primului-ministru, Dr. Andreea VASS (http://www.andreeavass.ro/blog/2009/02/10/cercetarea-sacrificata-in-dansul-bugetar/), care are deja si o apreciabila experienta cu modul de luare a deciziilor la nivel comunitar, lucrand in ultimii ani in cadrul Parlamentului European. Domnia Sa atrage atentia tuturor factorilor responsabili asupa situatiei dramatice in care s-ar putea afla cresterea competitivitatii in Romania daca nu acorda macar in ceasul al 12-lea interesul si sprijinul financiar cuvenit domeniului cercetarii stiintifice, agreeat in urma raportului Comisiei Prezidentiale pentru Educatie si Cercetare din 2008.

Ne amintim perfect de bine ca in campania electorala recent incheiata unul dintre partidele acum instalate la guvernare introdusese foarte limpede drept punct principal de interes infiintarea unui Consiliu National al Competitivitii, menit practic sa reduca din decalajul imens care ne separa acum de statele dezvoltate din OECD, sa contribuie la recuperarea unei parti a creierelor romanesti care au luat calea exilului, sa armonizeze palpabil orientarea investitiilor care se fac cu componentele majore ale cercetarii si inovarii etc. In contextul marcarii de catre UE in 2009 a unui intreg an in favoarea Creativitatii si Inovarii, miza mi se parea cat se poate de justificata. Evident, cu conditia ca acel organism sa nu devina o noua struto-camila birocratica, lipsita de eficienta practica si impotmolita in capcanele algoritmului politic, ale unor eterne dispute „comunarde” intre vanjosi sindicalisti „de omenie” si flegmatici lideri patronali de sorginte „ultra-pragmatica” ori ale fagaduintzelor de tip Eldorado, invocate de conclavul – prea putin eficace – al rectorilor din mediul academic.

Desigur, suntem constransi sa ne reamintim si de sentimentul de jena sau de resemnare care planeaza asupra unor largi sectoare ale cercetarii, lovite de verbologie sau rapacitate sterila. De repetatele esecuri ale sistemului Academiei Romane, incapabila sa iasa complet de sub spectrul fantasmelor staliniste ale trecutului si sa devina pivotul central al inovarii profunde, in toate domeniile de varf in care exista o sansa pentru materia cenusie romaneasca. De maniera cinica, a la Vasile Lumanararu din „Patul lui Procust”, in care au fost sacrificate intregi institute de dragul recentei euforii imobiliare sau al „schimbarii prioritatilor” diverselor guverne recente.

Dar, cu atat mai mult cu cat s-au comis atatea gafe, fenomene de impostura pe banda rulanta ori descalificari sistematice in randul normelor obisnuite ale cercetarii – gandita ca vector principal al dezvoltarii viitoare – ar fi cazul ca acum sa aiba sansa de a fi indreptate. Cu atat mai mult cu cat suntem obligati si noi ca Stat Membru sa gasim alternative rapide de transpunere in practica a Directivei Comisiei Europene privind, de exemplu, reducerea emisiei de CO2 in zona noastra. Altfel spus, daca dorim sa mergem cu adevarat intr-o directie europeana ferma, ar merita sustinuta – cum indemna regretatul savant Dimitrie Palade, citat de autoare – „asumarea hazardului moral care favorizeaza intotdeauna mintile pregatite”. Altfel spus, este drept ca dintre sute de catarge ale cercetarii unele ar putea consuma anumite resurse si sperantze de azi. Totusi, fara perseverentza cautarii celor mai „falsifiabile ipoteze” proprie cercetarii – cum numea Popper ratacirile inerente ale cunoasterii – ar fi probabil si mai mult obscurantism, mai putina drama a cunoasterii, dar si mai putine sanse de desprindere din pestera instinctelor primare.

Asadar, miza mai multor bani pentru cercetare pare cruciala pentru Romania nu doar prin prisma urgentzei depasirii decalajelor care se adancesc fatza de statele avansate in domeniu. Mai mult decat atat, pare la mintea unui copil ca ar fi una dintre putinele optiuni strategice de modernizare si de resincronizare la ritmurile reflectiei contemporane. Problema nu este ca aceste lucruri nu s-ar cunoaste, ci in ce masura grupurilor de interese economice si politice din Romania le pasa sau nu de atingerea unei asemenea mize. Se joaca, altfel spus, prin adoptarea viitorului buget o carte mare, ce ar putea face o diferentza semnificativa in anii ce vin pentru sansa economiei autohtone si a nivelului intreg de civilizatie sa se racordeze la exigentzele in schimbare ale dezvoltarii durabile globale. La cum merg lucrurile in tara, la cat de putin se implica actuala conducere a Comisiei Europene in repilotarea Romaniei pe orbita pro-europeana autentica, majoritatea dintre noi au dreptul sa ramana sceptici. Dar alegerea pe care actualul Parlament o are sub priviri este intr-adevar una decisiva, chair daca indelung amanata: intre spiritul primar agresiv (dupa expresia lui Marin Preda) si eliberarea energiilor pentru cunoastere si, mai ales, pentru valoare adaugata prin cunoastere. Reconstructia pilonului cercetarii ar putea incepe chiar de maine daca anumite resurse de inteligenta neinduplecata si de martiraj luminat ar putea iesi la iveala, translatand abrupt zona crepusculara in care sunt mentinute catre centrul nervos al masinariei economice si decizionale. Sa ne reamintim ca deja cateva asemenea pilde in actiune, foarte diverse sau chiar in controversa ideatica, exista chiar si in paupera Romanie de astazi: scoala post-doctorala creeata de Andrei Plesu (Colegiul „Noua Europa”), scoala de geriatrie si gerontologie continuata si azi la Institutul „Ana Aslan”, centrul de cercetare a mentalitatilor si imaginarului al lui Lucian Boia, colectivul din jurul Profesoarei Carmen Costea care a fondat prima Asociatie de Stiinte Alternative din Romania, pepiniera de tineri supra-dotati pastorita de Profesorul Florin Colceag prin IRSCA – Romania, grupul de analisti economici indrumati de Profesorul Daniel Daianu, scoala de speologie care continua admirabil filiera lui Emil Racovita si chiar noul focar de reflectie si atitudine civica aparut in jurul marelui regizor Dan Puric. Din fericire, lista aceasta ar mai putea continua, nu mult, dar ar mai putea continua.

In loc de apel, pe urmele Andreei Vass, am putea exclama cam asa: Stimati Guvernanti, reordonati grabnic perspectivele/prioritatile, dati Cezarului (veritabil) ce merita, faceti lumina in stocul cu vechituri al ponositei Academii, acordati sanse sporite sectorului privat din cercetare, incurajati masiv firmele care investesc in aceasta directie. Faceti in sfarsit sa intre o dara europeana de lumina in acea strivitoare Casa a Stiintei de langa Palatul Parlamentului. Dati o minima sansa celor care (mai si) gandesc cateodata! Altfel, riscam sa ramanem mai departe in clasamentele internationale in preajma flatanta a Burkinei Fasso ori Botswannei decat ne ajuta sa ne apropiem vreodata ca buget de acela al nababului unchi din Jamaica.

Sever Avram

Sever Avram

Sever AVRAM - coordonator general - Platforma de Actiune si Interventie Rapida a Societatii Civile in favoarea stimularii absorbtiei Fondurilor Europene "EU-RO Clearing Funds". A lucrat ca si consilier de afaceri publice pentru Comisia Europeana in Romania si a contribuit la elaborarea capitolului de politici sociale si dezvoltarea resurselor umane din cadrul Planului national de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana. Incepand cu anul 1996,  a activat ca si consultant si/sau trainer in domeniul institutiilor si fondurilor UE, al comunicarii, relatiilor publice si lobby-ului in cadrul a numeroase proiecte europene finantate direct de Comisia Europeana de la Bruxelles,  Departamentul de Stat al SUA, Open Society Institute, precum si de mari finantatori privati internationali sau autohtoni. In urma unui proiect PHARE pe care l-a coordonat, incepand cu anul 2004, se ocupa de organizarea sub egida Platformei CEFTAC (www.ceftac.ro) a “Zilei Europene a Concurentei si Competitivitatii in Romania” si a altor evenimente pentru mediul de afaceri. Din anul 2006, a avut initiative speciale legate de absorbtia fondurilor UE, incepand cu saloanele regionale si scolile de vara de la Constantza si Baile Sovata pana la cele doua editii deja desfasurate  ale Forumului Civic si de Afaceri pentru stimularea absorbtiei fondurilor UE (Bucuresti, in 2007 si 2008). Coordoneaza activitatea de consultanta pe proiecte a CPS (Consortiul Parteneritului Strategic) si a Atelierului Interactiv de Idei, Proiecte si Investitii Inovative (www.StructuralFunds.ro).  

0 Replies to “Cronica unui esec anuntat?”

  1. Perparim Demi spune:

    Acest articol bine scris, este un strigat in spatiu. Consecintele sunt deja evidente, au produs efectele, dar mai incolo va fi si mai vizibile.
    Politika de neinvestire in cercetare, si de a crea imagina nereala sustinuta de clasa politica are un singur produs – cresterea decalajului.
    Pina acum s-a hranit burocratia cercetari, nu cercetarea. In loc sa fie stimulate idei novatoare s-au stimulat institutii. Romanul este lung si dureros, ma opresc aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top