Masmedia – aproape pe toate canalele se vorbeste de criza. Pina si astrologii, cu previziunile lor, descriu o imagina sumbra, care imi lasa un gust amar si ceata!
O fi asa ? Ce ne facem?
Cei care au facut un plan, care au o strategie de dezvoltare, cauta informatii care nu exista deocamdata. Cu ce viteza se va propaga aceasta criza? Pina la ce nivel vom simti efectele ei? Cum ne va afecta afacerea ? In ce directie sa ne reorientam, ca sa depasim momentul ? In sfarsit, ce este de facut?
Sunt citeva intrebari firesti care se nasc de la sine, in cazul fiecarui intreprinzator privat, care nu are prea multe rezerve si se tine cu dintii de afacerea personala, pe care a puso cu mari eforturi pe piciore . Momente greu de depasit. Dezorientare, ceata, incertitudina viitorului, frica, si toate consecintele care deriva si sunt induse in comportamentul uman, intr-o societate noua de consum, cum este cazul nostru, absolut nepregatita pentru criza.
Cad si cei mari , uneori – chiar cei din categoria gigantilor multinationali isi restrang activitatile, ce sa mai spunem despre soarta celor mici sau micro. Dar, sa nu uitam un lucru foarte important in asemena momente – flexibilitatea celor mici, capacitatea lor de reorientare, adaptabilitatea la context etc.
Ma opresc aici cu acest subiect, despre care s-ar putea scrie un roman intreg. Nu asta este intentia mea. Analisti cu „experienta” fac previziuni si dau sfaturi utile la TV, eu ma-s gindi la altceva in acest moment.
Daca asa stau lucrurile, si nu putem sa schimbam nimic, daca forta mojora ne-a taiat calea aleasa inainte de criza, ce spune Managemenutul Riscurilor ? Reducerea probabilitatii, impactului sau planuri alternative – asa-zisul „planul B”. Merita sa incercam toate metodele, dar eu prefer proiecte post-crize. Planuri virtuale, afaceri noi adaptate la noi cerinte si la noi conditii. Este posibil ? Cred ca da, analiza SWOT bine facuta, va va ajuta mult. Trebuie mult realism, punctul de plecare este ceea ce nu se schimba, capitalul uman, experienta, capacitatea de reproiecta si cunoasterea.
In 2007 – 2008 s-au depus multe cereri de finantare la POS, si toate au cite un plan de afacere si un studiu de fezabilitate, bazate pe niste date care poate nu mai sunt de actualitate. Unele asteapta sa fie evaluate, dar necesita modificari, in cel mai bun caz. Altele au pierdut subiectul sau domeniul si nu mai sunt finantabile. Cei mai afectati- cred eu – sunt proiectele contractate deja, care au niste indicatori de indeplinit , altfel risca sa fie obligati sa returneze fondurile nerambusabile platite.
Celalta parte a problemei este, curajul de care au nevoie solicitantii noi. Sa proiectezi o afacere pe bani proprii in momente de criza este foarte riscant, dar s-o faci pe bani publici sau comunitari presupune si mai mult curaj. Aici nu este vorba de proiecte de infrastructura sau autostrazi, unde solicitanti eligibili sunt numai autoritati publice, discutam despre IMM-uri, despre granturi mici sau medii, unde evaluarea si controlul la implementare este mult mai sever, si bancile se lasa mai greu implicate pentru creditari.
O idee, un sfat in acest moment este de nepretuit.
Ce ne facem ? Cum intram in 2009 ?
Demi Perparim, Ianuarie 2009
