De ce este greu sa formez cercetatori ? – Partea II

Momentul economic si social in care suntem cere cercetatori deja pregatiti, ne aflam in starea trezirii intarziate, si asta datorita fondurilor structurale. Avem insuficienti cercetatori , nevoile sunt pentru  cel putin  de trei ori mai multi – cum rezolvam problema?

In articolul anterior, am prezentat pe scurt ce este si ce face un cercetator, si as vrea sa continuu cu ce competente si  capacitati trebuie sa aiba, ca sa corespunda cu statutul lui si sa fie productiv.

Competente – generale si specifice, formale si informale sunt un cumul de cunostinte dobandite prin formare si prin experienta in activitatea de cercetare intrun domeniu specific. Cercetatorul,  in momentul  de start  intra cu un pachet de informatii generale despre meseria pe care o are, si dobandeste informatii specifice la fiecare lucrare pe care face, cunostintele lui profesionale cresc  gradual.

Deasemena, in practica de cercetare este obligat sa folosesca instrumente, metode, metodologii si standarde, programe, proceduri si tehnici specifice activitatilor de cercetare, fara de care nu poate indeplinii sarcina. Aceste cunostinte trebuie sa fie dobandite  prin formare intensiva, cred eu, altfel   activarea lui ca cercetator se prelungeste mult , ca autodidact acest proces depinde de motivare, de pasiune  etc. Din experienta, sunt unii care raman toata viata cercetatori pasivi, si niciodata nu devin responsabili sau conducatori de proiecte, dar si cind sunt obligati sa preia o sarcina, raman dependenti de altii, datorita formarii partiale si incomplete pe care au.

In cultura generala a cercetatorului de azi, in afara de cunostintele profesionale, obligatoriu intra si cunostinte din domeniul informaticii, matematicii aplicative, ciberneticii, comunicarii, legislativ, de management (PM), de limbi straine  (mai ales engleza) etc. Sunt cerinte minimale as zice eu, ca sa poti face fata cerintelor si nivelului cercetarii de azi. In domeniul  stiintelor dar si cel tehnic, cercetatorul  avansat proiecteaza si dezvolta tehnici experimentale, la toate nivelurile, laborator-pilot-industriale. Crearea modelelor fizice si descrierea lor matematica necesita o cultura bogata in domeniul teoriilor similitudinii si matematicii aplicative, iar simularea pe calculator acestor modele presupune si o buna familiarizare cu informatica, cu aplicatii software specifice domeniului. Pregatirea multidisiplinara a cercetatorului devine din ce in ce mai importanta in ziua de azi.

Vorbim de calitate si de competivitate in conditiile integrarii in UE. Fara aceste cunostinte este greu sa indeplinesti conditiile impuse de CCE , dar si colaborarea/ comunicarea  in proiecte sau evenimente internationale devine dificila. Perspectiva dezvoltarii in perioada urmatoare impune sa nu lasam lucrurile ca pina acum, timpul trece– problemele precipita, este vorba de ritm, de viteza, decalajul creste.

Solutia – formare intensiva, bine gandita, eficace, realizata de formatori profesionisti cu experienta.

Suport – manualul cercetatorului, care lipseste.

Perparim Demi

About Perparim Demi

Am absolvit ingineria in metalurgie din 1974, specializat (1975-1976, China) ca tehnolog de aglomerare – furnale. In perioada 1976 – 1981 am participat in punerea in functiune mai multor sectii din sectorul primar al siderurgiei, ca fabrica de aglomerare, furnal, otelarie LD, ferro-crom etc. Am 16 ani experienta in productie si 17 ani in cercetare. In perioada 2006-08, am facut doua specializari in Project Management, PM si PMP. Activitatea si experienta mea profesionala se regasesc in mai multe lucrari de cercetare, proiecte, publicatii in domeniile tehnologiei minerare, mineralogie sintetica, modelarea si optimizarea proceselor, soft tehnologic, simulare pilot a proceselor etc. Conduc ca manager firma MIGRAL, o microintreprindere cu activitate principala CD, din Bucuresti. Obiectivul meu principal este sa infiintez un centru experimental, si sa il transform intr-un incubator de tineri cercetatori, specializati in domeniul tehnologiilor siderurgice, care sa devin capabil sa puna in aplicare idei novatoare in domeniile mediului, eficientizarii si calitatii, si sa ofera otelariilor din Romania aplicatii si idei competitive pentru depasirea decalajului creat fata de industria moderna din tarile dezvoltate. Consider importanta si necesara comunicarea dintre specialisti, informarea si formarea de opinii in domeniul cercetarii, schimbul de experienta si colaborare, nu numai cu cei activi care au deschis deja drumul, dar mai ales cu cei care au intarziat sau tinerii absolventi cu potential inca nepus la evidenta. Vreu sa cred ca, cu experienta lunga pe care o am in domeniu, pot sa-i indrum, sa-i ajut, sa-i cooptez in proiectele mele de viitor.

One thought on “De ce este greu sa formez cercetatori ? – Partea II”

  1. Dan Ivanov spune:

    Manualul cercetatorului mi se pare o idee excelenta. Si poate ca ar fi bine sa fie completata cu aparitia si/sau instruirea unor traineri si/sau supervizori care sa urmareasca pe de o parte aplicarea lui in „cresterea” cercetatorilor tineri si pe de alta parte actualizarea lui permanenta.
    Cred ca este necesar si un „curriculum” echivalent cu cel urmat de medici sau psihologi, eventual o „diploma de libera practica” ce ar „dezlega” cercetatorii de apartenenta la o structura fixa piramidala si ar flexibiliza atat sistemul cat si cadrul de referinta al gandirii managerilor.
    Si, din nou, cred ca intram in utopie. Sau, poate, printr-o initiativa antreprenoriala privata (si nu printr-un sistem centralizat), pe baza de fonduri europene, ar incepe sa se „miste” ceva in acest domeniu ce supravietuieste (inca, dar cat?).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.