Nu se poate sa arunci cu mii de miliarde de dolari din banii contribuabililor in banci falimentate ca sa le salvezi. Ce sa salvezi? Depunerile clientilor trebuiau salvate si atit. Restul trebuia curatat, altfel nu se obtine decit o prelungire a agoniei.
Mai catre inceputurile carierei mele didactice, aveam un curs de Economie si doctrine economice cu studentii din anul doi de la Filosofie, care mi-au si ramas pina azi in memorie ca cei mai buni studenti pe care i-am avut. Printre ei si Stefan din Suceava, care la tema despre finantarea economiei si dupa o foarte rapida cugetare ma intrerupe declarind ca el nu intelege de ce e nevoie de banci… I-am raspuns condescendent si foarte „stiintific”. Ulterior, Stefan a devenit jurnalist pe probleme economice, apoi a plecat sa culeaga mere in Irlanda…
El a plecat, dar de citava vreme imi revine obsesiv intrebarea lui, pe atunci naiva: Totusi, de ce e nevoie de banci? De ce e nevoie de dobinda sau camata, interzisa explicit atit in Biblie, cit si in Coran? Recunosc faptul ca pot fi subiectiv, deoarece am contractat si eu un imprumut, in franci elvetieni, sedus de dobinda mica, iar acum platesc lunar serviciul datoriei cu 20% mai mult decit ratele initiale. Cam mult, totusi. Altfel, de unde atitea sedii sfidator de luxoase, salarii mari si fete frumoase? Diferenta dintre dobinda activa si cea pasiva este prea mare. Am avut, a propos, un depozit in euro la o alta banca, am ridicat banii dupa circa 6 luni si m-am trezit ca primesc mai putin decit am depus. Deh, comisioane bancare…
Cum a rezistat omenirea atitia ani, cind si crestinismul interzicea dobinda, fara acest instrument de extorcare a oamenilor? Cum de se descurca atit de bine si astazi bancile islamice fara sa practice acest „pret al banului”? Sint de acord ca, daca e o marfa, banul trebuie sa aiba un pret, iar toate incercarile de neutralizare a monedei, teoretice sau practice (Walras, Lenin, socialistii utopici) au esuat. Dar asta nu inseamna ca banul poate produce valoare. Inca Aristotel condamna economia monetara, economia pusa sub semnul banului, numind-o hrematistica si considerind-o nedemna, impura.
Sint de acord si cu faptul ca trebuie sa existe un sistem bancar, care sa adune disponibilitatile din economie si sa le redistribuie celor care au mai multa initiativa si spirit antreprenorial. Dar de aici si pina la ce au facut bancile in economia de cazino actuala, jucind extrem de riscant si pierzind economiile noastre la bursa, e cale lunga. Apoi, daca tot se doreste obiectivarea si consacrarea unui intermediar intre nevoi si resurse, cum ar fi sistemul bancar, atunci el trebuie controlat. E rolul bancii centrale, dar aceasta nu poate fi privata, ci trebuie sa serveasca interesul general. Ea detine si monopolul emisiunii de moneda, deci cu atit mai mult nu poate fi privata. Vad doua solutii aici: ori denationalizam moneda, cum sugera Hayek, si lasam mai multe monede sa se concureze pe aceeasi piata, in ideea ca nu moneda rea o va alunga pe cea buna, potrivit legii lui Gresham, ci invers, ori nationalizam moneda, si atunci emisiunea monetara se face sub controlul puterii publice.
Din pacate, ambele solutii s-au dovedit neproductive: pe de o parte, legea lui Gresham si-a dovedit valabilitatea, pe de alta parte, gestiunea statului asupra monedei nu s-a dovedit una lipsita de interese politice – cel mai rau lucru. Si atunci, solutia poate fi independenta totala a bancii centrale, eventual incheierea unui contract anual cu Parlamentul, in care sa fie negociate si definite principalele obiective de politica monetara si valutara. O solutie mai buna pare sa fie si supranationalizarea monedei, formarea de blocuri monetar-valutare – cazul Euro -, dar nu cred in viabilitatea proiectului unei monede globale. Am auzit, in acest sens, ca americanii pregatesc lansarea unei noi monede, Amero, care sa reprezinte pactul lor cu Canada si Mexicul.
Bancile trebuie sa fie in slujba intreprinderilor, a clientilor in general, si nu invers. Nu se poate sa arunci cu mii de miliarde de dolari din banii contribuabililor in banci falimentate ca sa le salvezi. Ce sa salvezi? Depunerile clientilor trebuiau salvate si atit. Restul trebuia curatat, altfel nu se obtine decit o prelungire a agoniei. Asteptam solutii cu adevarat reformatoare, pe masura crizei, de la intilnirea G-20. Din pacate, in afara crearii unui fond de criza, din care sa se mai alimenteze tot ruginitul FMI, n-am vazut mare lucru. Bag seama ca se doreste perpetuarea sistemului actual, desi acesta e falimentar. Iarasi – o prelungire a agoniei. Nu mai sintem in lumea lui Bretton Woods, ce se asteapta? O adincire a crizei economice? Somaj, inflatie, degringolada cursurilor…
Va dati seama ce amploare vor capata miscarile de stinga. In Franta, ele deja au trecut la actiune: formata din oameni tineri, intelectuali, lipsiti de Dumnezeu si de orice sef recunoscut aici pe pamint, noua stinga franceza a inceput cu sabotajele: betoane asezate pe calea ferata, taierea telecomunicatiilor, virusarea calculatoarelor etc. Hugo Chavez deja a propus Washingtonului un nou model de societate, socialismul sud-american, in timp ce toate autocratiile din Asia si Orientul Mijlociu exulta. La ora actuala, nu se stie cine se simte mai bine: Fidel Castro sau capitalismul.
S-a tot spus ca nu avem alternativa la capitalism, ca istoria s-a sfirsit etc. Iata ca istoria se intoarce. Iar China, Rusia si tarile islamice mi se pare ca au cel putin cite o alternativa. Ne asteapta vremuri grele, iar in inima tuturor acestor desfasurari se gaseste o inventie inca plina de mister: moneda si parintele sau, sistemul bancar. Intr-un articol celebru din 1937, R. Coase, fondatorul neoinstitutionalismului, se intreba aparent naiv: de ce exista firme? Pastrind proportiile, intrebarile care astazi se cuvine a fi puse sint cele pe care le anticipa, aparent naiv, studentul meu: De ce exista banci? De ce exista dobinzi?
