De ce ni se intampla noua toate relele?

wheat.jpg

codrinpaveliucRadu Tudor scrie in articolul „Romania pare un poligon al oligofrenilor” despre perceptia pe care o lasa, in ochii opiniei publice, Romania. Articolul e 100% adevarat, subscriu opiniei sale, dar prezinta adevarul trunchiat din pacate. Articolul lui Radu Tudor ne arata Romania privita din afara, din Germania, Franta, Marea Britanie, de catre acei cetateni numiti „europeni” pe care multi ii considera un etalon, in timp ce ei considera ca Bucuresti este capitala Bulgariei.

Pentru a putea analiza dezastrul scandalului „carnii de cal” sau a „laptelui cu aflatoxina” din ultimele saptamani, trebuie privit din perspectiva pur romaneasca.

Ce ne intereseaza pe noi:

  • 70% din produsele alimentare consumate pe piata romaneasca provin din import, desi Romania ar putea fi exportator net. De ce?
  • Avem cele mai mari preturi raportate la puterea de cumparare. De ce?
  • S-a descoperit sursa „carnii de cal” in celebrul scandal european, dar media continua sa prezinte Romania ca tap ispasitor pentru intreaga afacere, zi de zi aparand noi reportaje in diferite tari privind acest subiect. De ce?
  • Productia de lapte in Romania depaseste cantitatea consumata. Totusi importam lapte cu aflatoxina din diferite tari. De ce?

In ultimii 23 de ani, am avut parte de reforme agricole si rurale, de politici dorite si impuse, de ministri specialisti in domeniu sau total pe langa. Am avut insa norocul ca ultimii noi (Daniel Constantin si Stelian Fuia) sa stie intr-adevar ce fac si ce vor sa faca. Au vrut sa faca lucrurile sa se miste si si-au numit o echipa de profesionisti care sa ii ajute in atingerea obiectivelor.

Cu toate ca Stelian Fuia a fost in functie doar pentru 4 luni, a fost apreciat atat de fermieri, cat si de subalterni care au apreciat initiativele sale. Daniel Constantin a preluat mandatul acum 10 luni, avand in spate o echipa cu o vasta experienta, inclusiv la nivel european prin Achim Irimescu.

Incercand sa raspund la repetitiva si enervanta intrebare „De ce?”, mai exact: „De ce ni se intampla noua toate relele?”, am ajuns la concluzia ca „noi suntem de vina”.

Cu toate ca avem un imens potential in agricultura (se tot repeta), investitiile in agricultura nu exista. Nici macar resursa umana nu este sustinuta, numarul absolventilor de stiinte agricole (da, agronomii de pe vremuri!!!) scazand la 2200 in 2012, cu 25% fata de 2006.

Nici macar nu incercam sa ne aliniem cu politicile europene din domeniu, daramite sa incercam sa le influentam. Din mai 2012, de cand Achim Irimescu a fost numit Secretar de Stat la MADR, pozitia de Sef Sectie Agricultura la Reprezentanta Romania pe langa Uniunea Europeana a ramas neocupata pana recent cand Larisa Buru i-a luat locul. Persoana care ocupa aceasta functie este principala persoana de contact cu Comisia Europeana (mai exact Directoratul General pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala condus de Dacian Ciolos, Comisia de Agricultura din Parlamentul European condusa de Paolo di Castro etc.) si cea direct responsabila de imaginea agriculturii romanesti in Europa (sau cel putin de cum e promovata ea in cercurile restranse ale puterii de la Bruxelles).

Intrebarea mea acum este de ce nu facem nimic. Avem „potentialul” pe care ni-l tot predica ministrii agriculturii de 23 de ani incoace, avem capacitatea umana (se poate vedea oriunde in lume unde lucreaza romanii). Avem acum, prin intermediul USL, sustinerea politica de a face o reforma „adevarata” in agricultura si de a promova imaginea agriculturii romanesti in Europa nu prin scandaluri precum cel al „carnii de cal” sau a „laptelui cu aflatoxina”, ci prin puterea relansarii.

Cu doar 6% fermieri sub 35 de ani la nivel european, si Romania are nevoie de o generatie tanara pentru a prelua fraiele acestui domeniu de o importanta strategica. Cu toate ca in Comisiile de Specialitate ale partidelor se lucreaza de ani buni la strategii pe agricultura si dezvoltare rurala, nimic bun nu a iesit la suprafata pana acum. Doar unele initiative individuale ale diferitilor ministri au fost notabile.

Ce ar fi de facut:

  1. Intarirea Sectiei Agricultura, Pescuit si Dezvoltare Rurala a Reprezentantei Romaniei pe langa Uniunea Europeana prin angajarea de experti/consultanti/consilieri pe fiecare domeniu de activitate prezent in tara noastra-> pentru a gestiona afacerile europene pe agricultura ale Romaniei (inclusiv a unei echipe special pregatita pentru a gestiona relatiile cu organizatii internationale precum FAO, CGIAR, UNCTAD etc.);
  2. Numirea in fiecare ambasada/consulat a cate unui atasat agricol care, intr-adevar, sa stie ce inseamna agricultura si politicile agricole (nu doar sa fie nepotul/nepoata sau fiul/fiica cuiva);
  3. Realizarea unui program de sprijin a invatamantului superior agricol si cercetarii aplicate in agricultura si dezvoltare rurala -> a se acorda atentie pe modul de realizare a proiectelor, respectiv pe impactul acestora. Ar trebui sa aiba prioritate reforma curiculei (ce ar trebui adaptata la piata muncii si, totodata, coroborata cu neovoile studentilor), in timp ce, in cazul cercetarii, ar trebui sa fie promovate parteneriatelor cu institutele internationale (gen cele din cadrul CGIAR), nu publicatiile cercetatorilor;
  4. Promovarea agriculturii ca o profesie (de viitor) in randul tinerilor -> prin schimbarea perceptiei asupra tehnologiilor folosite in agricultura, a rentabilitatii acestui domeniu etc. <-pentru a atrage mai multi tineri spre agricultura.

Ar fi multe de discutat cand e vorba de agricultura, dar, cum spune si Radu Tudor in articolul sau, momentan nu poti fi sigur de nimic. Trebuie doar sa insistam pentru schimbare…o schimbare durabila.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *