Despre constiinta

„Transformati fiecare clipa intr-o sarbatoare, atunci nu veti mai avea nevoie sa-l cautati pe Dumnezeu. Caci Dumnezeu va incerca sa va caute oriunde v-ati afla”. (Osho – Doctrina suprema)

Faptul fundamental in Univers este constiinta. Restul sunt forme-gand, energetice sau materiale adaugate, as putea spune chiar iluzorii. Cu cat ne invrednicim de niveluri superioare de constiinta, cu atat valurile succesive si amagitoare dispar, descoperind realitatea esentiala, care ni se releva in toata splendoarea ei stralucatoare. Sunt multi chemati, dar putini cei care ating un astfel de nivel de constiinta aici pe pamant, sfasaind valul Mayei. Sunt putini si totusi lumea sta pe umerii unor asemena bodhisattva, care se sacrifica pentru elevarea noastra spirituala. Fara ei, lumea s-ar autodistruge. Cand masa critica asigurata de ei devine insuficienta, lumea este cuprinsa de uitare, amnezie si ignoranta si se autodistruge cu adevarat, lasand loc unui nou ciclu existential. Acest fapt se petrece in mod ciclic.

Fiintam intr-unul dintre cele mai dense si mai lente planuri ale existentei si ne-am uitat natura divina, originile si destinul nostru cosmic. Ne-am instrainat de noi insine si de Dumnezeu din noi, ceea ce, esential, e cam acelasi lucru. Am uitat ca suntem creatori de realitate si cersim ajutor dinafara. Astfel nu facem decat sa impiedicam orice sansa de eliberare din conditia noastra prezenta.

Lumea materiala si economia ei nu sunt nefaste, sa nu intelegem gresit, nu sunt rele prin ele insele, ca si corpul fizic. Devin insa nefaste atunci cand ramanem intr-un stadiu de ignoranta si de negare in ce priveste adevarata noastra natura si destinul nostru. Noi singuri ne-am creat limitarile, iar acum incercam sa le justificam prin tot felul de sisteme filosofice, morale sau religioase. Este absurd.

Cine se cunoaste pe sine poate face cunoscut necunoscutul si, imbogatit prin experienta reconvertita in intelepciune, poate incepe calatoria de evolutie inapoi spre Punctul Zero, spre nivelul spiritual la care am fost creati, spre temelia lumii, un arbore cu radacinile in sus, dincolo de spatiu-timp, viteza sau distanta, concepte care devin treptat fara sens. Toata materialitatea in care atata am investit grosolan ramine in urma. Am putea intelege faptul ca tot ceea ce numim aici realitate nu este, de fapt, decat reflexul in oglinda, rasturnat, al adevaratei realitati, al ortoexistentei.

Temelia lumii e o stare superioara de constiinta si energie din care se desfasoara tot restul. Iar restul e vis. Numai in masura in care atingem ceea ce Upanisadele considerau ca a patra stare de constiinta, turyia, o stare de iluminare lucida, de clarviziune divina, eterna, numai in aceasta masura putem sa ne reintoarcem acasa (akasha) ca fii ratacatori ai Celui Preainalt, ca mici dumnezei. Viata ne obliga la evolutie, iar evolutia veritabila este cea intru constiinta.

Cum spunea Jung, tot ceea ce se afla in noi, dar nu reusim sa constientizam, se transforma in destin. Destinul nostru este viata noastra. Din momentul in care constientizam, cream deja o alta paradigma a vietii, una a vietii eterne. Cu cat suntem mai creativi, cu atat devenim mai tineri, dar mai intelepti. Nu uitati ca folosim mai putin de 10% din creier. Va dati seama ce potential avem? Economia viitorului se va baza in cea mai mare parte pe inovatie, pe valorificarea potentialui urias de inteligenta acum nefolosita.

Cand ne rugam, ar trebui sa evocam intai divinitatea dinlauntrul nostru, apoi pe cea din Cer. Cerul reprezinta principiul creator al constiintei si energiei, care-si poate materializa potentialul, se poate exprima pe pamant. Rugaciunea se duce de la nivelul constiintei umane, secundare, derivate, catre Constiinta primara, divina, reconectand cele doua puncte de constiinta.

Pentru a intretine o forma umana a vietii trebuie ingrijit si corpul fizic, trebuie asigurate hrana sa si toate cele ce-i sunt necesare. Astfel putem deveni constienti de suferinta noastra, de indoiala noastra, de greselile noastre.

In viata trebuie sa ne asumam adevarul tuturor acestor trairi si sa eliberam emotiile, pentru a nu mai repeta erorile din trecut. Toti cei aflati in viata noastra reflecta un anumit aspect a ceea ce suntem noi, iar aceasta ajuta la eliberarea emotionala despre care vorbeam. Aceasta este o lucrare a sufletului si are menirea de a ne elibera pentru a ne putea continua calatoria de evolutie spre Dumnezeu.

In rugaciune se realizeaza uniunea cu divinul spre care tindem. Orientalii ii spun iluminare. Atunci timpul si spatiul nu ne mai limiteaza si il putem exprima pe Dumnezeu. Rugaciunea cheama manifestarea divina si, in acelasi timp, manifesta puterea creatoare a fiintei umane, inalta sufletul spre cele vesnice.

Astfel, experienta umana isi mareste raza de actiune dincolo de granitele stabilite de stiinta sau de o anumita religie sau filosofie. Cereti Adevarul si Adevarul il veti obtine. Portile sunt deschise pentru toti cei care vor sa il exploreze si sa evolueze in calatoria lor, pe calea lor.

Constiinta nu are legi, ea este legea. Iar menirea sa este de a face cunoscut necunoscutul, prin intermediul creierului, al gandurilor, al cuvintelor, al energiei, care formeaza in lumea subatomica particule de realitate, creeaza campuri, este mereu activa in om, desi nu intotdeauna evidenta.

Astfel, vointa noastra se poate materializa, si asta cu atat mai bine cu cat constiinta noastra e mai inalta. Astfel putem crea realitate, ne putem conduce viata.

„Transformati fiecare clipa intr-o sarbatoare, atunci nu veti mai avea nevoie sa-l cautati pe Dumnezeu. Caci Dumnezeu va incerca sa va caute oriunde v-ati afla”. (Osho – Doctrina suprema). Chiar acum, chiar la aceasta ora, Dumnezeu apare dinlauntrul nostru pentru a ilumina umbra ce ne intuneca sufletele.

0 thoughts on “Despre constiinta”

  1. melania coman spune:

    Cand ma gandesc cati dintre noi nu vad farama de divin care exista in ei si cati dintre noi nu realizeaza ca viata lor – mizerabila sau fericita – este rezultatul direct al reactiilor lor la lucrurile care li se intampla, imi dau seama ca Omul mai are mult pana la o reala evolutie.
    Fericirea e o atitudine… la fel si nefericirea. Am vazut oameni care aleg sa fie nefericiti si am fost eu insami in pozitia de a alege… Reactia mea la ceea ce mi se intampla este singura optiune de control asupra restului lumii.
    Nealambicat???

  2. Mihaila Raul spune:

    Adevar grait-ai. Dar prea alambicat. Mai ia dintr-un alambic (la propriu) si fa un rezumat pentru profani ca mine. Ca prin Tibet n-am ajuns si nici nu am de gand cat timp aceasta regiune e sub dominatie chineza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.