Divizarea Europei

Un punct cheie este rolul Bancii Centrale Europene, pe care Germania il vede strict in lupta contra inflatiei, in timp ce tarile GIPSI, plus Franta ar vrea ca Banca de la Frankfurt sa le acorde credite, sa vinda eurobonduri, sa se implice in combaterea recesiunii si relansarea cresterii.

Nu a trecut multa vreme si iata ca una dintre previziunile facute intr-o analiza anterioara tinde sa se indeplineasca. Este vorba despre divizarea zonei euro, prin desprinderea unui „superminieuroland” format din tarile nordice, in frunte cu Germania, zona mai performanta si mai stabila, care sa fie capabila sa gestioneze o moneda puternica, cum este euro, si abandonarea tarilor sudice, sa le spunem „tarile GIPSI” (Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Irlanda), cu probleme mari privind datoriile publice, deficitele bugetare si competitivitatea lor economica, in general. S-ar crea astfel si de iure o Europa cu doua viteze, prin rescrierea tratatelor Uniunii, ceea ce ar corespunde mai bine realitatii.

Europa este abandonata in criza si de Asia (de, razbunarea colonialismului) si de America, care are propriile probleme si care s-a rasucit cu totul spre tarile din Pacific, noul centru al lumii, unde poate gasi conditii mult mai avantajoase pe piete si unde are relatii strategice cu China si Japonia, elemente care o pot ajuta pe calea relansarii.

Prin urmare, Uniunea Europeana pare sacrificata si trebuie sa se descurce singura, ceea ce poate crea schisme multiple in interior; si nu e vorba doar de zona euro, cu cele 17 state ale sale, e vorba si de celelalte tari care ramin intr-o zona confuza din punct de vedere geoeconomic si politic, un intreg spatiu estic ce va fi nevoit sa se reconfigureze, fie impreuna cu cel sudic, fie separat.

S-au facut multe greseli in Uniunea Europeana, care acum se platesc. Este vorba despre nerespectarea criteriilor de la Maastricht si primirea in Euroland a multor tari cu totul nepregatite (cum e Grecia). Altele au derapat dupa aderare si nu au fost pedepsite (cum e Irlanda). Apoi, desacralizarea marcanta a societatilor vest-europene a facut ca oamenii sa creada ca totul e posibil, i-a lipsit de o necesara etica a muncii si a cumpatarii.

Pe urma, s-au facut numeroase greseli in materie de imigratie, apoi pietele au pedepsit birocratia excesiva a U.E., lentoarea sa in adoptarea deciziilor. O mare greseala a fost lipsa de armonizare sau macar de coordonare fiscala, obligatorie mai ales odata cu introducerea monedei unice. Si tot printre erori, dupa parerea mea, trebuie considerata si respingerea Turciei, care ar fi deschis un nou „drum al matasii” spre Rasarit, si a Rusiei, fara resursele sale energetice, la preturi rezonabile, Europa fiind obligata la costuri mari si compromisuri pe masura. Altfel spus, Europa s-a autolimitat, desi insuficienta siesi, a refuzat sa se diversifice si sa devina cu adevarat un jucator global. Apoi, Europa nu are armata – fara NATO, dominat de americani, e in aer cu securitatea.

De asemenea, Uniunea Europeana nu are o politica externa comuna si, in general, cinta pe prea multe voci. O alta greseala a fost mentinerea modelului sau social hipercostisitor si dupa anii 1980, cind pietele s-au liberalizat si dereglementat, concurenta s-a ascutit, produsele europene fiind prea scumpe datorita costurilor sociale incluse in preturi si alungind cumparatorii spre produsele asiatice sau chiar americane, mai ieftine. Introducerea monedei unice nu cred ca a fost o eroare in sine, ci doar modul cum a fost facuta, cu referire mai ales la decuplarea politicii monetare unice de politicile bugetar-fiscale ale tarilor membre. Poate ca mai sint si alte greseli, dar cred si si acestea sint mai mult decit suficiente pentru a explica situatia actuala.

Cazul cel mai elocvent e Belgia, gazda majoritatii institutiilor europene si euroatlantice, care de mai bine de un an nu reuseste sa se doteze cu un guvern. Extrapolind, cam asa stau lucrurile si la nivelul institutiilor si politicilor europene. I-am vazut pe presedintele Uniunii Europene, Rompuy, si pe presedintele Comisiei Europene, Barosso, alergind cu jalba-n protap la Washington, insa dupa felul relaxat in care i-a primit Obama nu cred ca au reusit mare lucru. Oricum, un nou plan Marshall pentru Europa nu mai e posibil, dar conteaza mult si semnalele date pietelor. Un alt punct cheie este rolul Bancii Centrale Europene, pe care Germania il vede strict in lupta contra inflatiei, in timp ce tarile GIPSI, plus Franta ar vrea ca Banca de la Frankfurt sa le acorde credite, sa vinda eurobonduri, sa se implice in combaterea recesiunii si relansarea cresterii.

Dupa ce reprezentantul Germaniei a refuzat sa preia conducerea BCE, aceasta a revenit unui italian, Mario Draghi, fostul Guvernator al Bancii Centrale a Italiei, dar capacitatea sa de decizie este limitata. O Italie in care se joaca acum, dupa parerea mea, viitorul Europei a ajuns sa se imprumute cu 8% dobinda, crescindu-si datoria publica la aproape 2000 de miliarde de euro, sau 130% din PIB.

Noul premier, Mario Monti, a anuntat masuri dure de austeritate, dar e de demonstrat gradul de suportabilitate sociala al respectivelor masuri, italienii nefiind foarte rabdatori din acest punct de vedere. Banca Centrala Europeana a fost nevoita sa creasca dobinda de referinta la 4%, pentru a intari euro, dar asta nu a ajutat competitivitatea zonei, cita vreme in Japonia aceasta dobinda este 0, iar in S.U.A., 1%. Prin urmare, BCE are capitaluri destul de importante, intrebarea e ce va face cu ele?

Sigur, daca se va intimpla, divizarea zonei euro va fi una controlata. Tarile GIPSI vor putea sa-si aprofundeze legaturile cu Maghrebul, in cadrul Uniunii Mediteraneene, dar le va fi aproape imposibil sa-si ramburseze datoriile. In acest timp, noi tot anuntam pe toate canalele ca vrem sa  intram in spatiul euro in 2015. Ar fi cazul ca cineva sa le spuna autoritatilor ca nu e momentul. Nu ar fi avantajos nici pentru noi, dar, chiar de-ar fi, cine ne primeste? Sintem, inca o data, cit se poate de inadecvati.

One Reply to “Divizarea Europei”

  1. Mihaila Raul spune:

    Interesant articolul dvs. Dar Turcia ar fi adus o sumedenie de probleme – vezi kurzii + islamismul.
    Daca mai intra si Rusia, UE si-ar pierde identitatea. Si absorbtia tarilor est europene este extrem de dificila. Ce sa zicem de Rusia? Nu vedeti ce democratie au acolo? 2 mandate la presedintie, care duc la presedintie pe viata. Rusia nu e stat european. E mai aproape de autocratiile asiatice

Dă-i un răspuns lui Mihaila Raul Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top