Cu puţin curaj dar şi cu o doză de inconştienţă (că aşa e în managementul riscului, mereu analizezi între pericol şi oportunitate) ne-am pornit weekendul trecut către The Pulpit Rock (numit de localnici Preikestolen sau Prekestolen).
Am ales călătoria cu trenul: Oslo – Stavanger (că de aici se pleacă / unul din punctele din care se poate pleca).
Pentru cei necunoscători (cum am fost și eu dar mi s-a spus din timp) compania locală de căi ferate îți permite să cumperi bilete online (cu posibilitatea de a le colecta ulterior din gară sau chiar în tren de la controlor) cu mult timp înainte. Ideea e că prețul crește pe zi ce trece așa că dacă reușești să ți-l iei cu, să zicem, 10 zile înainte (cum am făcut noi) ieși la un preț pe bilet de 4-5 ori mai mic decât dacă îl cumperi în ziua plecării. (CFR-u’ se aude?!)
Poți să alegi să călătorești pe zi iar dacă ai copil poți să alegi (fără suprataxă) vagonul cu spațiu de joacă pe copii. (!!!) (CFR-u’ se aude?)
Noi am ales să călătorim pe noapte (scapam de cazare la hotel) la locuri standard. Nu vă gândiți că experiența e asemănătoare cu trenul din România: scaunele mai au puțin și se fac pat când se dau pe spate, compania îți oferă în costul biletului pătură, pernuță gonflabilă, ochelari contra luminii. Și dacă nu ai chef să dormi ai și acces la internet.
Ajunși în Stavanger iei un ferry spre Tau; acolo te așteaptă un autobuz care te duce la Jørpeland (biletul se ia de pe feryy, dus-întors, feryy & bus) Citește despre asta AICI.
La locul faptei am stat și am gândit: traseul e de 2 ore dus, 2 ore întors. Pentru că am ales să urcăm cu David (aici vorbim de inconștiența amintită mai sus) am pus 3 + 3 (până la urmă a fost un 3.5 + 3). Așa că am ales cazarea la poalele muntelui, într-o cabană cu un peisaj …. Cabana ASTA.
Şi apoi am urcat ….
   |
   |
