Efectul de bumerang (I)

Trecutul Islamului demonstreaza deschidere spre democratie si progres tehnologic. Rigidizarea lui si inchiderea in sine sint de data mai recenta si pot fi depasite, dar cu mijloace potrivite, printre care si conditia ca Occidentul sa nu mai sustina regimuri totalitare arabe, cum din pacate a facut in trecut.

In lucrarea Efectul de bumerang (Editura House of Guides, Bucuresti, 2007), autorul francez Ali Laidi considera ca globalizarea a determinat aparitia terorismului, Al-Qaeda devenind copilul teribil al globalizarii. Lucrarea incearca sa demonstreze faptul ca terorismul international recent nu are doar o baza religioasa, ci si una economica importanta. Terorismul si organizatiile sale actuale ar fi, deci, rezultatul pierderilor economice cauzate, direct sau indirect, de globalizare in lumea araba si continua – desigur – formele traditionale de terorism, care se pierd in istorie.

Astfel, neputinta araba fata de triumful occidental din ultima jumatate de mileniu s-ar manifesta prin violenta programatica a unor tineri indoctrinati si plini de ura la adresa simbolurilor puterii occidentale. Sfirsitul bipolarismului a dat nastere unei ere noi, unipolare, dar plina de incertitudini si de violente, unde se incadreaza si fenomenul terorist. Totusi, terorismul international nu structureaza lumea, nu are o paradigma cu care sa inlocuiasca vechiul conflict Est-Vest, care a guvernat lumea in perioada razboiului rece. Este insa adevarat ca si terorismul face parte din noul cadru al relatiilor internationale, aflat in curs de restructurare.

Hiperputerea americana incearca sa impuna erga omnes propria-i viziune strategica. In aceste conditii, e greu sa se mai faca auzite si alte voci, de unde poate si izbucnirile de violenta ale frustratilor lumii. Acestea au, desigur, cauze si motivatii mult mai complexe, nu sint complet irationale, dar parca si mijloacele ar putea fi altele. Caci atacurile teroriste sint suficient de grave si nedemne, revoltatoare. Dar pentru a putea intelege cauzele fenomenului este nevoie de studii serioase si aprofundate, simpla revolta mediatica nefiind suficienta. Cimpul de analiza trebuie largit, chiar dincolo de cadrele islamismului, care nu detine monopolul in materie de terorism. Apoi, analiza nu trebuie centrata doar in sfera religioasa, ci trebuie sa fie multicriteriala.

„Terorismul international nu este o creatie ex nihilo a lumii arabo-musulmane”, afirma autorul. Dimpotriva, el ar fi rodul unei noi ere si al unor noi evenimente geopolitice care o marcheaza, in primul rind al globalizarii. Este rodul unei istorii care si-a reluat cursul, al aparitiei unor forte noi in arena internationala s.a.m.d. Globalizarea ar fi provocat o ciocnire a marilor puteri (nu civilizatii), economica, politica, culturala si militara, in urma careia lumea araba ar fi devenit perdantul principal, din cauza absentei unei puteri arabe, ceea ce accentueaza lipsurile acestor societati, nelinisteste popoarele respective si-i motiveaza pe teroristi. Acestia ar dori, de fapt, sa recucereasca aria de influenta arabo-musulmana traditionala, inlaturindu-i pe occidentali din aceste zone. Terorismul nu ar fi, deci, o afacere a oamenilor religiosi, ci a politicienilor.

Totusi, cel mai important instrument de propaganda si manipulare al islamismului ramine cel religios, chiar daca obiectivul este unul preponderent politic. Ar rezulta, deci, ca demersul teroristilor este unul rational, este „opozitia celui slab impotriva celui puternic. Nu exista nebuni ai lui Allah, ci doar activisti politici” (p 12). In opinia autorului, globalizarea americana nu respecta valorile arabo-musulmane. Traim o epoca a razboiului economic, care genereaza o concurenta acerba intre diferite sisteme de valori, grupuri sau natiuni, razboi in care arabii nu pot sa nu se implice datorita presiunii Occidentului si se implica cum pot. Cam simplista analiza.

Dupa parerea lui Ali Laidi, arabii formeaza o „societate non-istorica”. Ei au petrol, dar nu au idei si le iau de-a gata dintre preceptele Islamului, pentru ca virtejul economic in care sint atrasi sa nu-i dezintegreze cultural. Oricum, limbajul armelor ales de americani nu poate sa duca la nimic bun. Pentru a combate eficient terorismul trebuie mai intii intelese cauzele fenomenului, daca nu, acesta se agraveaza. S-a dovedit ca represiunea armata nu este de ajuns. Violenta nu s-a redus, dimpotriva, popoarele respective refuza democratia, iar celulele teroriste se refac, afectind oameni nevinovati etc.

Drept urmare, discursul razboinic pare ca si-a atins limitele. Nu intimplator, Obama a schimbat strategia. Arabii spun cu ironie ca nici chiar cu ajutorul profetului Mahomed americanii nu vor reusi sa mai dreaga ce au stricat… Deci strategia a fost schimbata. A fost schimbat si limbajul. Noua administratie americana a inlocuit expresia „bushista” de „razboi impotriva terorii” cu sintagma mai larga de „lupta la nivel mondial impotriva extremismului violent”, ceea ce constituie o evolutie, macar in plan semantic. Se cauta mai multe solutii politice si diplomatice.

Trecutul Islamului demonstreaza deschidere spre democratie si progres tehnologic. Rigidizarea lui si inchiderea in sine sint de data mai recenta si pot fi depasite, dar cu mijloace potrivite, printre care si conditia ca Occidentul sa nu mai sustina regimuri totalitare arabe, cum din pacate a facut in trecut. Apoi, trebuie depasita gindirea binara, care imparte oamenii in buni si rai, societatile in libere si violente etc. Toti trebuie sa inteleaga ca ne aflam in aceeasi barca. Inca vreo citeva manevre gresite si ne scufundam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.