· Eşalonarea la plată, mai eficientă decât executarea silită
· Codul de procedură fiscală se referă la eșalonare doar când este vorba despre creanţele bugetelor locale
· Volumul arieratelor fiscale executabile administrate de ANAF cunoaște valori apreciabile: creștere de 32% în anul 2009 faţă de anul 2008 şi de 20% în anul 2010 faţă de anul 2009
· FMI a recomandat adoptarea unei norme transparente care să permită folosirea unui sistem eficient de plăţi eşalonate de către contribuabili pentru achitarea taxelor
· Facilitatea urmează să se acorde pe o perioadă de maximum 5 ani pentru toţi contribuabilii, de drept public sau privat
· Administraţia fiscală impune contribuabililor constituirea de garanţii, precum şi achitarea obligaţiilor fiscale curente, a ratelor eşalonate şi a dobânzilor datorate pe perioada eşalonării la plată
· Se datorează dobândă pentru fiecare zi de întârziere în funcţie de tipul garanţiei constituite
Acordarea eşalonării la plată în relația buget public – contribuabil constituie demult timp o practică internaţională. Ceea ce se vizează prin aceasta este depăşirea de către contribuabili a dificultăţilor conjuncturale care au generat incapacitatea temporară de plată, prevenindu-se, pe această bază, producerea unor eventuale efecte economice şi sociale negative, generate de lipsa disponibilităţilor băneşti. În același timp, se evită și prevenirea formării de noi datorii din partea acelorași contribuabili, asigurându-se în acelaşi timp că statul se comportă ca un creditor prudent în ceea ce priveşte încasarea creanțelor sale. Prin încasarea cu ritmicitate a contribuţiilor de asigurări sociale, sub forma ratelor de eşalonare la plată, pe de o parte, iar pe de altă parte prin menţinerea în activitate a agenţilor economici şi implicit păstrarea locurilor de muncă, se realizează susţinerea bugetului de asigurări sociale de stat pentru plata pensiilor şi a bugetului fondului de sănătate pentru finanţarea sistemului sanitar etc. În orice caz, această facilitate este mai eficientă decât procedura de executare silită, care reprezintă o modalitate de recuperare a creanţelor ce presupune costuri suplimentare, fără a asigura însă un nivel de încasare satisfăcător. În România, Codul de procedură fiscală se referă la asemenea înlesniri doar când este vorba despre creanţele bugetelor locale. În contextul în care volumul arieratelor fiscale executabile administrate de ANAF cunoaște valori apreciabile (32% în anul 2009 faţă de anul 2008 şi de 20% în anul 2010 faţă de anul 2009), iar FMI a recomandat adoptarea unei norme transparente care să permită folosirea unui sistem eficient de plăţi eşalonate de către contribuabili pentru achitarea taxelor, ne aflăm deja în fața unei OUG (proiect postat pe site-ul MFP). Textul reflectă faptul că Executivul își asumă angajamentul reintroducerii posibilităţii acordării eşalonărilor la plată pentru contribuabili, cu clauze asiguratorii din partea statului că se va comporta ca un creditor prudent în încasarea veniturilor la bugetul general consolidat, în conformitate cu procedurile europene. Propunerea legislativă se referă la acordarea înlesnirii respective pentru obligaţiile fiscale administrate de ANAF, cu excepţia celor care sunt stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare Agenţiei, asigurându-se, astfel, completarea cadrului normativ existent. Respectiva măsură de sprijin a presupus și obținerea asigurării că nu implică elemente de natura ajutorului de stat. Dealtfel, conferă premisele recuperării integrale a obligaţiilor fiscale restante prin constituirea de garanţii la nivelul sumelor eşalonate la plată, precum şi a dobânzilor datorate pe perioada eşalonării la plată. Lectura Proiectului de OUG menționat ne indică faptul că eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale restante urmează să se acorde pe o perioadă de maximum 5 ani pentru toţi contribuabilii, de drept public sau privat, indiferent de modul de organizare al acestora, atâta timp cât nu au intervenit incidente în ce priveşte funcţionarea normală a acestora. Ca măsuri de asigurare în acordarea eşalonării la plată, administraţia fiscală impune contribuabililor constituirea de garanţii, precum şi achitarea obligaţiilor fiscale curente, a ratelor eşalonate şi a dobânzilor datorate pe perioada eşalonării la plată. De asemenea, pe perioada eşalonării la plată, se datorează dobândă pentru fiecare zi de întârziere în funcţie de tipul garanţiei constituite.
|
Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/OUG_esalonare.pdf
Pentru rata de eşalonare la plată achitată cu întârziere până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare, precum şi pentru diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rămase nestinse după soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, se percepe o penalitate, care i se comunică contribuabilului prin decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi se achită potrivit prevederilor art.111 alin.(2) din Codul de procedură fiscală.
Nivelul penalităţii este de 10% din:
a) rata de eşalonare, reprezentând obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, inclusiv dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, după caz;
b) diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rămase nestinse după soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare.
Totodată, s-au reglementat condiţiile în care se poate acorda eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi a celor referitoare la menţinerea valabilităţii eşalonării la plată.
|
Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/OUG_esalonare.pdf
În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanţii, cu excepţia instituţiilor publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr.500/2002 privind finanţele publice Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, sub următoarele forme:
a) consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanţie bancară;
c) bunuri proprietatea contribuabilului în vederea instituirii măsurilor asigurătorii;
d) bunuri proprietate a unei terţe persoane, libere de orice sarcini, în baza unui contract de garanţie reală, în favoarea organului fiscal competent, pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului, pentru care există un acord de eşalonare la plată.
Bunurile mobile care pot fi aduse drept garanţie – evaluate de un expert evaluator independent – sunt numai cele care nu au durata normală de funcţionare expirată conform Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, cu modificările şi completările ulterioare.
|
Sursa: http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/OUG_esalonare.pdf
Eşalonarea la plată îşi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispoziţiile indicate mai sus. În această situație, organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, care se comunică contribuabilului.
Acest lucru atrage anularea acesteia şi începerea (ori continuarea) executării silite pentru întreaga sumă nestinsă. În cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată, pentru sumele rămase de plată din eşalonarea la plată acordată, se datorează de la data emiterii deciziei de eşalonare la plată, dobânzi conform Codului de procedură fiscală. Pentru aceleași sume, reprezentând obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, se datorează o penalitate de 10%.
Evident, în cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată, organul fiscal competent va trece deîndată la executarea garanţiilor în contul obligaţiilor fiscale rămase nestinse.