Noile coordonate ale crizei – Interviu integral acordat revistei studentesti „Economika”

Acest interviu a fost acordat revistei Economika, aflată la nr. 2., editată de un grup de studenţi de la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi. Pe această cale le uram mult succes!

Economika: N. Roubini afirma că recentul cutremur din Japonia a avut loc “în cel mai prost moment”. Cum credeţi că vor influenţa evenimentele petrecute, economia mondială, în contextul crizei financiare ale cărei efecte încă se fac simţite?
BC: Cutremurul din Japonia a afectat grav economia Japoniei, ținând cont de proporţiile dezastrelor cauzate. Efectele negative pot fi analizate pe mai multe planuri. În primul rând, cutremurul a realizat o serie de distrugeri importante în cadrul industriei nipone, multe dintre platformele industriale fiind nevoite să-și oprească parțial sau total activitatea, ceea ce va crea sincope în furnizarea de produse atât la nivel naţional, cât şi internaţional (ex. industria auto, echipamente IT, energetică).
De asemenea, daunele provocate asupra domeniului imobiliar de pe toate segmentele, va pune o presiune puternică asupra firmelor de asigurări din întreaga lume. Nu este exclus să asistăm la intrarea în incapacitate de plată a unor instituţii de asigurări, ca urmare a despăgubirilor uriaşe pe care vor urma să le realizeze. Acest lucru ar pute ”reînvia” turbulentele financiare şi într-adevăr, predicţia lui Roubini cu privire la existenţa unei crize în ”W” să se îndeplinească.
Contextul general în care se situa economia niponă înainte de cutremur, era unul neprielnic, ţinând cont că de ani de zile Banca Japoniei se lupta cu fenomenul de deflaţie.
De asemenea, aceste calamităţi naturale au provocat pierderi şi sub aspect social, mai ales prin pierderile de vieţi omeneşti, ceea ce va face dificil procesul de reconstrucţie şi reîntoarcere la normal. În schimb, Japonia are unele atuuri, care o vor ajuta să se ”recupereze” mai repede, cum ar fi faptul că poporul japonez are o putere de regenerare mare, ţinând cont de experienţă de după anii celui de-al doilea război mondial. Durata de revenire a economiei nipone va depinde şi de măsurile luate de autorităţi în planul procesului de reconstrucţie.

E: Consideraţi că sistemul bancar românesc este unul stabil? În ce măsură a fost acesta afectat de criza financiară?
BC: Aşa cum arată indicatorii de solvabilitate, sistemul bancar românesc este unul stabil. Multe dintre măsurile luate de BNR în trecut au condus la o întărire a solvabilităţii acestuia. Desigur şi sistemul bancar din România a fost afectat de criză, în special în planul reducerii procesului de creditare. Nu putem vorbi de o criză bancară în România în contextul în care nici o bancă nu a dat faliment sau nu a avut nevoie majoră de lichidităţi. Putem vedea şi parte pozitivă a lucrurilor, criza financiară internaţională a tăiat din avântul exagerat al creditării aducând un moment de respiro şi de reconsiderare a strategiilor băncilor din România, în special pe linia managementului riscurilor.

E: În contextul crizei financiare, ce părere aveţi despre măsurile luate de BNR? Dacă aţi fi guvernatorul BNR pentru o zi ce măsuri aţi vrea să luaţi?
BC: BNR a reuşit să gestioneze cu brio situaţia din sistemul bancar românesc. Mai mult, aşa cum arată sondajele de opinii, instituţia băncii centrale şi guvernatorul Mugur Isărescu se bucură de o credibilitate ridicată în rândul populaţiei şi a mediului de afaceri, lucru esenţial în succesul implementării politicilor BNR. În aceeași ordine de idei, sunt în asentimentul deciziilor luate de actuala conducere a băncii centrale. Dacă aş fi guvernatorul BNR pentru o zi? E greu să te interpui într-o asemenea situație… Aș fi prefera ca acea zi să fie una liniştită, nu plină de turbulenţe pe pieţele financiare…

E: Sunteţi de părere că statul ar trebui să intervină în favoarea anumitor bănci considerate “too big to fail”, în cazul în care acestea s-ar confrunta cu probleme?
BC: Filozofia acestei doctrine are în vedere faptul că falimentul unei instituții financiare de anvergură va atrage după sine și falimentul altor instituții datorită unui efect de contagiune. Acesta este determinat atât de faptul că între instituțiile din cadrul sistemului financiar există relații financiare complexe, precum și de o posibilă apariție a unei stări de panică, care ar crea un fenomen de „bank run” din partea deponenților, precum și perturbații pe piețele bursiere (în special cu acțiunile instituțiilor financiare). Astfel, prin salvarea acestor “mastodonți” financiari, statul nu dorește doar să le sprijine financiar pentru depășirea dificultăților, ci să dea și un plus de credibilitate în sistem.
În condițiile arhitecturii actuale a sistemelor financiar bancare, bazate pe rezerve fracționare, cred că această filozofie este binevenită, dar cu condiția ca autoritățile să vegheze la diminuarea hazardului moral (instituțiile financiare mari, știind că statul va interveni, se expun din ce în ce mai mult la riscuri în scopul măririi efectului de levier).

E: Băncile au executat garanţii ale statului de 700.000 de euro dintr-un total 1 mld euro în programul “Prima casă”. Se poate afirma totuși că acesta din urmă a avut succes?
BC: Succesul acestui program nu trebuie privit doar prin prisma nivelului creditelor neperformante generate, mai ales că acestea au un nivel destul de redus (sub 1%). Acest program vizează atât aspecte economice, cât şi sociale. Succesul lui poate fi măsurat şi din perspectiva efectelor de antrenare pe care ar trebui să le implce în econimie. Dacă în primele două variante acest program nu prea a avut ”priză” în rândul potenţialilor clienţi, se pare că a treia variantă, datorită modificărilor aduse, a mobilizat o cerere pentru asemenea credite mai mare, epuizând plafonul de garantare stabilit.
Cred că varianta a patra, despre care se dicută în prezent, este mult mai potrivită, deoarece răspunde mult mai bine sub aspectul categoriei de cienti ţintite (inclusiv proprietarii de garsoniere nu doar cei care nu au nici o locuinţă pe numele lor), lărgind astfel cererea pentru asemenea credite şi îmbunătăţind-o sub aspectul solvabilităţii (deţin deja un activ). De asemenea, responsabilitatea este împărţită în trei – pe lângă clienţi şi fondul de garantare, băncile fiind şi ele părtaşe la o parte din risc (este garantat doar jumătate din credit de către stat, cealaltă jumătate este garantată prin ipoteca în favoarea băncii).

E: Analistul economic Dragoş Cabat consideră că, în prezent, “nu există nici un motiv pentru a prognoza o creştere a preţurilor locuinţelor în 2011”. Cum credeţi că va evolua piaţa imobiliară în următorii ani?
BC: La această întrebare îl voi parafraza pe guvernatorul Mugur Isărescu în contextul în care a fost întrebat de evoluția cursului de schimb: „Dacă aș ști evoluția prețului pe această piață, aș deveni bogat!” Cred însă că nu vom mai asista la ritmuri de creștere răsunătoare ca în perioada 2002 – 2008 sau cel puțin sper ca românii să învețe din lecțiile trecutului.

E: Conform agenţiei Fitch Ratings, China, a doua economie mondială, prezintă un risc de 60% de a intra într-o criză bancară în maximum 2 ani, ca urmare a supracreditării şi a creşterii preţurilor imobiliarelor. Cum comentaţi?
BC: Într-adevăr stabilitatea financiară globală stă în prezent sub semnul pericolelor de la est – China, Japonia. Intrarea Chinei în criză ar avea efecte considerabile în planul economiei mondiale, deoarece exporturile din această țară susțin cererea multor țări dezvoltate. Scenariul din China se apropie foarte mult de cel din SUA din preajma crizei începute în august 2007, în ceea ce privește situația de pe piața creditelor pentru segmentul imobiliar. Cred că o declanșare a unei crize economice în China ar putea crea premisele unei noi crize economice de anvergură la nivel mondial.

E: Dacă în viitorul apropiat s-ar declanşa o nouă criză financiară de tip mondial, credeţi că sistemele bancare actuale ar mai putea face faţă?
BC: Totul depinde de reformele care se vor realiza în cadrul sistemelor bancare care ar trebui să vizeze cel puțin trei aspecte: reconsiderarea rolului băncilor centrale în economie, reconsiderarea reglementărilor financiar-bancare și a modalităților de supraveghere, precum și modificări în comportamentul corporatist al băncilor. Într-o expunere mai plastică și în limbaj popular: “cele rele să se spele, cele bune să se adune”.

E: În final, vă rugăm să adresați un mesaj studenților economiști….
BC: Să fie întotdeauna preocupați de dorința de a se autodepăși și să fie încrezători în forțele proprii…

Din partea revistei:
Diaconu Ioana – Raluca
Miron Petronela
Plisc Georgiana – Raluca
http://economikaiasi.wordpress.com

About Bogdan Capraru

Sunt lector doctor in Departamentul de Administrarea Afacerilor din cadrul Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor a Universitatii “Al. I. Cuza” Iasi. Activitatea mea este concentrata pe domeniul bancar. Sunt titularul cursurilor de Sisteme si operatiuni bancare, Retail banking, International banking si Finantarea dezvoltarii imobiliare. Din 2004 sunt membru al Societatii Romane de Economie (SOREC).