Intre noii „romani verzi” si sfestania de pe urma

Sansa reformei – intre noii „romani verzi” si sfestania de pe urma

Ca de obicei, in Romania, transformarile mai de anvergura se petrec, vrem – nu vrem, mai degraba sub amprenta sau – mai degraba – tavalugul conditionarilor pe care organizatiile globale de tip FMI, Banca Mondiala sau Comisia Europeana ajung sa le impuna atunci se ingroasa gluma pe meleagurile noastre, iar carmirea corabiei pare – periodic – la mare ananghie. Cam in aceasta situatie s-a ajuns si de aceasta data cata vreme, dintr-odata, au putut fi desfiintate – dintr-un condei guvernamental – peste o suta de autoritati si agentii dintr-un foc – organisme a caror zdrobitoare importanta si autonomie dadea, pana mai ieri, o boare de mare si binefacatoare stabilitate.

Pompierism fara foc sau „romanii verzi” dorm mereu in picioare

In decembrie, a avut loc practic, pe nesimite, un asemenea abia perceptibil seism si nu s-au remarcat niciun fel de mari proteste de strada sau macar razmerite de cartier prin ograzile celor suprimati ( cu firave exceptii, desigur). In principiu, atata patos reconstructiv ar fi putut ramane inscris cu litere de aur in cartea modernizarii tarisoarei noastre. Vestea mai putin vesela este ca – in febra demolarii canoanelor „regimului precedent” – au fost eliminate inexplicabil si la gramada chiar institutii care aduceau bani zdraveni in tara, se auto – gospadareau sau implicasera Romania in mari retele profesionale europene, o conectasera mai palpabil la europenizare. De pilda, INA (Institutul National de Administratie) – pe buna dreptate criticat anterior pentru excesiva politizare si cvasi -monopolism in domeniul angajatilor formarii sectorului public – a fost convertit intr-un simplu departament, laolalta cu centrele de formare regionale. Nimic de obiectat, la prima vedere. Deocamdata insa, nici la aceasta data, nu este prea clar mecanismul prin care lucrurile bune pe care le faceau sau le puteau face in viitor acestea pentru reforma administrativa vor fi posibile realmente in noua formula de organizare. Altfel spus, s-au operat modificari cruciale fara a se evalua in mod aprofundat consecintele, impactul generat, caile concrete de motivare a persoanalului etc. Cele mai multe persoane vorbesc despre pompierism ca ar fi devenit un nou fel de politica de stat in tara noastra, ceva asemanator stilului hei-rupist al fostelor plenare UTC. Dar aproape ca este o ofensa a dusa pompierilor – care trebuie sa demonstreze un ridicat spirit de organizare in misiuni si mult sange rece – sa compari stilul de lucru din multe institutii centrale de astazi cu munca celor dintai pomeniti. Altfel spus, in practica, la noi se arunca , mai intai in foc toate inventarele, toate resursele, toata lumea, iar abia apoi de mai incercam sa ne dumirim cum caruta poate fi din nou impinsa la deal (de unde si pe cine folosim pentru tractare, mai vedem!)

Pe fondul acestui pompierism extrem de vocal, nu pot inflori decat banuieli, zvonuri si rabufniri de ciuda sau de manie. Tot mai evident, inceperea procesului de restructurare al administratiei cerut mai ales de FMI pare un vis sugrumat din fasa. Toate, in pripa, par sa se reduca la urgenta de a face economii, cat mai mari economii la buget. Totusi, economiile de fonduri facute pe moment nu au cum sa asigure prin ele insele bazele unei insanatosiri reale nici a statului, nici a societatii civile – mai mult sau mai putin reactive. Ceea lipseste insa este din capul locului viziunea, acea viziune de ansamblu fara de care nicio tara sau natiune din lume nu au putut vreodata inainta. De „Strategia de Dezvoltare pe termen mediu si lunga Romaniei”, elaborata in mandatul lui Mugur Isarescu nu mai sopteste nimeni niciun cuvintel. Iar, cum ar putea comenta un nou Trahanache, fara viziune, o societate va sa zica – nici mai mult, nici mai putin – ca risca sa piarda busola. Ca de troiene, de ghetari sau alte obstacole naturale nu ne putem plange! Capriciile naturii au revenit foarte abrupt, culmea, in plina zapaceala generala si concura din plin la o necrutatoare demachiere a acestei lipse de viziune, unii ar spune si de leadership autentic de care vorbeam – indeosebi cand este vorba despre o chestiune atat de delicata precum reformarea statului de drept.

Vara, campanie la turatie maxima – iarna, tainice legaminte catre FMI

Desigur, se poate invoca trecerea a prea putin timp de la instalarea noului executiv. Insa cand ne gandim ca ocupantii multora dintre butoanele de comanda din ministere si Parlament, de ambele parti ale baricadei Puterii, raman cam aceleasi persoane parca nu ne strabate o mare unda de optimism regenerator. Pe deasupra, vocile opozitiei – cata mai respira – sunt mai degraba concentrate cu pedepsirea tapilor ispasitori, cu distribuirea pacatelor si mai ales a notelor de plata, cu noile promisiuni de facut clientelei in plina „deruta existentiala”. Daca pana si Mazare a ales sa faca terapie la carnavalul de la Rio in loc sa aleaga emulatia din propriul congres!

Cu cate imprumuturi a contractat in ultimele luni Romania, este si dificil sa dam pe dinafara de optimism! S-a vazut destul de clar, mai cu seama dupa 2007, ca simpla aderare la organizatii precum NATO si UE nu constitutie – in sine – infailibile paratrasnete pentru a masca ezitarile, incompetentele sau erorile noastre proprii, adica generate de stilul de leadrship care ni se imprima cel mai adesea de la varful tututor marilor institutii. Mai deunazi, cineva proclama pe tv ca ne aflam deja intr-un nou tip de dictatura: cea a fiscului – dinozaur impersonal, reincarcabil si orb la orice palpaire de ratiune. In plus, vartejul (sau vertijul!) electoral a trecut de destula vreme si, totusi, agitatia sterila, simtamantul de pedalare in gol, guresa predicare in pustiu continua sa nasca nestingherit monstruleti si cosmaruri pe banda rulanta. Cosmaruri semi-preparate pe spezele plapandei „clase de mijloc” si bietei societati civile, redusa la semi-hibernare ad-hoc. In orice capitala din lume, se spune ca – daca discuti cu cativa taximetristi la intamplare – , ai deja rapid barometrul starii de fond al populatiei de acolo. Incercati sa faceti pe vremea aceasta experienta cu pricina cat de putin la Bucuresti si veti remarca destul de usor: s-a cam epuizat apetitul de rabdari prajite la foc mic, iar frustrarile de acum nu pot fi la nesfarsite ascunse sub presul demagogiei. Sau sa strangem abitir din dinti – cum ni se recomanda, sa ne resemnam, de acord! Dar „ofrandele de induplecat zeii” sa fie imperative doar pentru catei?

Mila mi-e de Haiti, dar de haosul nostru cui i se rupe inima?

Ma tem ca reforma statului despre care in ultimele luni se vorbea atat de mult din toate directiile s-ar putea sa vina mult mai repejor si nu in dozele homeopatice preconizate de politicieni. Cam din 20 in 20 de anisori, mamaliga mai poate da si ea in clocot… Intr-o Uniune Europeana careia ii suntem parte cel mai mult ar merita sa ne temem de apatie, de imensa apatie si masiva reducere a spatiului veritabil de consultare reala cu cetatenii/elitele si de dezbatere cu cartile pe masa. Uneori, sa nu uitam ca apatia ar putea deveni tocmai antecamera cea mai calduta si imbietoare pentru anarhia disperarii de mai tarziu. De reforma profunda si rapida a adminstratiei statului este tocmai nevoie in Romania cat mai curand cu putinta, dar pentru asa ceva, cum spuneam si putin mai sus, ar fi necesar sa regasim cararea corecta, nu miraculoasa, o viziune mai indrazneata pe termen lung, principii si reguli limpezi, o cu totul abordare a sansei democratice ce ni s-a dat incepand cu 1 ianuarie 2007.

Altfel, mult si bine vom ramane la faza de descantece babesti ori de pravoslavnice caterisiri de pe margine pentru pieirea blestemului flacarii violet.

Sever Avram

Sever Avram

Sever AVRAM - coordonator general - Platforma de Actiune si Interventie Rapida a Societatii Civile in favoarea stimularii absorbtiei Fondurilor Europene "EU-RO Clearing Funds". A lucrat ca si consilier de afaceri publice pentru Comisia Europeana in Romania si a contribuit la elaborarea capitolului de politici sociale si dezvoltarea resurselor umane din cadrul Planului national de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana. Incepand cu anul 1996,  a activat ca si consultant si/sau trainer in domeniul institutiilor si fondurilor UE, al comunicarii, relatiilor publice si lobby-ului in cadrul a numeroase proiecte europene finantate direct de Comisia Europeana de la Bruxelles,  Departamentul de Stat al SUA, Open Society Institute, precum si de mari finantatori privati internationali sau autohtoni. In urma unui proiect PHARE pe care l-a coordonat, incepand cu anul 2004, se ocupa de organizarea sub egida Platformei CEFTAC (www.ceftac.ro) a “Zilei Europene a Concurentei si Competitivitatii in Romania” si a altor evenimente pentru mediul de afaceri. Din anul 2006, a avut initiative speciale legate de absorbtia fondurilor UE, incepand cu saloanele regionale si scolile de vara de la Constantza si Baile Sovata pana la cele doua editii deja desfasurate  ale Forumului Civic si de Afaceri pentru stimularea absorbtiei fondurilor UE (Bucuresti, in 2007 si 2008). Coordoneaza activitatea de consultanta pe proiecte a CPS (Consortiul Parteneritului Strategic) si a Atelierului Interactiv de Idei, Proiecte si Investitii Inovative (www.StructuralFunds.ro).  

0 Replies to “Intre noii „romani verzi” si sfestania de pe urma”

  1. Sever AVRAM spune:

    Sincere multumiri pentru comentariu. Presupun ca intrebarile sunt mai degraba retorice. Totusi, as adauga ca – din experienta amara de pana acum – functioneaza inca la noi un fel de morala „a cutitului care ajunge la os”. Abia apoi incepe cineva sa se gandeasca la masuri reparatorii. Functionam inca dupa psihologia unui sat cev mai mare. Trebuie sa iasa mult fum pana sa luam in serios vreun incendiu potential.

    In plus, pendularea noastra intre razvratire verbala din orice si cinism impacat cu sine n-au cum sa constituie garantia unei reordonari a prioritatilor. Toutis, pare ca ne indreptam spre un fel de final al unui anume mod de a mai face politica in Romania.Altfel spus, daca va fi sa fie, presiunea va trebui sa fie tot de jos in sus. Multe insa vor depinde si de pozitia pe care o vor adopta pe viitor si statele membre UE care finanteaza indirect cel mai mult chermeza de la Bucuresti. Vor incuviinta oare ele la nesfarsit ca episodul actual din Grecia sa se repete sau sa se multiplice aleatoriu ?!?

  2. mary spune:

    Eu care de obicei incep cu nu sunt de acord, aici sunt TOTAL DE ACORD. Din punctul meu de vedere, consider ca au fost foarte bine prinse si punctate realitatile de pe plaiurile noastre mioritice. Oare ne vom mai schimba, inspre mai bine??? Si daca Da, cand???

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top