Invingatori si invinsi in globalizare

De la Dehesa vine cu un punct de vedere competent si detasat, dorit obiectiv. El evalueaza efectele economice ale globalizarii asupra indivizilor, mediului de afaceri, guvernelor si politicilor guvernamentale si statelor.

Globalizarea este o tema extrem de provocatoare, o tema grea, ce determina reactii dintre cele mai diverse, puternice si neobisnuite. Guillermo de la Dehesa este, dupa cum depune marturie Paul Krugman in prefata lucrarii autorului spaniol Invingatori si invinsi in globalizare, (Editura Historia, Bucuresti, 2007, traducerea Sanda-Ileana Racoviceanu), unul dintre cei mai buni specialisti contemporani in domeniu.

De la Dehesa nu este doar un teoretician, o voce importanta in problemele economice europene si mondiale, ci si un om cu o bogata experienta ca bancher de mare succes, este presedinte al Centrului de Cercetare a Politicii Economice din Londra, membru al Grupului celor treizeci s.a, cu alte cuvinte este o persoana in a carui cunoastere dobandita se poate avea incredere; reputatia sa este in crestere.

Sigur ca despre fenomenul complex al globalizarii, in plus, de o plasticitate si dinamicitate aparte, nu se pot spune lucruri definitive, exista prea multa incertitudine in sistem si oameni cu credinte diferite, unii foarte incrincenati, intr-un sens sau in altul.
Lucrarea prezentata incearca sa le tempereze emotiile si sa ne ofere o mai buna intelegere, bazata pe argumente, a ceea ce este globalizarea si economia globala, actiunea „mainii invizibile” dincolo de frontierele nationale.

Globalizarea nu este un joc cu suma nula, ea are invingatori si invinsi si lor le este acordata atentia cea mai mare in lucrare. Cei care cred in virtutile pietelor, in puterea lor de a ridica tarile sarace si a le aduce in modernitate sunt proglobalistii si, de multe ori, invingatorii procesului de globalizare; cei care nu au destula incredere in piata, care sunt mai refractari la tot mai intensele desfasurari globale si cred mai mult in virtutile statului, in controlul guvernelor sunt mai curand dezamagiti si, de multe ori, invinsii marelui proces.

Printre dezbaterile atit de incinse dintre cele doua parti, cartea lui De la Dehesa vine cu un punct de vedere competent si detasat, dorit obiectiv. El evalueaza efectele economice ale globalizarii asupra indivizilor, mediului de afaceri, guvernelor si politicilor guvernamentale si statelor.

Concluzia inevitabila este aceea ca beneficiile si costurile acestui proces asimetric nu sunt distribuite in mod egal, unii castiga, altii pierd, iar autorul incearca sa-i identifice si pe unii, si pe altii.

Lucrarea incepe cu o definitie a globalizarii, care ar fi „un proces dinamic de liberalizare, deschidere si integrare internationala pe o serie larga de piete, de la munca la bunuri si de la servicii la capital si tehnologie” (p. 17).

Procesul nu ar fi nou, globalizarea desfasurandu-se in valuri, incepand cu primul (1870-1914), in vreme ce cel actual ar fi debutat in 1950, desfasurandu-se apoi treptat si continuand sa se intensifice.

Sunt apoi analizate relatiile dintre globalizare si cresterea economica, modele teoretice privind globalizarea comertului si dezvoltarea, globalizarea financiara si crizele financiare, salariile si modul de repartizare a veniturilor, problema ocuparii, a functionarii pietei muncii, a delocalizarii capacitatilor productive, schimbarile tehnologice, migratiile, dezvoltarea companiilor multinationale de diferite tipuri, numarul si marimea statelor, inclusiv fenomenul de eroziune a statului-natiune, rolul si posibilitatile guvernelor si politicilor economice, politica fiscala si protectia sociala, politica monetara, cea a ratelor de schimb, rolul informatiei, riscuri si incertitudini, economiile emergente, problema datoriilor, globalizarea si cultura s.a., autorul tratand fiecare problema atat din punct de vedere teoretic, cat si empiric.

Multi politicieni si oameni obisnuiti din tarile slab dezvoltate acuza globalizarea de toate relele pamintului, punandu-i in seama in special crizele financiare generate de plecarea brusca a capitalurilor la primul semn de slabiciune politica sau economica.

Pentru sindicate, globalizarea distruge job-urile si face sa creasca inegalitatile, datorita hipercompetitiei globale ce genereaza „dumping social” si conditii de munca inumane.

Guvernele acuza globalizarea pentru pierderea suveranitatii nationale fata cu cresterea nestavilita a fortei pietelor financiare si a companiilor multinationale. „Globalofobia” a atins punctul culminant – crede autorul – in 1999, odata cu esecul summit-ului de la Seattle al Organizatiei Mondiale a Comertului, organizat pentru lansarea asa-numitului Millenium Round si a continuat apoi cu fiecare reuniune a F.M.I., Bancii Mondiale, G-7 si altor organizatii internationale.

Multi politicieni critica globalizarea, dar profita de pe urma ei. Ei sunt in special conservatori, cum e britanicul John Grey, sau intelectuali de stanga, cum este americanul William Greider.

In ce-i priveste pe economisti, majoritatea acestora apara procesul, chiar daca se pun, fireste, intrebari privind oportunitatea globalizarii financiare si guvernarea ei. Celebrul Jagdish Bhagwati, de pilda, se opune liberalizarii fluxurilor de capital pe termen scurt, pentru evitarea crizelor financiare, care se pot intoarce impotriva liberalizarii comertului, afectand convergenta dintre tari si dezvoltarea acestora.

Virusul asiatic a demonstrat corectitudinea observatiei si, totodata, netemeinicia politicilor F.M.I. Dimpotriva, tarile asiatice care nu au fost deschise intrarilor de capital, cum ar fi China si India, au evitat criza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *