Ioana Bandici: Bunul, Raul si Uratul

ioana_bandiciStim ca fiecare proiect are un sponsor iar acesta este acea persoana care initiaza un proiect, este responsabil de furnizarea resurselor financiare care sa asigure succesul proiectului etc. Cu cat proiectul este mai mare cu atat rolul sponsorului este mai mare. Deoarece sponsorul are un rol atat de important in proiect, este indicat sa ii recunoastem tipul pentru a gestiona cat mai bine acesta relatia.

Din punctul meu de vedere, cel mai nedorit tip de sponsor este cel “urat”. Acesti sponsori sunt in general alocati. Prin urmare ei nu au nici un fel de investitie personala in ceea ce priveste livrabilele proiectului sau nici un interes referitor la ceea ce serveste proiectul. Astfel de sponsori tind sa nu asculte sau sa tina cont de managerul de proiect ci mai degraba tind sa se focuseze mai mult pe dorintele celor care l-au alocat, ei putand sa fie schimbati frecvent si astfel sa nu existe nici o continuitate.

Managerul de proiect trebuie sa lucreze cu sponsorul si sa raspunda dorintelor acestuia. Adesea, acest lucru este in contradictie cu succesul proiectului. Un raspuns ar putea fi gasirea unui sponsor surogat sau a unei persoane sau a unui grup de persoane care vor beneficia  de rezultatele proiectului si care poate prelua rolul tipic al unui sponsor de proiect. in mod alternativ, managerul de proiect poate solicita sprijin altor persoane cu influenta din cadrul companiei. Succesul depinde in mare masura de modul in care managerul de proiect este interconectat in cadrul organizatiei, scrie Ioana Bandici pe blogul sau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *