Maniera de gestiune a finanţelor statului a condus la deficite bugetare în creştere – de la 1% din PIB în 2005 la peste 5% în 2008. Cauza a constituit-o cheltuielile publice excesive, care s-au dublat în termeni nominali între 2005 şi 2008, crescând de la 32% din PIB la 37%. În cadrul acestora, şi cheltuielile cu salariile s-au dublat, în termeni nominali, în perioada 2005-2008, reprezentând 9,1% din PIB în anul 2008. Salariul mediu în sectorul public din România este cu 80% mai mare decât PIB-ul pe cap de locuitor, situaţie întâlnită în puţine ţări ale UE (de ex., Grecia). Constatarea este valabilă şi în cazul cheltuielilor cu pensiile, care s-au dublat, ajungând la 6.6% din PIB în 2008. Ani în şir supraestimarea veniturilor bugetare a condus la încurajarea majorărilor de cheltuieli, ocazionate de rectificările bugetare repetate (4-5 rectificări pe an, în ultimii doi ani). Pe acest fundal economic s-a apreciat că se impune adoptarea unei legi a responsabilităţii fiscale. Proiectul în cauză presupune adoptarea unui număr de reguli fiscale, în ceea ce priveşte asigurarea unui sold bugetar conform cu Strategia fiscal-bugetară, nedepăşirea plafoanelor de cheltuieli totale şi de personal şi menţinerea ratei de creştere a cheltuielilor sub nivelul creşterii PIB-ului nominal. De asemenea, se prevede crearea unui Consiliu Fiscal în cadrul Academiei Române.
Realizarea sustenabilă a unor deficite bugetare diminuate reclamă acut modificarea considerabilă a procesului bugetar, precum şi anumite reorientări privind politicile de venituri şi cheltuieli. Pentru a avea o anumită imagine în această privinţă, amintim că veniturile totale realizate în anul 2008 au reprezentat 32% din PIB (164,5 miliarde lei, echivalentul a 44,7 mld. euro), în comparaţie cu veniturile programate prin buget în sumă de 191 miliarde lei (51,9 miliarde euro), respectiv 37,2% din PIB. Veniturile realizate în anul 2008 au fost mai mici cu 5,2 % din PIB faţă de nivelul programat, echivalentul a 7,2 miliarde euro. Nivelul efectiv al cheltuielilor bugetare a determinat un deficit al bugetului general consolidat (2008) de 24,66 miliarde lei, adică 6,69 miliarde euro, sumă care echivalează cu 4,8% din PIB.
O componentă esenţială a strategiei în materie de finanţe publice (antideficit) pe termen mediu este reprezentată de proiectul de lege a responsabilităţii fiscale. Subliniem că adoptarea acestei legi figura încă de la jumătatea anului în curs printre propunerile guvernamentale de măsuri anticriză, în cadrul acelora vizând raţionalizarea cheltuielilor bugetare. Tot aici se încadra şi restructurarea ANAF, introducerea standardelor de cost şi a normativelor de personal în sectorul de stat şi îmbunătăţirea procedurilor de control financiar şi audit public intern. Ba, chiar, s-a mizat şi pe restructurarea şi depolitizarea autorităţilor de management şi a organismelor intermediare privind accesarea fondurilor structurale ori instituirea simetriei în tratamentul obligaţiilor bugetare ale agenţilor economici şi MFP.
Deşi în cele convenite cu FMI se asumase drept termen de adoptare luna noiembrie a.c., actul normativ privind responsabilitatea fiscală se află tot în proces legislativ, şi acum, la sfârşit de an.
Drept obiective principale ale acestei legi au fost stabilite următoarele:
· Asigurarea si menţinerea disciplinei fiscal-bugetare, a transparenţei si sustenabilităţii pe termen mediu si lung a finanţelor publice pentru a proteja competitivitatea pe termen lung şi pentru a asigura echitatea între generaţii;
· Stabilirea unui cadru de principii şi reguli pe baza căruia Guvernul să asigure implementarea politicilor fiscal-bugetare care să conducă la o bună gestiune financiară a resurselor;
· Gestionarea eficientă a finanţelor publice pentru a servi interesul public pe termen lung, asigurarea prosperităţii economice şi ancorarea politicilor fiscal-bugetare într-un cadru durabil.
Concret, legea în discuţie, aşa cum este redactată în proiect, îşi propune să:
♦ stabilească proceduri îmbunătăţite de elaborare a bugetelor multianuale şi limite privind rectificările bugetare efectuate în cursul anului;
♦ impună reguli fiscale privind cheltuielile totale, cheltuielile de personal şi deficitul bugetar;
♦ creeze un consiliu fiscal care să asigure o analiză independentă şi de specialitate a prognozelor macroeconomice si bugetare;
♦ asigure cadrul de emisiune şi gestionare a garanţiilor şi a altor obligaţii colaterale.
Pentru a soluţiona problema cheltuielilor excesive si a supraestimarii veniturilor, se propune elaborarea si implementarea unei Strategii fiscal-bugetare credibile pe 3 ani, care să includă un cadru macroeconomic, un cadru fiscal-bugetar, un cadru de cheltuieli pe termen mediu şi o declaraţie de răspundere.
Cadrul macroeconomic conţine informaţii privind situaţia macroeconomică şi prognoze pentru anul bugetar următor şi doi ani ulterior, rezultatele efective ale ultimilor doi ani bugetari şi rezultatele estimate ale anului în curs. Aşa cum se poate intui, referirile se fac la indicatorii macroeconomici cei mai relevanţi pentru strategia fiscal-bugetară. Aceşti indicatori privesc PIB-ul şi deflatorul său, preţurile de consum, şomajul şi ocuparea forţei de muncă, poziţia de cont curent a balanţei de plăţi şi premisele ce stau la baza prognozelor. La acestea se adaugă o declaraţie privind concordanţa sau diferenţele faţă de prognozele CE şi prognozele altor organisme financiare internaţionale.
Cadrul fiscal-bugetar cuprinde plafoanele obligatorii pentru anul bugetar următor si un an ulterior şi rezultatele efective pe doi ani anteriori anului bugetar în curs. Acestora li se adaugă rezultatele estimate ale anului în curs. Aici este vorba despre cheltuielile totale de personal, exprimate ca procent în PIB ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legii salarizării unitare. Apoi, nu trebuie scăpat din vedere soldul bugetului general consolidat, exprimat ca procent în PIB.
*
* *
Implementarea unei Strategii fiscal-bugetare credibile pe 3 ani, potrivit textului normativ la care ne referim, urmează să se fundamenteze (şi) pe plafoane obligatorii pentru anul bugetar următor si rezultatele efective pe doi ani anteriori anului bugetar în curs. Evident, trebuie luate în considerare şi rezultatele estimate ale anului în curs.
Detaliind, arătăm că respectivei fundamentări îi sunt necesare cunoaşterea:
· Nivelului nominal al cheltuielilor totale ale bugetului general consolidat, exclusiv asistenţa financiară comunitară;
· Nivelului nominal al cheltuielilor de personal pentru bugetul general consolidat;
· Plafoanelor privind finanţările rambursabile care pot fi contractate, precum si cele privind tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de către unităţile administrativ-teritoriale;
· Plafoanelor privind emiterea de garanţii de către Guvern, prin MFP, si de către unităţile administrativ teritoriale.
Totodată, cadrul cadrul fiscal-bugetar urmează să includă şi:
♦ Explicaţia politicilor fiscal-bugetare prin raportare la principiile si obiectivele responsabilităţii fiscale şi la regulile fiscale şi orice măsuri temporare ce vor fi implementate pentru a asigura conformarea cu acestea;
♦ Politica de venituri, inclusiv modificările de impozite şi taxe planificate şi politicile ce afectează alte venituri;
♦ Politica de îndatorare publicş şi de finanţare a deficitului bugetar şi o analiză a sustenabilităţii datoriei;
♦ Politica de cheltuieli, inclusiv priorităţile în materie de cheltuieli, intenţiile privind cheltuielile totale ale bugetului consolidat şi pentru alte bugete şi plafoanele de cheltuieli şi alte ţinte sau limite implicate sau impuse de regulile fiscale.
Toate acestea urmează să fie însoţite de o analiză privind riscurile fiscale, cuprinzând orice angajamente ce nu sunt incluse în prognozele fiscale şi toate circumstanţele ce pot avea un efect substanţial asupra prognozelor fiscale şi economice şi care nu au fost deja încorporate în prognozele fiscale. În acest context au relevanţă şi informaţiile privind pierderile şi plăţile restante ale companiilor cu capital majoritar de stat.
Cadrul de cheltuieli pe termen mediu conţine, pentru anul bugetar următor şi pe doi ani ulteriori acestuia, următoarele:
(a) Priorităţile în materie de cheltuieli şi argumentarea acestora în detaliu, incluzând şi o explicare a modului în care Guvernul intenţionează să îşi îmbunătăţească politica, eficienţa şi eficacitatea serviciilor oferite, calitatea activităţilor sale de reglementare şi iniţiativele sale de reducere a barierelor pentru mediul de afaceri;
(b) Programul de investiţii publice care să includă priorităţile Guvernului şi argumentarea lor, rezultatele efective estimate pentru anul în curs şi costurile previzionate pentru următorul an bugetar şi pentru alţi doi ani ulteriori acestuia prin raportare la plafoanele de cheltuieli pentru investiţii;
(c) Declaraţia de răspundere – care este un document semnat de primul ministru şi ministrul finanţelor publice, prin care se atestă corectitudinea şi integralitatea informaţiilor din strategia fiscal-bugetară şi conformitatea acesteia cu legea la care facem referire.
În esenţă, reglementarea responsabilităţii fiscale presupune adoptarea unui număr de norme financiar-bugetare şi fiscale, în ceea ce priveşte asigurarea unui sold bugetar conform cu Strategia fiscal-bugetară, nedepăşirea plafoanelor de cheltuieli totale şi de personal şi menţinerea ratei de creştere a cheltuielilor sub nivelul creşterii PIB-ului nominal.
*
* *
În privinţa înfiinţării Consiliului Fiscal (CF), acesta ar urma să fie compus din 5 membri numiţi de Parlament (pentru un singur mandat de 5 ani) la propunerea BNR, Academiei Române, ASE, IBR şi ARB. În numirea membrilor va cântări greu experienţa în domeniul politicilor macroeconomice şi bugetare. Explicaţia este dată de faptul că aceştia urmează să sprijine activitatea Guvernului şi Parlamentului în cadrul procesului de elaborare şi derulare a politicilor fiscal-bugetare, pentru a asigura calitatea prognozelor macroeconomice care stau la baza proiecţiilor bugetare, şi a politicilor fiscal-bugetare pe termen mediu şi lung.
Preşedintele CF are dreptul la o indemnizaţie lunară, la nivelul celei de secretar de stat, iar vicepreşedintele – la nivelul celei de subsecretar de stat. Ceilalţi membri ai Consiliului Fiscal au dreptul la o indemnizaţie de şedinţa de 10% din indemnizaţia preşedintelui, dar nu mai mult de 20% lunar în cazul în care au participat la două sau mai multe şedinţe în cadrul lunii respective.
Funcţiile administrative şi elaborarea analizelor, prognozelor şi documentelor care stau la baza opiniilor, evaluărilor şi recomandărilor Consiliului Fiscal vor fi îndeplinite de Secretariatul CF (maximum 10 posturi), care va funcţiona în cadrul Academiei Române. Mai amintim că CF îşi stabileşte propriul buget, care reprezintă o anexă la bugetul Academiei Române.
CF poate solicita de la orice instituţie sau autoritate publică informaţii (inclusiv clasificate), documente sau date relevante pentru a-şi îndeplini atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute de lege.
Raportul anual al CF, având termen de elaborare şi publicare până la sfârşitul lunii martie a fiecărui an, conţine o analiză cu privire la derularea politicii fiscal-bugetare din anul precedent faţă de cea aprobată prin Strategia fiscal-bugetară şi bugetul anual.
Structura raportului urmează a fi axată pe:
♦ Evaluarea tendinţelor macroeconomice şi bugetare cuprinse în strategia fiscal-bugetară şi în bugetul anual din anul bugetar care face obiectul raportului;
♦ Evaluarea obiectivelor, ţintelor şi indicatorilor stabiliţi prin strategia fiscal-bugetară şi prin bugetul anual din anul bugetar respectiv;
♦ Evaluarea performanţei Guvernului şi a modului cum au fost respectate principiile şi regulile prevăzute de legea responsabilităţii fiscale în anul bugetar precedent.
Evident, un mare interes ar trebui să prezinte opiniile şi recomandările CF (incluse în raport) în vederea imbunantăţirii politicii fiscal-bugetare în anul bugetar curent în conformitate cu principiile şi regulile prevăzute de legea la care am făcut referire.
