Marea ruptura (II)

Declinul moral actual nu poate sa duca decit fie la o revenire a credintei, fie la o decadere civilizationala. Nu cred intr-o revenire a vreunui fundamentalism religios, ci mai curind intr-o credinta mai putin dogmatica si descentralizata, mai spontana si mai putin ierarhica specifica la nivel de comunitate, chiar daca va prelua rugaciuni stravechi sau ritualuri consacrate.

Capitalul social are si o importanta dimensiune calitativa. In plus, el produce asa-numitele externalitati pozitive si-n alte domenii. Sondajele de opinie pot fi relevante in acest sens. Dar este mai usor de cuantificat absenta capitalului social, prin indicatori cum sint: rata infractionalitatii, evaziunea fiscala, rata divorturilor, numarul de litigii etc. Numarul lor difera de la tara la tara mai curind datorita culturii specifice decit nivelului de dezvoltare.

Exista doua surse principale pentru cresterea increderii sociale: religia si politica. Prima a avut un rol mai mare la inceputuri, politica isi creste rolul cu cit ne apropiem de zilele noastre, cind religia pare sa revina. Alte surse ale increderii comunitare sint familia, etnia, principiul dinastic, sectele, rasa si nationalitatea, surse preponderent irationale si chiar conflictuale: comunitati constituite pe criterii diferite infruntindu-se frecvent. Iluminismul are pretentia sa recunoasca si sa respecte drepturile universale ale omului. Astfel, s-au constituit natiunile moderne, diversificate, dinamice si complexe, pe baza unor principii de libertate si egalitate. Odata cu dezvoltarea economica a natiunilor, necesitatea unei ordini politice liberale si democratice a devenit tot mai stringenta. Asa se face ca democratia liberala s-a extins pina de curind, principiul autocratic, insotit de crestere economica, parind a cistiga teren (vezi China, Rusia s.a.)..

Problema e ca ordinea sociala si cea morala nu urmeaza neaparat o anumita ordine politica si dezvoltare economica. Un anumit consens moral are forta de a genera el insusi o anumita ordine politica, iar in democratiile liberale consensul moral este o rara avis. Ele nu se pot baza nici pe anumite preconditii culturale ale ordinii politice, singurele criterii de omogenitate prezente fiind toleranta si respectul reciproc, dar si acestea numai pina la un punct. Aceste aspecte s-au agravat in conditiile deschiderii frontierelor, ale liberei circulatii a persoanelor si ale revolutionarii comunicatiilor, elemente ce sporesc diversitatea in interiorul societatilor actuale, caracterizate de un veritabil metisaj demografic, etnic, cultural, religios si tot mai mult politic. Identitatea civica nu mai e suficienta, astfel ca fortele centrifuge cresc.

Intrebarea e daca si cum vor supravietui vechile formule identitare atacurilor uneori violente ale multiculturalismului si diverselor fundamentalisme, dar si desacralizarii si declinului moral al societatilor occidentale? Relativismul moral la care s-a ajuns duce nu doar la cresterea diversitatii, ci a entropiei. Iar relativismul se extinde si asupra valorilor culturale si politice si atunci asistam la obsolescenta liberalismului, care se autodistruge.

O alta amenintare vine din partea strapungerilor tehnologice semnificative, o inovatie putind submina o comunitate sau distruge un mod de viata. Asadar, conditiile tehnice si economice in accelerata schimbare cer noi reguli sociale, iar de multe ori acestea nu mai tin ritmul, ceea ce epuizeaza rezerva de capital social, costurile devenind foarte ridicate. In sfera sociala si morala, ordinea pare sa fie ciclica, cu fluxuri si refluxuri, in timp ce progresul tehnic a devenit cvasicontinuu si responsabil uneori de ciclurile sociale spiraloide. In tot cazul, omul are capacitati extraordinare de adaptare si refacere a ordinii sociale, altfel rezultanta evolutiilor istorice nu ar fi una, totusi, ascendenta. Apoi, sa nu uitam ca omul nu e singur in aceste continue adaptari…

Religia a jucat un rol major in renasterile culturale din trecut, ceea ce poate face si astazi, desi Francis Fukuyama nu este de acord, altfel nu vad posibila refacerea texturii sociale. Declinul moral actual nu poate sa duca decit fie la o revenire a credintei, fie la o decadere civilizationala. Nu cred intr-o revenire a vreunui fundamentalism religios, ci mai curind intr-o credinta mai putin dogmatica si descentralizata, mai spontana si mai putin ierarhica specifica la nivel de comunitate, chiar daca va prelua rugaciuni stravechi sau ritualuri consacrate. Astfel, religia poate contribui ca in vechime la realizarea a ceea ce egiptenii numeau Ma’at, iar zoroastrienii Asa (insemnind ordine naturala universala). Sau – de ce nu? – ne-am putea invrednici de o noua revelatie. In tot cazul, credinta este indispensabila.

In ce-l priveste, statul nu este nici sursa tuturor problemelor noastre, nici instrumentul prin care acestea ar putea fi rezolvate. Dar el poate epuiza sau reface capitalul social. El poate influenta societatea. Ordinea sociala poate fi refacuta si prin politici publice, spre pilda in domeniul educatiei, nu doar prin actiunile descentralizate ale indivizilor si comunitatilor. Sint multe indicii care sugereaza ca individualismul regreseaza, unele norme traditionale sint reinstaurate, iar organizatiile societatii civile inregistreaza un plin avint. Totodata, apar si norme noi impuse de noile realitati, apar schimbari in diviziunea sociala a muncii, de la toata lumea se cere mai multa flexibilitate si creativitate, chiar daca locul de munca si casa devin tot mai mult acelasi loc, iar femeile ocupa pozitii tot mai inalte in societate.

Iata deci ca noile tehnologii au si efecte benefice in planul coeziunii sociale, de aceea se si mizeaza atit de mult pe o refacere a ordinii sociale distruse in perioada industrialismului, desi obstacolele si amenintarile sint in continuare majore, chiar daca vin din alt spectru de vulnerabilitati, cu alte cuvinte, chiar daca altele sint sursele dezordinii in cetate. Omul e o fiinta sociala, teza incetatenita cel putin de la Platon incoace, iar daca Peter Berger are dreptate apreciind ca realitatea este un construct social, atunci va trebui sa avem mare grija de coeziunea sociala a societatilor noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top