Marile mize ale secolului XXI

Omenirea nu a produs inca un sistem economico-social deplin acceptabil. Provocarea este din nou majora, caci este nevoie de o noua paradigma.

Articolul de fata isi propune sa identifice cateva dintre marile mize strategice ale secolului al XXI-lea, la nivel global. Astfel, un prim imperativ imi pare a fi satisfacerea nevoilor umane de baza. Sunt prea mari inegalitatile in distribuirea bogatiei si ele se accentueaza, in loc sa scada, iar procesul de globalizare sustine aceasta accentuare.

Sunt prea multi saraci, peste 2 miliarde de oameni care traiesc cu mai putin de un dolar pe zi, or asta inseamna aproape o treime din populatia totala. Sistemele de protectie sociala trebuie extinse de la cadrul national la cel mondial, iar redistribuirile sa aiba loc nu doar in interiorul statelor, ci si intre acestea.

Cine va reusi sa faca functional un astfel de sistem pe termen lung va avea numai de castigat. Desigur, ar trebui intarite prerogativele O.N.U. in acest sens, largirea Consiliului de Securitate, poate si infiintarea altor institutii globale care sa reuseasca sa raspandeasca sentimentul de respect al fiintei umane, oriunde ar trai ea.

O alta miza majora, pe care europenii par – deocamdata – sa o inteleaga mai bine, o constituie sanatatea planetei, iar aici includem nu doar problemele de mediu, clima, calamitati naturale etc, ci si probleme de securitate, economice si sociale care pot sustine o dezvoltare durabila.

O planeta sanatoasa este bunul global cel mai de pret, ceea ce face din aceasta miza una pe termen lung. Statele si companiile care nu vor intelege aceasta necesitate absoluta impusa de realitatea in care traim vor avea numai de pierdut pe termen lung. Iar termenul lung incepe cu primul pas. Desigur, aici, din nou, se impune o actiune concertata la nivelul O.N.U., al G-20 s.a., semnarea si respectarea de catre toata lumea a acordului de la Kyoto, pentru a asigura omului o dezvoltare armonioasa in mediul sau natural. Avem o singura lume si trebuie sa invatam sa traim in ea.

O alta miza importanta o reprezinta gestionarea eterogenitatii demografice. Marile migratii din ultimele decenii si transnationalizarea tehnologiilor, noile mijloace de deplasare si de comunicare, extrem de rapide, dar si fuga de saracie au produs in interiorul societatilor un metisaj demografic, un sincretism etnic si religios fara precedent.

In aceste conditii, cu atat mai mult, convietuirea inseamna respect fata de celalalt. Oricat de diferit ar fi celalalt, tot exista mai multe caracteristici comune, decat elemente de contrast. La aceasta problema nici un jucator major nu a oferit inca solutii atractive si fezabile. Dar cine vrea sa fie lider are aici o provocare, dar si o oportunitate uriasa.

Alta provocare uriasa vine din domeniul geneticii, al biotehnologiilor. Decriptarea genomului uman, clonarea, fecundarea in vitro s.a. aduce omul in fata unor realitati nemaiintalnite, el se joaca, – practic – de-a Dumnezeu, uitand ca asta poate duce la propria-i aneantizare sau inlocuire. Aceste descoperiri uluitoare pot avea si efecte extrem de binevenite, in special in medicina si calitatea vietii, dar pot fi si distrugatoare. Depinde cum sunt utilizate.

O alta problema e de natura ideologica. Omenirea nu a produs inca un sistem economico-social deplin acceptabil. Provocarea este din nou majora, caci este nevoie de o noua paradigma. S-a vorbit despre moartea ideologiilor, despre „a treia cale”, despre depasirea vechilor crispari doctrinare si identitare, despre transgresarea si depasirea marilor doctrine: liberalism, socialism, jihadism etc.

Se deschide, deci, o noua era a ideologiei, si aici incadrez eu manifestarile anarhiste din ultima vreme, revolta tinerilor greci, francezi, o furie devastatoare, care vine dintr-o frustrare subconstienta si dintr-un imbold inconstient de a schimba temeliile lumii, de a termina cu coruptia, mercantilismul si inegalitatea vechiului sistem.

Cred ca aceste miscari se vor amplifica in perioada urmatoare, tinerii cautand noi valori, noi obiective si noi sensuri intr-o lume ce le pare tot mai lipsita de sens. Cine va produce o noua ideologie dominanta va beneficia de tot elanul si energia acestor desfasurari.

O alta miza majora o reprezinta configurarea unui nou sistem monetar-financiar international, parasirea actualei economii de cazinou si asezarea relatiilor financiar-monetare in cadrul unui nou esafodaj, mai trainic si mai stabil, mai putin corupt si mai putin speculativ.

Actuala criza impune schimbarea regulilor jocului, chiar si schimbari institutionale, in primul rind la nivelul FMI si al Bancii Mondiale, cu o structura a actionariatului vetusta si cu o filosofie depasita. Este nevoie de acceptarea aportului de capital ce poate fi adus de catre noile mari puteri si acceptarea lor la luarea deciziilor. Este nevoie de reglementari adecvate privind piata de capital, bursa si sistemul bancar.

Toate aceste mize pot deveni rezolvabile doar in orizontul celei de-a sasea, pe care o consider ca fiind cea mai importanta, data fiind incarcatura sa spirituala si morala. Este vorba despre resacralizarea, reincintarea lumii, despre redescoperirea vietii vestigial-epifanice pe care am avut-o si am pierdut-o, despre redescoperirea relatiei cu Dumnezeu, autorecunoasterea si actiunea noastra ca fii ai sai.

Nu cred ca pentru asta este nevoie de o Apocalipsa sau de venirea unui nou profet, dar e cu siguranta nevoie de o revolutie spirituala, care trebuie sa se petreaca mai intai in sufletul fiecaruia. Cand vom recunoaste ca reprezentam cu totii o unitate, ca traim in Duh si Duhul traieste in noi, actiunile noastre vor deveni mult mai responsabile, iar lumea noastra va deveni mult mai frumoasa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.