Multiplicarea suprapunerilor în controlul finanţelor publice locale

Controlul financiar contribuie la creşterea eficienţei atât a propriei activităţi, cât şi a instituţiilor controlate, apelând la metodele şi tehnicile sale proprii. Dacă se aplică diferenţiat, aceste metode pot aduce performanţe considerabile.
În practică, ceea ce subminează profund controlul este manifestarea la nivelul instituţiilor respective a anumitor suprapuneri şi paralelisme. Ca dovadă că acest lucru este cunoscut, o serie întreagă de strategii şi politici guvernamentale au drept obiective eliminarea situaţiilor ca două sau mai multe instituţii de control/audit să aibă atribuţii identice ori asemănătoare.
Numai că unele texte normative, de altminteri destul de recente, demonstrează că avem de-a face tocmai cu o legalizare a multiplicării paralelismelor în controlul financiar. Dar să ne explicăm.
Aplicarea prevederilor art. 78 din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale, modificată şi completată prin OUG nr. 63/2010 (art. IV), a determinat adoptarea Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 173 din 3 august 2010.
Acesta priveşte împuternicirea instituţiilor prefectului în vederea constatării contravenţiilor şi stabilirii amenzilor legate de regimul financiar aplicabil unităţilor administrativ-teritoriale.
Aşadar, de la data de 25 august 2010 (adică după 15 zile de la publicarea actului normativ în M. Of. 564/10.08.2010) se dispune de un cadru absolut legal care permite personalului prefecturii să exercite atribuţii de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a amenzilor prevăzute la art. 78 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.
Personalul în cauză se nominalizează prin ordin al prefectului şi se „alătură” inspectorilor Camerelor de Conturi şi celor din MFP/ANAF. Ceea ce remarcăm noi este că, dintr-un anume punct de vedere, avem de-a face cu o dublare sau chiar triplare în privinţa organelor de inspecţie şi verificare abilitate legal cu controlul financiar la nivel local.
Evident, documentele financiar-contabile şi „terenul” fac simultan obiect şi al verificărilor compartimentelor de Audit public intern. De aceea, în opinia noastră, multitudinea controalelor, suprapunerile şi paralelismele, care apar în mod inevitabil, nu sunt de natură să garanteze instaurarea legalităţii şi eficienţei entităţilor supuse acţiunilor de verificare. Ca să nu amintim aici şi despre sporirea consumului de timp şi resurse, atât la nivelul instituţiilor de control, cât şi a celor controlate. Apoi, verificarea respectării regimului financiar public, fie şi numai la nivel local, reclamă încredinţarea atribuţiilor specifice exclusiv unui personal profesionist, cu studii şi experienţă adecvate, în domeniul dreptului şi finanţelor publice. Să mai menţionăm doar că art. 78 din Legea nr. 273/2006 incriminează drept contravenţii peste 60 de fapte, de la „reţinerea şi utilizarea de venituri în regim extrabugetar, precum şi constituirea de fonduri publice locale în afara bugetelor locale” la „neîndeplinirea obligaţiei ca, în termen de 15 zile de la constatarea stării de insolvenţă, să se solicite deschiderea procedurii privind insolvenţa unităţii administrativ-teritoriale, prin cerere depusă la tribunal…” Iar sancţiunile oscilează pe un palier foarte larg: de la un minimum de 500 de lei la un maximum de 5.000 de lei. Adică de la echivalentul salariului (în regim diminuat) al unui contabil de primărie la echivalentul indemnizaţiei unui primar/ordonator de credite de localitate mai răsărită.

Ionel Bostan

Ionel Bostan

Ionel Bostan este publicist şi prozator – membru al Uniunii Scriitorilor (USR) şi Asociaţiei Jurnaliştilor din România (AJR). N.21 februarie 1962, Giurgeşti-Tg.Frumos, judeţul Iaşi. Studiază Economia şi Dreptul la Univ. „Al.I.Cuza” Iaşi. Profesor universitar din anul 2002.

scroll to top