Noua Economie si Nevoia de a Redefini Intelegerea cu Privire la Profit. De la Abordarea Contabila la cea Sociala si Civica

Cred ca este clar pentru mai toata lumea ca cele 14.000 de firme, care si-au suspendat activitatea la scurt timp dupa ordonanta impozitului forfetar, nu au avut ca motiv al suspendarii lipsa cererii serviciilor ori lucrarilor pe care acestea le prestau. Cererea ramane in piata. Vom vedea cum va fi ea intampinata si ce alte forme de raspuns la aceste nevoi vor fi inventate. Sa speram ca raspunsul la aceste solicitari, care raman in piata nesatisfacute, nu vor ingrosa economia gri ori economia neagra, ci se va face macar pe contracte de presatri servicii/lucrari.

Incercand, probabil, sa aplice una din teoriile economice a lui Keynes – desi ma indoiesc ca Domnul Ministru Pogea auzit de celebrul economist … teorie care spune ca statul are la dispozitie instrumentul fiscalitatii si poate impune “politici contra-ciclice” – Ministerul Finantelor n-a facut altceva decat sa detoneze relatia intre nevoia-cererea de servicii/lucrari/produse si furnizorii acestora. Cererea, nevoia de prestarile pe care aceste 14.000 de firme le faceau nu se va volatiliza doar fiindca vrea Guvernul Romaniei. Doar ca “piata” va trebui sa inventeze alte mecanisme de intampinare a lor.

Un lucru semnificativ, de care n-au tinut cont decidentii, este si acela ca nevoia de a avea un venit pe care o au angajatii acestor firme nu se va volatiliza nici ea. Ba dimpotriva, ca orice trecere de la cald la rece va crea condens pe piata muncii, in primul rand prin ingrosarea randurilor somerilor. Chiar daca cele 14000 de firme care s-au suspendat nu aveau contabil vorbind nici un profit [ori poate erau in pierdere!!!] ele dadeau salarii, plateau impozite, salariile sustineau consumul din care statul oricum lua si la pachetul de biscuti si la inghetata copiilor 19%, ca sa nu mai vorbesc de accizele puse pe alte produse pe care angajatii le consuma daca au un salariu cat de cat acolo. In ecomomia reala o firma nu trebuie vazuta numai in termenii bilantului contabil pe zero ori pe pierdere, ci si in aportul ei la furnizarea de servicii si lucrari [ si aici statul ia TVA adica 1/5 din “trebushoara” care se face] si in contributia ei la mentinera puterii de cumparare a populatiei prin plata salariilor [apropo…din costul total al salariului net de 100 de lei statul ia inca 55 lei, 21 de la angajat si 34 de la angajator].

Aplicarea dislocata de context a “politicilor fiscale contra cicilice”, daca nu va fi suspendata imediat va duce la detonarea in lant a relatiei la vedere intre nevoia de lucrari/servicii/produse si furnizarea acestora. Nevoia ramane in piata, caci Guvermul si autoritatile nu au mecanisme de a suprima nevoia si cerera, dar relatia nu va mai fi la vedere. Politicile Fiscale Contra-Ciclice se aplica cu precautie si tinandu-se cont si de criticile aduse de Hayek, adica contextualizandu-se masura cu dinamica si realitatile din piata. In plus, acelasi Keynes spune ca scaderea consumului si cresterea pesimismului intreprinzatorilor duce la declin economic si creaza recesiune. Exact si intocmai ce s-a intamplat prin masura “impozitului forfetar”.

In acest context “noua economie” care se contureaza in conextul actualei crize mondiale are nevoie de redefinirea notiunii de profit. Daca statul ramane la definita si intelegerea ca profit este doar ce se raporteaza in bilantul financiar contabil si ce poate el sa taxeze si sa bage in “teshkerea”, nu sunt mari sperante ca aceasta criza sa dureze mai putin de 10 ani. Contabil vorbind, SRL-urile si IMM-urile care au in bilant profit 0 – zero [ori chiar pierderi] se aseamana ONG-urilor pe care statul inca le desconsidera, desi acestea creaza o masa de locuri de munca semnificativa in economia reala, dau salarii, platesc taxe si impozite pe proprietati, platesc TVA pe care nu il pot recupera – cu foarte mici exceptii – si in primul rand alimenteaza economia nationala cu fonduri nerambursabile obtinute pe proiecte. Asta e o diferenta semnificativa ce merita subliniata: Daca statul rezolva problemele societatii prin imprumuturi pe care apoi toti le platim cu dobanda, Societatea Civila rezolva probleme cu proiecte care aduc bani nerambursabili si servicii de voluntariat, care au si ele pretul lor, dar pentru care cetateanul nu va fi niciodata impozitat. Ca statul nu si-a propus niciodata sa evalueze aportul la economie al celor care nu raporteaza profit contabil taxabil … asta este o alta chestiune … n-o dicutam acum.

Totusi, in conditiile in care impozitul … forfffetar … a topit repejor 14.000 de firme precum si statutul de angajat a … probabil … mai mult de 50.000 de angajati [nu avem o cifra oficiala inca si nici o estimare de presa, dar presupunem ca media ar fi de 3-4 angajati/firma] Guvernul si Parlamentul Romaniei ar putea lua in considerare o solutie profitabila pentru someri in primul rand: legiferarea Voluntariatului ca vechime in munca. Intai de toate somerii ar avea sansa invete diverse faze ale modului de actiune si interventie prin proiecte, sa deprinda noi abilitati, sa invete noi tipuri de mecanisme de luare a deciziei si de planificare, sa isi laregeasca orizontul si sa isi creasca capacitatea de a relationa si nu in ultimul rand sa deprinda noi competente profesionale, sa exerseze o limba straina, cu sansa de a se angaja chiar la locul unde face activitati de voluntariat. In contextul in care toti tinerii absolventi de liceu ori de facultate se plang ca angajatorii vor experienta, iar angajatorii se plang ca tinerii absolventi nu au abilitatile de care ar avea ei nevoie [unii spun ca nu se pricep la nimic!!!], recunoasterea voluntariatului ca vechime in munca si certificarea activitatilor de voluntariat ca experienta ar fi un pas semnificativ in deblocarea noii dinamici a resurselor umane si in ameliorarea factorului experienta la nivelul economiei nationale. Totusi, voluntariatul nu trebuie limitat la ONG-uri. O lege in acest domeniu ar fi de dorit sa ia in consideratie si firmele ori corporatiile care vor sa isi organizeze servicii de voluntariat.

Pentru moment, ar mai fi de spus ca reactia Domnului Constantin Nita – Ministrul IMM-urilor, Comertului si Mediului de Afaceri, care a declarat ca din toamna s-ar putea reconsidera impozitul forfetar si s-ar putea aplica numai de la 50.000 de euro in sus, reactia Domiei Sale spuneam, este fireasca: daca cei mai multi o sa isi suspende activitatea Ministerul IMM-urilor nu mai are sens. Cat priveste start-up-urile o sa fie mai greu pentru intreprinzatori sa se decida sa deschida o firma noua. Interventia Domnului Ministru e cam tardiva. Ar fi trebuit sa stie ca multe firme s-au deschis in special ca sa implineasca vechimea de doi ani ceruta de UE pentru accesarea fondurilor europene si ca acestea vor fi active in mod real doar dupa ce li se aproba proiectele pe care le-au depus. Daca intre timp au ales sa se suspende va fi o problema si cu capacitatea de accesare a fondurilor … de care oricum se plang partidele din Romania acuzandu-se reciproc ca n-au fost in stare sa organizeze absorbtia banilor europeni … desi cotizam la greu 🙁 Insa … precum ati auzit si voi … Comisia pentru Drepturile Omului din Bundersatg o sa ne taie macaroana si o sa patim ca Bulgarii. Asa ca … de premizele accesului la fonduri s-ar putea sa nu mai fie nevoie … deocamdata 🙁

About Mihail Brinzea

La scurt timp dupa ce Medierea a devenit procedura legala in Romania prin Legea 192/2006, in 2008 m-am autorizat ca Mediator. In Decembrie 2009 am fondat cu un grup de specialisti, Mediatori Autorizati ca si mine, Colegiul Mediatorilor, Asociatie Profesionala, care se ocupa structurat de dezvoltarea profesionala a membrilor, de educatie si formare in prevenirea conflictelor (nu doar in corporatii si comunitati), promovand Medierea ca alternativa de rezolvarea a conflictelor, nu numai pentru ca este mai eficienta ci si mai durabila. Medierea este o procedura legala prin care ambele parti castiga (Legea 192/2006 si 370/2009) prin care spre deosebire de instante – unde unul dreptatea nu poate fi data ambelor parti, unul pierde altul castiga – in Mediere ambele parti isi administraza dreptatea, caci ele produc – dupa o procedura bine definita – solutia conflictului in care se afla. Am pregatire in domeniul programelor de finantare pentru dezvoltare, al managementului programelor si proiectelor, precum si in domeniul Relatiilor Internationale de Cooperare pentru Dezvoltarea Societatii Civile. Am participat la diferite cursuri de formare, programe de training, pe tema finantarilor nerambursabile. In 2007 am absolvit Cursul de Specializare Post Universitara in Management si Relatii Economice Internationale la Academia de Studii Economice din Bucuresti. In 2008 am absolvit cursul de Expert Achizitii Publice si cursul de Mediatori (avand competente inclusiv in medierea conflictelor in domeniul economic). Sunt Formator si Evaluator certificat de Ministerul Muncii Familiei si Egalitatii de Sanse si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Timeretului. Din anul 2007 cooperez cu Consiliul National Pentru Formarea Profesionala a Adultilor avand ca atributii evaluarea de competente profesionale si evaluarea programelor de formare profesionala pentru autorizarea furnizorilor de formare profesionala in domeniile formarii si managementului. Pana in 1996 am lucrat ca redactor si traducator de limba Engleza in institutii ale Patriarhiei Romane. Am o buna pregatire profesionala in domeniul Istoriei Religiilor si in domeniul relatiilor Ecumenice Internationale, preocupari de studiu cu privire la impactul social al doctrinelor religioase si influentele acestora in dezvoltarea comunitara, in afirmarea valorilor individuale si sociale, precum si la tendintele institutiilor religioase de a determina si contribui, teoretic si practic la evolutii de tipul economiilor sociale. Intrucat am studii de Master in Teologie si in Statele Unite ale Americii si cooperez prin natura serviciului cu Biserici din Europa de Vest, cunosc nuantele si modul diferit de relationare institutional sociala in materie de politici pentru comunitate, avand preocupari de studiu comparativ in acest domeniu. Am fost membru (2 mandate in Comisia Biserica si Societate – institutie de relationare a Conferintei Bisericilor Europene cu Comisia Europeana si cu Parlamentul European). Domeniul de activititate Din anul 1996 lucrez ca angajat al AIDRom, in domeniul atragerii de fonduri nerambursabile pentru dezvoltare comunitara si imbunatatirea serviciilor sociale si de educatie in Romania avand atributii in: – Conceperea strategiei de formare a asociatiei si a institutiilor partenere; – Atragerea resurselor financiare necesare strategiei; – Coordonarea programului Traning for Transformation; – Coordonarea echipelor de traineri si consultanti; – Evaluarea proiectelor inaintate spre finantare de organizatii neguvernamentale; In 2007 am fost ales Secretar General al Forumului Regional pentru Drepturile Omului in Romania si mandatul pe care l-am asumat are ca prioritate implementarea sporita a articolelor 22 si 26 din Carta Universala a Drepturilor Omului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.