Obiectivele şi măsurile strategice de dezvoltare rurală rezultă din politicile economice de dezvoltare a UE.
În cele ce urmează prezentăm obiectivele şi măsurile strategice de dezvoltare rurală:
I. Creşterea veniturilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de producţie, de muncă şi de trai, (este obiectivul -O1) prin stimularea şi promovarea investiţiilor în spaţiul rural (este măsura -M1).
Sansa pentru o dezvoltare rurala durabilă o reprezintă stimularea şi sprijinirea investiţiilor în agricultura, care să conducă la: valorificarea raţională a resurselor naturale; sporirea veniturilor agricultorilor şi a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă; creşterea viabilităţii exploataţiilor agricole; diversificarea producţiei agricole şi a serviciilor rurale; creşterea calităţii produselor pentru ca acestea să devină competitive, atât pe pieţele locale, cât şi pe cele internaţionale; diminuarea costurilor de producţie; creşterea calităţii vieţii; conservărea mediului înconjurător etc. .
II. Atragerea şi menţinerea tinerilor în mediul rural, pentru reducerea vârstei medii a populaţiei rurale, pentru asigurarea optimă a resurselor umane din spaţiul rural, pe structuri de vârstă şi categorii sociale (O2) prin asistenţă financiară directă sau indirectă a întreprinzătorilor agricoli, care au vârsta mai mică de 40 ani (M2).
Măsurile trebuie să pornească de la asigurarea spaţiului vital şi facilităţi care să asigure tinerilor premisele necesare pentru demararea unor investiţii productive.
III. Dezvoltarea procesării şi comercializării produselor agricole (O3) prin stimularea investiţiilor în domeniu (M3).
Facilităţile financiare şi fiscale create procesatorilor de produse agricole vor fi benefice pentru stat prin efectele de multiplicare în plan economic şi social asupra tuturor membrilor comunităţii.
IV. Dezvoltarea cunoştinţelor de specialitate şi a aptitudinilor persoanelor care lucrează în agricultură şi silvicultură şi recalificarea acestora (O4) prin sprijinirea pregătirii profesionale continuie (M4).
Subiecţii sunt pregătiţi ca să se orienteze spre producţia de calitate, să folosească tehnici ecologice de producţie, să producă în condiţii de eficienţă economică etc. .
V. Sprijinirea dezvoltării zonelor defavorizate de factori naturali şi economici (O5) prin asigurarea de „compensaţii de handicap” (M5).
Stimulentele pot fi sub formă de plăţi compensatorii acordate pe unitatea de produs sau pe unitatea de suprafaţă gestionată în condiţii defavorabile sau prin scutiri de taxe şi impozite pentru cei ce investesc în zone defavorizate.
VI. Creşterea gradului de complexitate a economiei rurale (O6) prin dezvoltarea şi diversificarea serviciilor rurale pentru agricultură şi industria alimentară la nivelul comunităţii, pentru nevoile de consum ale populaţiei rurale şi prin sprijinirea IMM-urilor (M6).
Prin asigurarea unei game largi de servicii rurale, fermierii se vor axa pe latura productivă şi vor solicita servicii de specialitate necesare desfăşurării activităţii lor.
VII. Creşterea rolului economic, ecologic şi social al pădurilor (O7) prin dezvoltarea programelor privind înfiinţarea perdelelor de protecţie, ocrotirea resurselor silviculturii şi ameliorarea acestora şi, dezvoltarea fondului forestier (M7).
Extinderea suprafeţelor acoperite de păduri, prin utilizarea terenurilor neproductive, contribuie, atât la ridicarea gradului de ecologizare a zonei, cât şi la creşterea veniturilor locale.
VIII. Asigurarea de venituri alternative (O8) prin stimularea activităţilor turistice şi meşteşugăreşti (M8).
IX. Protecţia mediului (O9) prin stimularea activităţilor care nu generează efecte ecologice negative (M9).
