Ordinea din dezordine

In ce ne priveste, dupa ce am vindut pe nimic mai toate capacitatile productive, resursele umane, materiale si bancile tarii, acum a inceput supraindatorarea noastra. Se pare ca sintem destinati sa fim doar o piata de consum si un poligon militar in jocul global al puterii.

Pentru observatorii atenti si avizati ai vietii internationale si ai culiselor acesteia, e tot mai clar faptul ca Dominique Strauss-Kahn a fost „lucrat”. Ca omul e bolnav de afemeiat e clar, ca justitia americana e oarba, intii te aresteaza si numai apoi te intreaba ce-ai facut, iarasi e clar. Ca s-a intimplat ceva cu camerista aceea e clar, dar nu si in ce fel. Ei bine, de toate acestea si de altele inca par sa se fi folosit cei care erau cu adevarat deranjati de personalitatea lui D.S.K. si in primul rind Nicolas Sarkozy, care face totul, prin oficinele sale, pentru a nu pierde cursa pentru al doilea mandat de presedinte al Frantei. Printre altele, ataca Libia, la sugestia prietenului filosof Bernard-Henri Lévy, amestecat cindva si in Iugoslavia si in alte scandaluri si, dupa opinia mea, e capabil sa-si atace atit de murdar contracandidatul principal. Ca nu e un atac al marii finante la adresa Frantei, sau a Europei, o demonstreaza numirea la conducerea F.M.I. a ministresei Christine Lagarde, ca e mai curind o problema de politica interna franceza o demonstreaza faptul ca, imediat ce procurorii americani au lasat-o mai moale, s-a trezit sa deschida un nou proces o jurnalista frantuzoaica; ea sustine ca ar fi suferit o tentativa de viol din partea lui Strauss-Kahn undeva prin 2003… si i s-a facut rau taman acum. In toata tevatura, ma impresioneaza foarte placut si cred, de asemenea, ca este graitoare atitudinea sotiei, celebra jurnalista de televiziune Anne Sinclair. Si totusi, indiferent de rezultatele proceselor, chiar cred francezii ca le-ar face cinste un presedinte – taur comunal? De fapt, nici cel actual nu e cu nimic mai breaz si asta spune multe despre laxismul moral si desacralizarea societatii franceze.

Pentru aceiasi observatori, sint motive sa credem ca situatia Greciei, Irlandei si a altor tari europene are, pe linga cauzele interne si lipsa de supraveghere a Bacii Centrale Europene si a Comisiei Europene, si cauze externe care tin de razboiul valutar euro-dolar. Amestecul bancii americane Goldman-Sachs, care a „ajutat” Grecia sa-si mascheze o vreme hiperimprumuturile, dar si al celorlalti creditori americani ai fratilor irlandezi este graitor in acest sens. Euro devenise o amenintare prea mare pentru fragilul dolar, afectat de deficitele publice uriase ale Statelor Unite si atunci s-a trecut la vulnerabilizarea pe aceeasi cale a deficitelor si imprumuturilor, pina la demantelare, a constructiei monetare europene, pentru ca dolarul sa ramina in moneda de referinta, iar Sistemul Federal de Rezerve american sa poata emite in continuare dolari in exces, tezaurizati in parte in Asia si-n alte zone, sa exporte inflatie si sa manipuleze ratele de schimb.

Si daca, totusi, intre cele doua teme este o legatura? Daca D.S.K. a fost „lucrat” pentru ca era prea de stinga, schimbase filosofia Fondului si ajutase mult tarile sud-europene afectate? In acest caz, ar fi vorba despre implicarea marilor baroni ai finantei mondiale, posibil si cu implicarea exceptionala a d-lui Sarkozy si poate a altor eminente. Il urmaresc de multi ani pe presedintele francez, cred ca este un personaj foarte periculos care-si deconteaza „realizarile” in alta parte si de care Franta va scapa cu greu. In context, este de remarcat sprijinul prompt pentru Euro si Euroland anuntat de catre China, prin vocea presedintelui sau si a primului-ministru, care au vizitat amindoi Europa in ultimul an. De asemenea, trebuie subliniat rolul decisiv al Germaniei, a carei politica se dovedeste foarte consistenta in apararea intereselor europene. Nu in ultimul rind, cred ca tot aici se pot inscrie si recentele sicane ale Marii Britanii privind relatia ei cu bugetul comunitar, ca si avantajele ce revin Rusiei din toata tarasenia, aceasta putind santaja suplimentar o Europa devenita si mai dependenta de petrolul si gazele sale.

In ce ne priveste, dupa ce am vindut pe nimic mai toate capacitatile productive, resursele umane, materiale si bancile tarii, acum a inceput supraindatorarea noastra. Se pare ca sintem destinati sa fim doar o piata de consum si un poligon militar in jocul global al puterii. Nu avem capacitatea de a ne impune o identitate puternica si asa a fost mereu in istorie. Numai ca, de data aceasta, nu mai avem nici conducatori intelepti si capabili sa ne asigure prin aliante strategice. Sigur, sintem un fel de „saraci la oras” in NATO si Uniunea Europeana, dar nu vrem sa fim carnea lor de tun. Actualele conflicte nu mai sint preponderent militare, ca cele clasice, ci economice si informationale, psihologice si cibernetice. Va trebui sa acordam ungurilor drepturi etnice, iar din punct de vedere religios sintem cu rusii si cu grecii, iar cu Patriarhia ortodoxa de la Constantinopole (Istanbul) ne-am certat. Asistam la drama Basarabiei si nu putem face nimic.

Tara e in profunda dezordine. Dar dezordinea face parte si ea dintr-o ordine mai inalta. Pentru ca ordinea sa urmeze, este nevoie de o masa critica de oameni intelepti si de oameni de actiune. Pentru a constitui aceasta masa critica este nevoie ca cei buni, citi au mai ramas, sa se adune. Ordinea sufletului da ordinea cetatii. Or, sufletul neamului e pindit de o boala de moarte. Curatati-va sufletele, asadar, pentru a putea distinge ce e valoare de ce e falsitate, ce e bun de ce nu e bun, ce e drept de ce nu e drept, ce e adevarat de ce e minciuna. si-apoi alegeti ce e cu adevarat valoros, ginditi ce e bun, rostiti adevarul si faceti dreptate. Altfel nu se mai poate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top