Propunerea [Organizatiei] la campania “Batalia pe proiecte”
In urma lansarii de catre Obiectiv-Vocea Brailei a campaniei “Batalia pe proiecte”, [Organizatia] vine in intampinarea acestei oferte cu o scrisoare de intentie.
Inainte de a prezenta aceasta scrisoare de intentie dorim sa facem cateva precizari referitoare atat la campania propus cat si la “oferta” [Organizatiei].
Despre campanie
Cand ai pretentii mari de la altul, uita-te inainte in oglinda (proverb liberal).
Initiatorul campaniei a stabilit cateva reguli ale jocului care pun sub semnul intrebarii initiativa insasi. Mai exact, se mentioneaza ca “ziarul „Obiectiv” nu cere de la un candidat decât UN SINGUR PROIECT, dar garantat public cu propria demisie în cazul în care promisiunea nu este onorată faţă de brăileni”.
In aceste conditii, este evident ca acel proiect “cerut” de ziar trebuie sa fie foarte bine delimitat in timp, spatiu, cuantificabil cu indicatori numerici sau procentuali raportabil la date publice. Deci prin “proiect” initiatorul intelege de fapt probleme punctuale de tipul – caini comunitari (pe care candidatul X isi asuma sa ii reduca de la n+1 la (n+1)/2 in 12 luni. Dupa 12 luni, DEMISIA!). Nu ar fi nimic in regula, dar daca acel candidat ajunge consilier local dar din partea unei formatiuni politice ce se va plasa in opozie in viitorul CLM, cum poate el sa-si onoreze promisiunea daca electoratul nu i-a dat si puterea de a face. In istoria recenta a Romaniei avem un candidat la Primaria Capitalei care dupa patru ani de mandat a castigat din nou scaunul de primar (si) pe mesajul “Dati-mi Consiliul si o sa fac…”. Si a facut transferal la Cotroceni.
Din (ne)fericire pentru ceilalti competitori, au fost si candidati care au inteles rapid demersul si au venit chiar cu propuneri concrete. “Brăila, City Break pe malurile Dunării” . Dand cautare pe motoarele de cautare cele mai uzitate am descoperit cateva Last Minute exceptionale. Presupunem ca cei care isi vor da demisia dintr-o functie aleasa castiga un sejur City Break.
Adevarata neintelegere este care sunt acei indicatori cuantificabili pe un proiect ata de generos in titlu?
In final, intr-un spirit constructiv, credem ca initiatorul unei asfel de propuneri, de altfel foarte necesara si de apreciat, ar fi trebuit sa se concentreze pe detaliile de forma si fond (ex. sa propuna un formular standard, niste limite, indicatori cuantificabili, limite de timp, etc.) si mai putin pe aspectele “coercitive” la adresa candidatilor neascultatori care nu vor lua pozitia de drepti in fata noului diriginte public. O astfel de intiativa, realizata in colaborare cu societea civila care si-a demonstrat echidistanta in ultimii 20 de ani (de ex. Asociatia Pro-Democratia) ar fi fost, credem, si mai interesanta.
Precizare cu privire la scrisoarea de intentie
Materialul propus de [Organizatia] la provocarea ziarului Obiectiv Vocea Brailei este o scrisoare de intentie. Subliniem acest fapt pentru ca acest material nu este un “proiect” (un termen prea complex pentru un document de doua pagini), nu este nici un rezumat (nu vrem sa se creada ca ne este teama sa facem public o “literature de sertar” de teama ca ideile ne vor fi preluate si puse in practica). Propunem o viziune generala, cu niste limite largi, o viziune care trebuie discutata, corectata, asumata de clasa politica si civila locala.
Scrisoare de intentie
[Organizatia] considera ca dezideratul comun al Brailei si brailenilor este “Braila – parte a Zonei Metropolitane”. Acest deziderat trebuie asumat public de toate entitatile publice intesate in mod sincer de transformarea Brailei intr-o zona competitiva in cursa nationala economico-sociala.
Cu cat Braila va avea un proiect concret pentru transpunerea in realitate a conceptului de zona metropolitana, cu atat mai repede Braila se va regasi pe harta care conteaza a Romaniei.
Nu face obiectul acestui document stabilirea de date tehnice, dar atragem atentia asupra faptului ca in acsest moment nu dorim sa vorbim de Zona Metropolitana Braila-Galati sau ZM Dunarea de Jos (Braila, Galati, Tulcea) sau ZM Braila – localitati limitrofe (Cazasu, Chiscani, Vadeni).
Ceea ce este important de retinut este ca [Organizatia] va sustine demersurile oricarei administratii (rosii-galbene, portocalii, etc.) care isi va asuma public acest deziderat si va respecta un singur principiu – sustinerea acestui proiect fara politizarea sau monopolizarea lui. Fapt imposibil de altfel, orice tentative de monopolizare si/sau politizare ducand la blocare/abandonarea proiectului.
De ce?
Cu ce ajuta un astfel de proiect Braila? Pentru ca obiectivele investitionale care ar duce la asezarea Brailei pe o traiectorie ascendenta sustenabila nu se pot realiza NICIODATA daca ele vor fi proiectele Brailei sau se vor realize foarte greu, cu costuri mult mai mari si, putem spune, prea tarziu!
De exemplu, daca ne raportam la obiectivele investitionale cele mai cunoscute si clamate, transformate dupa 20 de ani in bancuri locale, Podul peste Dunare si Aeroportul de la Braila. Cine mai are azi curaj sa aminteasca de ele? Dar puse pe agenda unei Zone Metropolitane, reanalizate din perspective necesitatii lor pentru intreaga Zona, aceste proiecte pot fi repuse in discutie la un mod serios.
In cazul Podului, fara o intelegere a necesitatii lui de Constanta-Tulcea-Focsani (desi axele pe care trebuie asezat un astfel de pod trebuie sa tina cont poate si de interesele ucrainiene pentru un success mai rapid al proiectului), doar din dorinta catorva alesi de a fi despagubiti de stat pentru parcelele de teren pe care spera ei ca vor “pica” picioarele podului, proiectul este mort si ingropat.
In cazul Aeroportului, in situatia actuala, cand aeroporturi din tari precum Japonia, aflate in zone puternic industrializate, sunt pe pierdere, si numai existenta unui agent economic de anvergura internationala mentin aceste aeroporturi pe linia de plutire, ar trebui sa ne dea de gandit.
Asa ajungem la necesitatea atragerii in zona a unor investitori strategici, investitori care nu vor veni niciodata pentru a investi pe terenuri cu situatie juridica incerta. De aceea municipiul Braila trebuie sa isi extinda, in mod legal (!), granite pana la granite cu judetul Galati, prin preluarea terenurilor aflate pe raza comunei Vadeni dar aflate in administrarea unor entitati efemere. Iar aceste modificari se pot face legal. Experienta actiunii de forta “1000 ha” trebuie sa fie o lectie si investitiile realizare acolo de judetul si municipiul vecin trebuie rezolvate legal, amiabil, astfel incat acel proiect unilateral al Galatiului sa fie un punct de plecare si nu o fundatura.
Un proiect care a demarat timid si pare ca e pe cale sa se stinga este Braila-centru universitar. Nu vom detalia aici, dar orasele care nu acopera zona universitara pleca cu un handicap enorm in cursa cu centrele universitare consecrate. Din fericire, Galatiul, desi centru universitar, nu are prestigiul Iasiului si a Bucurestiului, iar avantajele ante-decembriste de unicitate a unor sectii universitare (chimie alimentara, inginerie navala) au fost pierdute. Este in avantajul ambelor orase ca Centrul Universitar Galati sa devina cat mai curand Centrul Universitar Dunarea de Jos.
Modalitati de actiune
In demararea si punerea in practica a proiectului “ZM” [Organizatia] propune abordarea a doua strategii, simultan
– o prima cale de urmat este constituirea unui grup de initiative (sau reactivarea acestuia in cazul in care exista) si punerea lui sub tutela unei entitati apolitice si echidistante fata de toate partile cointeresate (ex. Academia Romana, o facultate de profil de prestigiu, o asociatie similara din Uniunea Europeana, etc.). Acest grup de lucru trebuie sa aiba un mandat clar si limitat in timp (12/24 luni), la finalizarea mandatului acesta urmand sa propuna 2-3 solutii de punere in practica a proiectului (forma de organizare, modificari legislative nationale, modificari legislative locale, zona de intindere, membrii, etc.). In aceata etapa, partidele locale au rolul ca, prin reprezentatii lor alesi sau numiti, sa sustina, neconditionat, activitatea grupului de initiative. In urma adoptarii solutiei propuse de grupul de initiative, noua entitate va stabili planul de actiune concret de punere in practica a proiectului general si proiectelor specifice.
– demararea unor proiecte comune in zona care sa niveleze calea actiunile viitoare. De exemplu – proiectul Capitala Culturala Europeana 2020. Romania poate candida din nou in aceasta prestigioasa cursa in anul 2020. In acest moment sunt cateva orase care si-au manifestat intentia de a participa (Timisoara, Alba-Iulia, Cluj, Iasi). Ce raspunde singurul roman, membru in comisia de evaluare a candidaturilor, cu privire la potentialele zone care merita sa se inscrie in cursa? “Galaţiul trebuie să-şi dea mâna cu Brăila. Delta Dunării trebuie asociată fie cu Tulcea sau Galaţi, fie cu staţiunile de pe Litoral şi Constanţa.” Numai acest proiect singur, incununat cu succes, ar insemna o schimbare la fata a zonei in mod durabil si sustenabil.
In loc de concluzii
City Brake sau Zona Metropolitana, Capitala Culturala Europeana sau Pod peste Dunare, “Batalia pe proiecte” sau campanie mascata pentru unii, orice demers public daca se va face cu onestitate si profesionalism, ca contribui la schimbarea la fata a Brailei.
Braila – candidature (in)utila la titlul de Capitală Europeană a Culturii
In februarie 2012, acum mai bine de un an, un cotidian national publica un interviu cu Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu pe tema candidaturilor romnesti la titlul de Capitală Europeană a Culturii (pe scurt in continuare CCE).
Cine este Constantin Chiriac si de ce conteaza opinia lui?
Constantin Chiriac este singurul roman membru în comisia care desemnează şi monitorizează Capitalele Culturale Europene. A fost coordonatorul proiectului de succes SIBIU – CCE 2007. Poate relevant este si faptul ca in 2011 a fost decorat de regale Belgiei pentru activitatea sa profesionala cu ordinal Ofiţer al Ordinului Coroanei .
Opinia lui Constantin Chiriac din 2012
Intrebat fiind “Care sunt oraşele româneşti cu potenţial, pentru competiţia din 2020?”, Constantin Chiriac a raspuns, printer altele: “Galaţiul trebuie să-şi dea mâna cu Brăila. Delta Dunării trebuie asociată fie cu Tulcea sau Galaţi, fie cu staţiunile de pe Litoral şi Constanţa.”
Poate ca din Sibiu sau de pe pozitia de membru in comisia care evalueaza candidaturile se vad mai clar lucrurile decat de aici, de aproape. Nu trebuia asteptat interviul din 2012 pentru a vedea aceste lucruri, dar daca altii (“altii” care au demonstrat) ni le spun deschis, poate ca ar trebui sa ne gandim si noi la ele.
Argumentele … contra
Dupa “cazul” Sibiu – declarat de Parlamentul European “model de success”, dupa ce in ultimul an in competitie s-au inscris oficial cateva orase romanesti (foarte putine – a se vedea opinia expertului roman membru in comisia de evaluare ), tema candidaturii unui oras la statutul de CCE nu mai necesita a detalia argumentele pro, acestea fiind destul de evidente.
Totusi, sa citam pe cazul Sibiu:
“Ce a cîştigat Sibiul în 2007? Comisia Europeană a venit în 2004 cu cele mai dure întrebări: câte hoteluri de cinci stele aveţi? Le-am răspuns: niciunul. Câte hoteluri de patru stele aveţi? Niciunul. Dar de 3? Niciunul. Azi avem un hotel de cinci stele în Sibiu, avem hoteluri de patru stele şi nu mai vorbesc de cele de trei stele. Sibiul a fost reabilitat total, nu s-ar fi întâmplat acest lucru dacă nu ar fi fost capitală culturală europeană. Apoi în 2008 şi 2009 am avut o creştere a vizitatorilor cu 15-20% faţă de 2007. Este un rezultat excepţional, mai ales că restul capitalelor culturale, în mare parte, au raportat o scădere a vizitatorilor după festival. Am avut în medie 60.000 de spectatori zilnic. Asta pune Sibiul pe prima poziţie din lume ca număr de vizitatori. Dar la buget am fost pe locul 89.”
Este de subliniat faptul ca beneficiile care decurg dintr-o astfel de candidatura nu sunt oferite sau garantate de cineva sau ceva, modul in care este gandit intreg proiectul (si nu doar pentru anul de referinta, anul candidaturii, ci si inainte si mai ales dupa) genereaza “profituri”, profituri cuantificabile in foarte multe unitati de masura. Un astfel de “profit” poate neluat in calcul initial de Sibiu este si faptul ca fosta Capitală Culturală Europeană este singurul oraş din România cotat de specialiştii ghidului Michelin la 3 stele. Profitul Sibiului in urma atingerii acestui standard….
Pentru succesul proiectului trebuie sa existe un acord politic local de sprijin, astfel incat orice schimbare politica locala survenita pe perioada pregatirii candidaturii sa nu afecteze proiectul.
Un aspect esential in intelegerea acestui proiect este faptul ca nu NOMINALIZAREA reprezinta scopul unic al acestui demers, ci COMPETITIA. Teama de esec (unde esecul este considerat de unii, prea multi din pacate, ca fiind nenominalizarea) face ca acest proiect sa para unui inutil si pierzator din start. Exemplul Bulgariei citat si anterior (vezi nota de subsol 4) este relevant – noua candidature depuse!
Oare argumentele contra enumerate mai sus, respectiv
– lipsa garantiilor sustenabilitatii beneficiilor
– incapacitatea clasei politice locale de a avea pozitii unitare pe proiecte de interes major
– teama de esec (un esec prost definit din start)
si lista poate continua, sa faca din acest proiect unul neinteresant si abandonat inainte sa se nasca?
http://www.obiectivbr.ro/politic/66695-1-mai-termen-limita-pentru-qbatalia-pe-proiecteq.html