Scandalul care a capatat accente inalte, ascutite,grotesti in aceste zile, mi se pare ca o hirtie de turnesol privind optiunile factorilor care se exprima in societatea romaneasca: parlamentul a votat cu mare majoritate – 322 impotriva lui basescu!
„Ce-i mina pe ei in lupta?” – interesul comun. Care este acesta? ca lucrurile sa nu se schimbe, ca reforma moral-juridica care ne este necesara, dar si ceruta imperios de forurile U.E., sa nu fie puse in aplicare.
Pentru cine are cunostinte elementare de logica raspunsul parlamentului la aceste cerinte suspendarea-inlaturarea celui care le sustine, este un exercitiu usor. In loc sa asume tema, se trece la atac la persoana, se cauta cadavre in dulapul celui care propune reforme. Este tipul de argumentare cunoscut ca fiind sofismul „argumentum ad hominem”.
Dincolo de acest aspect formal este vorba de un simptom grav de patologie social – politica un parlament plin de oameni care nu se reprezinta decit pe ei si poate pe sefii lor, se fac ca nu-si dau seama de realitate si, intr-o maniera amintind de ludovic al 14-lea, zic „noi sintem parlamentul, noi sintem vocea poporului!”. De doua ori fals. Alesii de azi se sustrag sistematic votului uninominal si raspunderii directe in fata alegatorilor. Deci este un parlament cu totul imperfect ales. In atitudinea fata de presedinte poporul nu avea nevoie de intermediar: era ocazia sa-si exprime direct acordul-dezacordul. Faptul ca poporului i se blocheaza prin tot felul de chichite, ieftin-avocatesti, posibilitatea de exprimare arata ca democratia romineasca este fragila, invocata la nevoie. De fapt din subconstientul tuturor potentatilor din tarile rominesti se degaja acelasi dispret demult intrat in cvasi-folclor: „doamne, sint prosti!”. Poate puternicii de o clipa vor avea ocazia sa afle si celebra replica: „prosti, dar multi!”
In rest tot acest nou scandal arata ca romania si sua se aseamana: amindoua sint tari ale tuturor posibilitatilor. Doar ca in sens diametral opus!
SPECTATOR
