Intreprinderea sociala de insertie, poate cea mai vizibila componenta a economiei sociale in spatiul Uniunii Europene, este o forma de intreprindere sociala ce vizeaza in mod explicit integrarea profesionala a persoanelor ce intampina dificultati persistente la angajare pe piata conventionala a muncii.
Definitia juridica si cadrele de politici publice
Odata cu adoptarea Legii privind Economia Sociala (Legea 219/2015), in iunie 2015, s-a realizat un pas important in ceea ce priveste institutionalizarea intreprinderii sociale si a principalei sale componente, intreprinderea sociala de insertie.
Cele doua noi concepte nu reprezinta noi forme juridice distincte, ci sunt mai degraba doua noi categorii/ brand-uri juridice la care orice tip de organizatie poate „aplica”, indiferent de forma juridica si structura organizatorica.
Intreprinderea sociala este o forma de organizare „deschisa” oricarei alte forme juridice de organizare existenta (asociatii, cooperative sau societati comerciale), in conditiile respectarii unui set de cerinte privind principiile de constituire si regulile interne de functionare.
La randul ei, pentru a fi certificata ca intreprindere sociala de insertie, o intreprindere sociala trebuie sa angajeze persoane apartinand grupurilor vulnerabile (asa cum sunt ele definite in Legea Asistentei Sociale, nr 292/2011) in proportie de 30% din total angajati si sa asigure acestora masuri de acompaniament, altfel spus, servicii de informare, consiliere, formare profesionala, adecvarea locului de munca conform profilului grupului vulnerabil tinta, etc.
Mai multe detalii gasiti aici: http://www.wiseromania.ro/index.php/stiri/entry/profilul-intreprinderilor-sociale-de-insertie-din-romania
Articolul a fost realizat de Euzone Consultancy Network, partner in proiectele CRESC- Capabil de reusita prin economia sociala ID 143827 si ID144086.