Provocări demografice ale sustenabilităţii macrofinanciare

piramida-populatiei-romaniei.jpg În urmă cu cca. doi ani, din cei 21,6 milioane de locuitori ai României, 10,5 milioane erau adulţii, 6 milioane – pensionarii, iar 5 milioane de persoane se aflau sub 18 ani. Baza îngustă a conturului (aproape) piramidal sugerează că se nasc prea puţini copii (aproximativ 220.000, faţă de 350.000, care ar asigura înlocuirea populaţiei). De subliniat că piramida îi include şi pe cei peste 2 milioane de români care se află legal peste hotare, precum şi pe cei care sunt plecaţi ilegal şi al căror număr este necunoscut   (Fondul ONU pentru Populaţie în România, http://unfpa.ro/).  

Printre principalii factori cu caracter obiectiv care au impact direct asupra sustenabilităţii macrofinanciare, îndeosebi a sistemului de pensii şi de sănătate, sunt evoluţiile demografice (fertilitatea şi mortalitatea) şi rata de participare pe piaţa foei de muncă.  Din perspectivă internaţională, rata de fertilitate totală este foarte szută – 1,26 copii la o femeie, cu mult sub nivelul optimal de reproducere. În viitor, potrivit prognozelor demne de luat în considerare (http://www.gov.ro/), va interveni o îmbunătăţire iniţial, cu un ritm mai scăzut (atingînd 1,36 copii la o femeie în 2015), apoi cu un ritm mai rapid (atingînd 1,93 copii la o femeie în 2030); ulterior se presupune că ritmul va scădea din nou, tinzînd catre nivelul de reproducere.   

În ce priveşte mortalitatea, se prognozează că aceasta va scădea pentru ambele sexe,  speraa de viaţă la naştere, urmînd crească, în următorii 30-32 de ani (2050), cu 6,7 ani, pentru bărbaţi, şi cu 6,4 ani, pentru femei. 

Datorită nivelului scăzut al fertilităţii, populaţia totală va cunoaşte o tendinţă de scădere de la un număr de 21,6 milioane, la 1 iulie 2006, la aproximativ 18  milioane, în  2050, ceea ce va atrage şi diminuarea numărului contribuabililor la sistemul de pensii, care este aşteptat scadă la cca. 4 milioane către sfîrşitul aceluiaşi an  (de  la aproximativ 6 milioane).  Ca şi în cazul nurului de contribuabili, numărul de pensionari beneficiari ai pensiilor pentru limită de rstă este aşteptat scadă, de la aproximativ 3,3  milioane, la 2,8  milioane, în 2050. Numărul pensionarilor beneficiari ai pensiilor pentru limită de vîrstă este prognozat crească gradual până în 2037, cînd va atinge un număr de aproximativ 4,2 milioane de persoane şi apoi scadă consecvent pînă în anul 2050 Cu certitudine, provocările demografice sunt amplificate de nivelul ratelor de ocupare  pentru lucrătorii în vîrstă. În 2005, rata de ocupare a populaţiei cu vîrsta cuprin între 15-64 ani a fost de 57,7%, în comparaţie cu media UE de 63,8%,  fiind necesare eforturi suplimentare consistente  pentru atingerea  pînă  în  anul 2010 a ţintei de 70%, stabilită prin Strategia Lisabona relansată.  Majoritatea guvernelor statelor din UE au în vedere previziunile conform cărora în următorii 25 de ani procentul persoanelor de peste 60 de ani va ajunge la 50% din populaţie şi că speranţa de viaţă va trece de 80 de ani. De aceea, procesul legiferării creşterii vîrstei de pensionare la 67 de ani, sau chiar la 70, deja a început (Cf. CNPV), după ce ani în şir s-a situat la limita a 65 de ani. Mai mult, în câteva state o astfel de măsură este deja aplicabilă; în Islanda şi Norvegia, vîrsta standard de pensionare este de 67 ani şi se oferă pensii suplimentare celor care o depăşesc. Apoi, în state precum Olanda, Suedia, Irlanda, Marea Britanie nu există posibilitatea pensionării anticipate. Să adăugăm că, în rîndul ţărilor europene, România – cu o vîrstă de pensionare de 65 de ani/ bărbaţii şi 60 de ani/ femeile, standard la care se va ajunge abia în 2015 (plecîndu-se progresiv din anul 2001) – ocupă ultimul loc. Pe de altă parte, datorită pensionărilor anticipate şi pe caz de boală, deşi, vîrsta de pensionare ar fi trebuit să crească, în realitate a scăzut de la 59,8 ani, în 2001, la 59,5 ani, în 2004. 

Dacă la nivelul UE media procentului din PIB alocat cheltuielilor cu pensiile este de 12,5%, în România procentul în cauză este de aproximativ 7%. Acesta permite asigurarea unei pensii medii de cca. 140 euro, nivel situat sub cel al pensiilor minime din Belgia şi Olanda – 900 de euro, Polonia, Spania, UK – 500 de euro ori din Portugalia – 250 de euro.

În fine, să mai spunem doar că, în România, speranţa de viaţă la naştere este de 75,4 ani – pentru femei – şi 68,2 ani – pentru bărbaţi, conform datelor BM şi MMSF, de la nivelul anilor 2004-2005. 

Ionel Bostan

Ionel Bostan

Ionel Bostan este publicist şi prozator – membru al Uniunii Scriitorilor (USR) şi Asociaţiei Jurnaliştilor din România (AJR). N.21 februarie 1962, Giurgeşti-Tg.Frumos, judeţul Iaşi. Studiază Economia şi Dreptul la Univ. „Al.I.Cuza” Iaşi. Profesor universitar din anul 2002.

scroll to top