Relatia angajat- angajator in perioada de criza

Perioada de criza prin care trec toate sectoarele economice a determinat ca relatia angajat-angajator sa se transforme. Daca inainte de inceperea crizei angajatul nu era dispus sa faca compromisuri mari in favoarea angajatorului si era dispus sa paraseasca firma, acum in aceasta perioada sa vazut o inversare a pozitiilor.

Angajati sunt dispusi sa isi reduca salariu, sa isi reduca din avantajele pe care cu putin timp inainte nu era cale de negociere in defavoarea sa. Angajatori in aceasta perioada grea pentru economie, cand sau redus fondurile de orice natura, numarul de contracte, comenzi si creditele au devenit prohibitive au fost nevoiti sa ia masuri destul de dure pentru angajati.

Nu cred in totalitate in masurile luate de angajatori in aceasta perioda de criza. Unele sunt luate fara o documentare si informare corecta.

Pentru aceasta va exemplific cu urmatoarul studiu de caz . Administratorul unui SA din domeniul de activitate Constructie de fatade si tamplarie din aluminiu si PVC. Pentru a scadea costurile cu salariile au decis ca sa transforme toti angajati in PFA. Analiza efectuata de catre un grup de angajati a ajuns la concluzia ca efortul de transformare a tuturor angajatilor, in numar de aproape 60 de lucratori, a fost mai scumpa decat alte masuri mult mai coerente si la obiect. Cheltuielile cu avocatul care s-a ocupat de acest proiect, cheltiuelile cu copierea documentelor, cheltiuieli cu deplasarea fiecarui angajat la biroul notarial pentru legalizarea documentelor, cheltuielile cu legalizarea documentelor la notariat, cheltiuielile cu ORC pentru fiecare nou PFA, sa . Eu  mi-am spus parerea  si cred si acum  ca se putea face o noua organizare si restructurare a activitatii de baza, infintarea unui centru de preluare a comenzilor, cresterea eficientei si a productivitatii muncii fiecaruia la locul de munca, reducerea costurilor si a deplasarilor ineficiente, sa. Pentru ca am pus pe hartie aceste lucruri a deranjat si am fost fortat sa-mi dau demisia. Astfel se dovedeste ca uneori deciziile luate de angajator nu sunt in consonanta cu obiectivele unor angajati pe termen lung.

Angajatori cred ca ar trebui sa ceara sprijin in situatii de criza unor specialisti in domeniul managementului, sau consultantilor de specialitate, iar uneori sa formeze colective mixte in interior pentru a analiza unele proiecte sau sectoare de activitate. Cred ca ar trebui sa aiba incredere in resursa sa, sa o protejeze si numai in cazuri exceptionale sa renunte la ea. Programele anti-criza trebuie sa stea pe masa de lucru, sa fie urmarite indeaproape de un colectiv, care sa sesizeze de fiecare data influentele si deraierea activitatii de la cursul normal.Numai prin aceasta firma poate sa creasca, sau sa-si pastreze pozitia pe care o avea inainte de inceperea crizei economice. Intreprinderile prin managementul superior trebuie sa adopte masurile cele mai intelepte pentru ca activitatea sa se desfasoare in parametrii de calitate si eficienta si totodata sa-si pastreze angajati.

Exista astazi angajatori care renunta usor la un angajat spunandu-i ” la poarta sunt 100″. Nu pun in balanta niciodata aportul adus in firma, nivelul de cunostiinte al acestuia sau influenta in cadrul grupului a respectivei persoane. Toate la un loc tin mai degraba de puterea de intelegere a angajatorului, cultura din interiorul societatii si relatiile cu angajati. Poate ca uneori acestea sunt benefice, dar ele trebuiesc analizate si interpretate corect, astfel ca deciziile adoptate sa nu aiba reverberatii mari in interior.

Odata cu trecerea timpului maturitatea din interior se va consolida si cred spre binele relatiei angajat – angajator.

Andrei Victor