Omul are nevoie de stabilitate pentru a asigura un bun mers al lucrurilor. Or, increderea este singura care-i ofera siguranta vitala. Iar credinta este, in toate religiile lumii, incredere originara.
Situatia actuala a omenirii se caracterizeaza prin destramarea marilor sisteme ideologice si a marilor traditii religioase in particular. De asemenea, la nivel global, nedreptatea sociala creste pe zi ce trece, marind prapastia dintre bogati si saraci. Aceasta duce la cresterea violentei, a conflictelor, amenintand cu un razboi global. Populatia creste in zonele sarace, ridicind serioase probleme demografice. Pe acest fundal se aseaza cupola globalizarii.
Asistam insa, totodata, la nasterea si raspandirea unui nou sistem de valori si credinte, a carui functie religioasa ramine ascunsa – este ceea ce unii numesc „religia economiei de piata”. Aceasta ar avea la baza zece legi, dupa cum urmeaza:
1. Maximizarea profitului economic. Bogatia materiala reprezinta Paradisul pe pamant;
2. Economia de piata este intruchiparea adevaratei ordini mondiale, adevarul obiectiv, Cuvantul lui Dumnezeu, un nou monoteism;
3. Viata omeneasca este inteleasa ca timp de lucru, omul e o capacitate productiva. Esti evaluat dupa cat muncesti, dupa cat produci si dupa ce produci. Deci nu muncesti pentru a trai, ci traiesti pentru a munci;
4. Natura nu reprezinta altceva decat o rezerva de resurse inserabile in procesul de productie sau cu care se poate specula. Prin urmare, ea trebuie exploatata pana la capat;
5. Patrimoniul social, cultural si spiritual reprezinta o forma de capital ce poate fi, de asemenea, cumparat sau vandut;
6. Valoarea lucrurilor este reflectata intotdeauna de pretul lor;
7. Individul are datoria si libertatea de a consuma tot ceea ce se produce;
8. Trebuie sa avem incredere in progres, adica intr-o crestere nelimitata a bogatiei materiale. Vom putea, astfel, consuma si acumula tot mai mult;
9. Consumand si acumuland mai multe bunuri, vei obtine maximum de fericire;
10. Invinge cel mai puternic, competitia este regula de aur. Principiile etice, cum ar fi compasiunea, solidaritatea, altruismul si generozitatea, nu sunt decat niste superstitii ale trecutului.
Aceasta noua religie a economiei s-a insinuat in toate institutiile societatii, inclusiv in cele religioase traditionale. Ea a fost inoculata in constiintele individuale prin intermediul celui mai mare sistem de propaganda, seductie, manipulare si presiune cunoscut in istorie. Agentiile de publicitate si industria de marketing ne scotocesc sufletele si ne fac sa alergam dupa toate morile de vant, aparent in cea mai deplina libertate.
Suntem teleprogramati, ceea ce traim este un fel de Matrix. Ca sa ne redobandim adevarata libertate trebuie sa iesim din decorul acesta artificial. Dar ne dorim oare cu adevarat acest lucru?…
Tot ce este compus va fi descompus, intreaga materie se va intoarce la originile sale, de aceea materialismul nu ne ajuta prea mult. Atasamentul fata de materie genereaza pasiuni impotriva naturii si atunci armonia este distrusa. Toate elementele naturii, cu toate interactiunile lor, tot ce este creat, tot ce este nascut se va intoarce la origini. Pacea de sus este in noi, ca sa genereze si sa se implineasca, ca noi sa devenim Oameni (Anthropos).
Nu este nevoie de alte reguli decat cele cuprinse in cartile sfinte. A impune altceva poate insclavi. Este mai bine sa fii dominat decat dominator. Este mai bine sa fii ignorant decit „cunoscator”. Nimeni nu poate cunoaste cu adevarat acumuland cunostinte. Or, un ignorant e ca un teren curat pe care se poate reconstrui. „Acolo unde este Nous-ul, acolo este comoara” (Evanghelia Mariei, p.10). Caci nu are importanta decat ceea ce este etern.
Avem nevoie sa ne reintegram in noi insine si sa restabilim relatia cu Sursa, cu Principiul. Avem nevoie sa fim mantuiti de ignoranta si de uitare. Nimic nu exista „in sine” sau „prin sine”, totul este in interdependenta, o tesatura de relatii. Avem nevoie de credinta. Credita e buna si pentru individ, si pentru comunitate. Economistii americani Robert Barro si Rachel McCleary au stabili un raport intre ratele de dezvoltare ale diferitelor tari la nivel mondial si datele referitoare la convingerile religioase fundamentale ale populatiilor respective.
O societate bazata pe o conceptie religioasa ce promoveaza sinceritatea, cinstea si buna cuviinta poate economisi din resursele necesare, prin scaderea infractionalitatii, a coruptiei si a inselaciunii. Cei doi autori mai considera ca religiozitatea are efect asupra moralei la locul de munca, vorbin despre o „ecuatie economico-religioasa” care ar suna asa: „munca serioasa, considerata placuta Domnului, conduce la obtinerea unui Produs Intern Brut superior, care la randul sau genereaza prosperitate”.
Fara credinta, nici un sistem (care e un fel de adevar obiectiv), deci nici cel economic, nu are sanse de reusita. Se pot face multe analogii intre sistemul economic si cel confesional. Spre pilda, cuvantul credit se trage, etimolofic, din latinescul credere, insemnand incredere, credibility in engleza. Ceea ce inseamna ca creditarea se bazeaza pe incredere. De altminteri, omul e religios din fire, fiind inzestrat cu incredere. Neurologul Ernst Poppel considera ca increderea face parte din dotarea fundamentala a omului, ca omul are nevoie de incredere pentru a supravietui si a se descurca intr-un mediu ultradiferentiat, hipersensibil si bazat pe conventii fragile. Omul are nevoie de stabilitate pentru a asigura un bun mers al lucrurilor. Or, increderea este singura care-i ofera siguranta vitala. Iar credinta este, in toate religiile lumii, incredere originara.