Religia in scoala

Ultimele saptamini au fost martorele unei discutii aparent marginale: religia in scoala.

De fapt discutia este extrem de importanta din mai multe puncte de vedere.
Mai intii este vorba de cum inteleg guvernantii mai intii, persoanele publice in al doilea rind si apoi marele public locul religiei intr-o societate definita in Constitutia ei ca fiind laica.

Consecvent acestui principiu scoala (de stat) este si trebuie sa ramina laica, deci religia nu poate fi obiect de predare in sensul catehizarii, a educatiei religioase. Aceasta se poate face de catre institutia „specializata”, in spatiile ei, cu persoanele competente ale ei respectind libera vointa a celor ce fac obiectul acestei educatii.

Afisarea insemnelor religioase in scoala care este o institutie in care se face educatie stiintifca este o incalcare senina (!) a principiului constitutional.
A cere bisericii sa-si desfasoare activitatea ei de educatie specifica in afara scolii nu inseamna a avea ceva impotriva bisericii, a religiei, ci a face fiecare lucru in locul potrivit, cu oamenii potriviti, respectind dreptul la credinta ori la necredinta; democratic.

Ori, intruziunea religiei in scoala inseamna de fapt o contrazicere a disciplinelor stiintifice: biologie, fizica, astronomie, filosofie etc.
Persoanele care predau religia de multe ori abuzeaza mai ales pe scolarii mici provocindu-le traume psihice prin amenintarea cu pacatul, cu iadul, etc.

Din pacate politicianismul si-a facut din nou jocul si ministri (ca dl.Hirdau precum Pilat din Pont), sefi sindicali inginerul Croitoru seful FEN (sindicalist de profesie si profit), gazetari cu pregatire teologica (nu e un conflict de interese?) s-au pronuntat demagogic in favoarea predarii religiei in scoli, a afisarii icoanelor (replica a propagandei comuniste cu icoanele respective!).

In zadar spiritele lucide, calme au cerut asezarea lucrurilor in ordinea fireasca. Neavenitii, multi interesat, altii de dragul scandalului s-au pronuntat, total nedemocratic, invectivind, amenintind copromitind o ocazie pentru o discutie calma, competenta, filosofico-juridica.
Odata in plus opinia publica romaneasca si-a aratat nivelul intelectual scazut, limbajul frust, politicianismul, populismul, intr-un cuvint imaturitatea. 

SPECTATOR

Romania Reala

Romania Reala

Romania Reala

19 Replies to “Religia in scoala”

  1. unde4 spune:

    Un apel cãtre crestinii intelectuali – Întrebãri interesante

    Crestinismul si vocea ratiunii

    (Traducere adaptatã dupã Why Won’t God Heal Amputees – lucrare de pe internet)

    Iatã 10 întrebãri la care un crestin intelectual sã încerce sã rãspundã…
    Tu esti un om educat, ai studii superioare, ai obtinut o diplomã, ai fost învãtat sã gândesti rational si logic despre lumea în care trãiesti…
    Sunteti persoane inteligente, stiti cum functioneazã o societate si cum se dezvoltã seturile de valori, gânditi critic si analizati o situatie în functie de considerente rationale si nu dintr-o poveste. Stiti de Legea Gravitatiei, de inertie si magnetism.
    Mã adresez acum unor persoane inteligente care gândesc rational si stiu sã-si aplice aptitudinile critice asupra faptelor si lucrurilor din jurul lor. Dacã sunt crestini, cu atat mai bine, vor aplica aceste aptitudini asupra religiei.
    Sunt câteva întrebãri simple la care orice crestin ar trebui sã caute un rãspuns logic, dar ei gãsesc mai întotdeauna unul inventat, o scuzã mai mult sau mai putin penibilã în numele d-zeului lor…
    Crestinii cred cã rugãciunea are ca efect vindecarea cancerului, tratarea bolilor, iluminarea si gãsirea “cãii”. Totusi, membrele amputate refuzã sã creascã înapoi în completarea trupului unui om.

    1. “De ce d-zeu nu vindecã persoanele cu membre amputate?”

    Cu totii stim cã membrele amputate nu cresc la loc ca rãspuns la o rugãciune. E o întrebare simplã, nu? Ciungii, cum sunt numiti ei popular, nu primesc nici un ajutor de la acel d-zeu, nici un miracol, nici o regenerare.
    Dacã esti o persoanã inteligentã trebuie sã recunosti cã este o întrebare cel putin interesantã. Pe de altã parte, tu crezi cã d-zeu rãspunde la rugãciune si face minuni. În acelasi timp stii cã d-zeu îi ignorã total pe cei cu membre amputate de vreme ce acele membre nu mai cresc înapoi, chiar dacã oamenii care au membre amputate se roagã ani în sir sau întreaga lor viatã.
    Cum te împaci cu aceastã discrepantã? Ca o persoanã inteligentã, sigur cã ai o pãrere despre acest fapt, pentru ca toatã baza ta în d-zeu sã aibã sens. Pentru a avea o pozitie fatã de acest fapt, trebuie sã creezi un fel de rationalizare: trebuie sã inventezi un raspuns în numele lui d-zeu pentru a explica acest fapt ciudat. Ai sã spui: “Cred cã d-zeu are un plan secret, anume legat de aceste persoane.”
    Deci îti inventezi o scuzã, apoi încetezi sã te mai gândesti la acest lucru, pentru cã îti creeazã disconfort în minte stiind cã explicatia ta este complet irationalã, iar opinia ta intrã în contradictie cu faptul cã esti o persoanã educatã si ai un simt critic ce poate rationaliza logic si gãsi un rãspuns firesc.
    Uite un alt exemplu: Ca si crestin, crezi cã lui d-zeu îi pasã de tine si îti rãspunde rugãciunilor. Se pune acum o întrebare:

    2. “De ce sunt atâtia oameni care mor de foame în lume?”

    De ce ar fi d-zeu îngrijorat de mãrirea salariului tãu sau boala mamei tale si în acelasi timp sã ignore rugãciunile disperate ale atâtor copii inocenti, care pur si simplu mãnâncã insecte ca sã nu moarã de foame? Nu prea are sens, asa-i? Nu are nici o logicã. De ce ar face asta un d-zeu care e prezentat de religie ca fiind iubitor si cãruia îi pasã?
    Pentru a explica aceasta trebuie sã inventezi vreo scuzã încredibilã în numele acelui d-zeu, precum cã: “d-zeu vrea ca acesti copii sã sufere si sã moarã de foame pentru cã are un plan divin si misterios legate de ei.” Sau: “Acesti copii trag pãcatele pãrintilor…”
    Si, bineînteles, îti scoti cât mai repede din minte toatã situatia, pentru cã îti creeazã un disconfort psihic, te deranjeazã cumva ca – fiind o persoanã inteligentã cu studii superioare, care are abilitatea de a gândi rational – nu poti folosi un rãspuns logic, argumentat ca sã explici de ce un d-zeu iubitor si cãruia îi pasã ar comite o asemenea atrocitate.

    3. “De ce d-zeu a vrut moartea atâtor oameni inocenti în Biblie?”

    Exodus 3:52 d-zeu ne spune sã ucidem pe toti cei care muncesc în ziua sabatului. În Deuteronom 21:18-21 d-zeu ne spune sã ucidem pe toti adolescentii neascultãtori. Leviticus 20:13 d-zeu cere moartea homosexualilor. Deuteronom 22:13-21 d-zeu ne cere sã ucidem toate femeile care nu sunt virgine în momentul cãsãtoriei. S.a.m.d – sunt o multime de îndemnuri si cereri violente în Biblie.
    Nu prea are sens, asa-i? De ce ar vrea un d-zeu care e caracterizat de o iubire fãrã margini moartea atâtor fiinte umane pe considerente atât de triviale?
    Doar pt cã lucrezi în ziua gresitã a sãptãmânii sã mori? Chiar e absurd! De fapt, dacã într-adevar esti o persoanã inteligentã, realizezi cã acestea sunt de-a dreptul nebunii!
    Asa cã inventezi fel de fel de explicatii neargumentate pentru a scuza intentiile criminale ale acestor versete.

    4. “De ce biblia contine atât de multe informatii nestiintifice, nonsensuri fãrã argumentare?”

    Ai o diplomã care atestã cã nu esti ignorant/a, deci stii la ce mã refer. Stii cum functioneazã stiinta. Folosesti bucuros produsele stiintei zi de zi:
    – masina
    – telefonul mobil
    – cuptorul cu microunde
    – televizorul
    – calculatorul
    – iluminarea
    – mp3-ul
    Acestea toate sunt produse ale stiintei. Stii cã stiinta este vitalã pentru orice fel de dezvoltare economicã. Aici intervine o problemã: ca persoanã educatã si inteligentã stii cã biblia contine o serie de informatii care sunt un total nonsens din perspectiva stiintei. De exemplu:
    – d-zeu NU a creat lumea în 6 zile, acum 6.000 de ani în urmã, cum sustine biblia.
    – NU a fost niciodatã un potop care sã acopere muntele Everest, cum sustine biblia
    – Iona NU a stat 3 zile în burta unui peste, cum sustine biblia.
    – Adam NU a fost creat din lut, cum sustine biblia.
    Toate povestile acestea sunt DOAR POVESTI. De ce un d-zeu atoatestiutor ar lãsa sã se scrie în biblie atâtea prostii irationale, adevãrate povesti de adormit copiii? Nu prea are sens, asa-i?
    Asa cã vei încerca sã inventezi tot soiul de scuze idioate pt a explica “de fapt” cum stau lucrurile, de ce biblia contine atâtea informatii care nu au nimic în comun cu inteligenta, pt a-l scuza pe d-zeu cu povestile tale.

    5. “De ce d-zeu e prosclavagism, de ce îndeamnã fiintele umane sã creeze sclavi din alte fiinte umane?” Exodul 21:20-21, Coloseni 3:22-24, Ephessians 6:5, 1 Petru 2:18, s.a.m.d.

    Ai sã vii cu vreo explicatie ciudatã, inventatã pe care sã o oferi drept rãspuns. Asa-i?

    6. “De ce lucruri rele se întâmplã oamenilor buni?”

    7. “De ce nici una din minunile despre care se spune în biblie nu a lãsat în urmã absolut nici o dovadã?”

    8. “Cum îti explici – în mod rational si inteligent – cã Iisus nu a apãrut niciodatã (nu în închipuirea ta, ci real,) în fata ta, sã stea de vorbã cu tine?”

    9. “De ce Iisus ar vrea – chiar si la figurat – sã-i bei sângele si sã-i mãnânci corpul?”

    Tie nu ti se pare cã sunã grotesc si de-a dreptul revoltator? De ce ar vrea un d-zeu, care are absolut toatã puterea posibilã, sã faci asa ceva, când – în oricare alt context – sunã a ritual satanist, canibal, dezgustãtor?

    10. “De ce rata divorturilor la crestini, la credinciosii-care-nu-contesta-nimic, e la fel de ridicatã ca si în cazul necredinciosilor?”

    Crestinii, din câte sustin, se cãsãtoresc în fata unui d-zeu si a pretenilor lor crestini, toti rugându-se la acel d-zeu spre succesul acelei cãsãtorii. Si apoi spun: “Sã nu despartã nici un om ceea ce d-zeu a unit”. D-zeu, se presupune, este atotputernic, deci dacã a unit douã persoane nu se mai poate face nimic, nu? Si totusi crestinii divorteazã în aceeasi mãsurã ca toti ceilalti, care nu se pretind anticrestini, ci sunt doar oameni normali, cu probleme si griji normale, cu bucurii si atitudini sociale normale.
    Ca sã explici asta ai sã cauti în minte o serie de argumente care vor cãdea pe rând oricum, si ai sã inventezi pânã la urmã un rãspuns fãrã nici o acoperire, pentru cã asa faci tu si te simti dator sã arãti cã nu esti idiot si cã nu degeaba ai luat examenele si licenta.
    Deci ca sã crezi în d-zeu trebuie sã vii cu tot soiul de scuze penibile inventate care sã justifice o serie de acte si situatii. Dacã esti o persoanã inteligentã, cu studii superioare care poate gândi logic si creea un rationament sprijinit pe argumente valabile îti dai seama si singur/ã cã toate aceste scuze inventate în numele unui d-zeu nu sunt nimic altceva decât disperarea de a te agãta de ceva ca sã poti crede în continuare, chiar dacã stii cã e o tâmpenie.
    Dacã te gândesti sincer la toatã problema asta, fãrã sã te pãcãlesti singur, folosindu-te de toate aptitudinile învãtate în scoli, de tot ajutorul primit ca sã gândesti si sã fii inteligent – trebuie sã recunosti cã toate rãspunsurile si scuzele cu care ai încercat si vei încerca sã vii sunt niste absurditãti, niste inventii penibile si fãrã sens.
    Dar iatã ceva extrem de interesant legat de tot ce am scris pânã acum!
    Ce-ar fi dacã ai presupune cã d-zeu e imaginar? Cã este o inventie menitã sã ajute oamenii cu mult timp în urmã, o inventie ce în timp a luat-o razna si a devenit peste mãsurã de antisocialã.
    Acum lucrurile încep sã se clarifice pentru cã absolut fiecare rãspuns la oricare dintre aceste întrebãri capãtã înteles si sens.
    Uitã-te acum la toate aceste întrebãri ca o persoanã inteligentã, capabilã sã gândeascã rational…
    De ce d-zeu nu vindecã persoanele care nu au toate membrele?
    Pentru cã d-zeu e inventat si nu are cum sã rãspundã la rugãciuni. “Rãspunsurile” pe care le “primesc” crestinii sunt doar în imaginatia lor. Toate dovezile si studiile stiintifice sustin acest fapt.
    De ce sunt atâtia oameni si mai ales copii care mor de foame în lume?
    Pentru cã d-zeu e imaginar, e o inventie si nu are cine sã rãspundã la rugãciunile acelor copii.
    De ce d-zeu cere moartea atâtor oameni nevinovati în biblie?
    Pt ca d-zeu e inventat, iar biblia e scrisã de multã vreme de niste oameni care nu numai cã gândeau primitiv dar si erau primitivi si tindeau spre indoctrinare ca sã obtinã o anumitã influentã care sã le poate oferi putere asupra semenilor lor.
    De ce biblia contine atâtea date antistiintifice?
    Tocmai am spus: biblia a fost scrisã de niste oameni primitivi si nu de vreo fiinta supraumanã atoatestiutoare.
    De ce d-zeu sustine sclavagismul?
    Tocmai am spus…
    De ce se întâmplã lucruri rele oamenilor buni?
    Pentru cã d-zeu e o inventie, e imaginat, – lucrurile rele se întâmplã în aceeasi ratã statisticã tuturor.
    De ce nu existã nici o dovadã a minunilor sãvârsite de Iisus?
    Pentru d-zeu e imaginar si toate miracolele despre care se vorbeste sunt un mit ca sã ajute oamenii naivi sã creadã mai usor.
    De ce Iisus nu ti-a apãrut niciodatã real în fatã?
    Pt ca d-zeu e imaginar, iar Iisus, conform arheologilor si istoricilor care au dovezi în ceea ce sustin, a murit acum 2000 de ani.
    De ce ar vrea Iisus sã sãvârsesti un act de canibalism, sã-i bei sangele si sã-i mãnânci carnea?
    Pt ca d-zeu e imaginar si toate religiile din lume se sprijinã pe ritualuri bizare ca acesta, sustinând lucruri ce depãsesc bunul simt.
    De ce rata divorturilor la crestini este egalã cu rata divorturilor la acei care refuzã sã creadã povesti cu serpi vorbitori si mers pe apã?
    Pt cã d-zeu e imaginar si cel ce crede în aceste nonsensuri o face doar pt cã asa a fost învatat/ã acasã de mic copil si undeva se teme de amenintarea unui iad imaginar.
    Vezi ce s-a întamplat aici? Când presupui că d-zeu exista toate raspunsurile la aceste întrebãri sunt complet irationale si nu le poti gãsi nici un argument solid, te strãduiesti întruna sã inventezi ceva în numele acelui d-zeu.
    Dar dacã reusesti sã recunosti cã acest concept e inventat, si cã a cãpãtat mai multã putere decât ar fi trebuit într-o societate normalã, întreaga noastrã lume începe sã capete sens, sã aibe rãspunsuri si sã se sprijine pe oameni reali în loc de povesti cu serpi vorbitori si pe amenintarea cu diavolul, care, filosofic vorbind, nu face decât sã sperie mintea umanã si astfel sã o frâneze sã rationeze.
    Lumea noastrã e distrusã de religii si de îndemnurile violente pe care le sustin religiile. E distrusã de oamenii care refuzã sã vadã dincolo de povesti cu mers pe ape si oameni care zboarã si se încãpãtâneazã sã fie umili în fata unui zeu inventat care nu le oferã decât nepãsare si prostie.
    Lumea noastrã capãtã sens dacã recunoastem cã d-zeu e imaginar. Astfel oamenii inteligenti, care au învãtat sã rationeze si sã fie critici, înteleg cã d-zeu e un imaginar religios.
    Când îti folosesti creierul si gândesti logic despre credintele tale religioase nu poti ajunge decât la o singurã concluzie: Dumnezeu de care ai auzit de când erai copil e imaginar, învãtat si impus. Ca sã-l sustii trebuie sã renunti sã gândesti logic, sã refuzi sã te întrebi si astfel sã te prefaci cã nu esti în stare sã ai o gândire criticã. Astfel accepti sute de scuze bizare, inventate, care sã-ti justifice credinta în “dumnezeu”.
    Acum, sã te mai întreb încã ceva: Ce importantã are? Ce importantã are dacã oamenii vor sã creadã într-un d-zeu inventat?
    Conteazã foarte mult, pentru cã oamenii care cred în fiinte imaginare nu pot face diferenta între situatii normale si situatii anormale, când e nevoie sã le schimbe. Tot ei nu pot face diferenta între dreptate si gresealã. Cu ignoranta si nebunia lor acesti oameni pot face sã sufere sau sã ucidã alte fiinte umane ca si cum ar fi normal cã lor li se permite sã decidã pentru viata altor oameni.
    Conteazã pentru cã oamenii care vorbesc sau cred cã vorbesc cu fiinte imaginare au un mental nesănătos nefiind în stare sã decidã corect pentru ei. Cum pot ei oare lua decizii bune pentru altii?
    Conteazã pentru cã oamenii care cred în superstitii, precum sunt rugãciunile, nu au dreptul sã conducã societãti sau sã facã legi. NU poti crede în DREPTURILE OAMENILOR si în acelasi timp în serpi vorbitori si sã tragi concluzii rationale privind soarta oamenilor.
    E atât de simplu! E atât de evident! Dar de multe ori oamenii refuzã sã fie de acord cu lucrurile simple. Natura umanã mai de grabã complicã lucrurile si inventează solutii la probleme inexistente.
    Credintele tale religioase te rãnesc pe tine si pe cei de lângã tine si ne rãnesc pe noi oamenii care trãim în aceeasi societate cu tine.

  2. oana spune:

    Problema moaştelor în România

    De la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, în România se manifestă un fenomen unic în lume: ţara importă moaşte. Este paradoxal că activitatea este complet necenzurată. Cu alte cuvinte nu se ştie public cu certitudine cine sunt acei oameni mumificaţi. Tabuul religios împiedică cercetări obiective asupra persoanelor mumificate declarate sfinte. Mărturia celor care aduc astfel de corpuri, sau bucăţi din ele, în România este îndeajuns ca justificare în sistemul de legi.

    Ne întrebăm pe bună dreptate de ce, cei care renunţă la moaşte în favoarea aşezămintelor religioase ortodoxe din România, fac aceasta? La ce preţ monetar sunt procurate aceste achiziţii? Tranzacţiile rămân secrete, credinciosul creştin ortodox neavând acces decât la pupatul moaştelor. În prezent în România s-au acumulat sute de moaşte, revista Lumea credinţei, anunţă cu mândrie că iar au sosit moaşte de pe undeva din lume, vestea dorind să fie o bucurie pentru creştinul ortodox.

    De ce renunţă alţii la moaşte în favoarea românilor ortodocşi? Este o întrebare care surprinde pe oricine nu numai pe credinciosul creştin ortodox. Oare acei oameni nu mai au nevoie de puterea sfântă a moaştelor? Sau au constat că nu sunt deloc sfinte? Sau poate că la un preţ bun pot renunţa, astfel că moaştele intră şi ele în circuitul comercial ca orice bun de consum (sigur că aici nu este vorba de a le consuma, ci de a servi ca produse care îl aduc pe cel care le pupă mai aproape de mântuire).

    Aceste nedumeriri nasc câteva ipoteze plauzibile:
    1. Dându-şi seama ca bate un nou vânt al raţiunii, proprietarii moaştelor vor să scape de ele realizând grotescul şi sminteala venerării unor cadavre. I-au găsit pe românii ortodocşi singurii care să le accepte.
    2. Proprietarii moaştelor vor dobândi beneficii băneşti care îi satisfac, astfel că renunţă la moaşte din dorinţa de profit.
    3. Proprietarii moaştelor ştiu că mai devreme sau mai târziu pot fi implicaţi juridic privind provenienţa moaştelor. Analizele forensice pot dovedi falsul corpului mumificat. Mai mult, experţii pot descoperi că acel corp de „sfânt” de fapt a aparţinut unui om ucis undeva, neavând astfel nimic din sfinţenia ce i se atribuie, ci fiind un rezultat al crimei cuiva.
    4. Moaştele sunt folosite pentru a transporta droguri, scăpând de controlul vamal deoarece trec drept obiecte de cult.
    5. Criminalii vor să scape de acele cadavre care pot fi dovada că au comis crime. România, ca ţară predominant ortodoxă, prin regimul de cult al moaştelor, reprezintă protecţia cea mai sigură ca acele crime să nu fie descoperite.

    Raţiunea ne îndemnă să credem că motivaţia altruistă de a renunţa la moaşte sfinte nu poate exista atîta timp cât proprietarii lor mai cred în puterile moaştelor. Moaştele sunt nepreţuite pentru cel care crede în beneficiile lor de a-l apropia pe om de viaţa veşnică promisă de Iisus. În plus, prin venerarea lor, moaştele sunt o sursă sigură de venituri încasate de la cei care le pupă. Nu rămâne decăt să credem că beneficiile de a renunţa la moaşte, spre a le exporta României, întrec pe cele de a le păstra.

    Vremea nu este departe când statul român va lua măsuri ca moaştele aşezămintelor ortodoxe să fie cercetate forensic şi astfel să se afle vechimea acelor cadavre mumificate şi poate chiar identitatea acelor oameni morţi. Mitul inviolabilităţii moaştelor se va spulbera odată cu primele cercetări în această direcţie. România a ajuns în prezent un dumping, locul unde se aduc mumiile „sfinte” ca bătaie de joc făcută acestui popor credul în „păstorii” lor ortodocşi. Românilor ortodocşi li se oferă cu neruşinare grotescul şi sminteala venerării moaştelor, a cadavrele mumificate ale unor oameni spre „mântuirea” sufletelor lor. Nu poate fi un exemplu mai relevant de descompunere religioasă a unui crez care se hrăneşte spiritual din morbidul moaştelor.

  3. pan spune:

    Nu cred ca crestinismul a fost originar demonic insa a ajuns demonic in mainile celor care au pus mana pe el.

  4. paris spune:

    Creştinul morbid

    E sfârşit de săptămână
    la biserică se-adună
    să se roage sau să caşte
    sau să pupe ceva moaşte
    ortodocşii credincioşi
    crezuţi veşnic păcătoşi
    închinare-şi vor aduce
    către mortul de pe cruce.
    Stând aşa să îi privim
    un nume să le găsim
    când se-nchină la Livid:
    Zici, creştin = morbid.

  5. KPL spune:

    Sminteala religiei în şcoli

    De când cu legea la şcoală,
    vine ora de sminteală
    şi de vorbărie goală.
    Zici Hristos în sus şi-n jos
    eşti elevul valoros.
    De-ndrăzneşti ca să gândeşti
    notă mică-o să primeşti,
    de rămâi un papagal
    zecele vine în val.
    Pe la moaşte de vei trece
    o să mai primeşti un zece.
    Defilarea de prostie
    ne-a adus la ananghie.
    Şi în grupuri dezbinaţi:
    Unii-s îngeri, alţii draci.
    Creştinilor cu „vieţi eterne”
    nu le plac idei mirene
    ci doar cele patogene.
    Ce vom face-apoi în viaţă
    cu a lui Isus povaţă?
    La munca ce sigur vine
    papagalul nu mai ţine.
    A ajuns şcoala sminteală
    suntem „mântuiţi” de boală!

  6. stoica spune:

    Balada creştinului sincer

    Fraţi creştini din lumea mare
    dac-aveţi vreo întrebare
    despre Domnu’ nostru Isus
    la răspuns eu sunt dispus.
    Cu Isus am legământ
    că El este cel mai sfânt.
    Toată lumea vreau să ştie
    că trăiesc în bucurie!

    Astă noapte-am venit beat
    şi nevasta m-a certat.
    Uite-aşa m-am enervat
    şi când m-am trântit în pat,
    am oprit-o să mai caşte
    i-am dat câteva la coaste.
    Să ţină minte vroiam,
    că e coastă din Adam.
    Dimineaţa m-am trezit
    cu nevasta am vorbit.
    Mă gândeam să-i cer iertare
    dară nu am fost în stare.
    Că riscam să mă refuze,
    că femeile-s cam zuze.

    Dară Domnul Împărat
    Isus cel nevinovat,
    El nu este supărat.
    I-am spus în gând răspicat
    ce-am făcut când am fost beat,
    şi-aşa Domnul… m-a iertat.
    Ori de câte ori greşesc
    tot la Isus mă gândesc.
    Că El fără ezitare
    mă scoate din supărare.

    Doamne m-am tot întrebat,
    c-aşa fără de păcat,
    cu Hristos în legământ
    mă gândesc că aş fi sfânt.
    Oare cum este chemat
    cel ce nu are păcat?
    Tu mi-ai luat păcatele
    n-am primit pedepsele.

    Îmi ziceam şi eu cumva,
    oare este drept aşa?
    Tu să ierţi la infinit?
    pe cel ce s-a pocăit?
    Că Satana de-ai greşit
    iute că te-a pedepsit.
    Mă întreb de acest gest?
    Satana pare onest.
    Dar cu Domnul meu Iisus
    păcatele-s duse sus,
    unde se acumulează,
    c-aşa Domnul… ne salvează.

    De păcatele le ţine
    un gând în minte îmi vine:
    Nu cumva Domnul Hristos
    este mare păcătos?
    Dacă mai gândesc un pic
    nu mai înţeleg nimic.
    Cine-i sfânt şi cine-i drac?
    Dar mai bine-ar fi să tac.

    Metoda funcţionează,
    asta nu se contestează,
    am ajuns un om de vază.
    Drac sau sfânt ce mai contează?
    Cu Isus am legământ
    că El este cel mai sfânt.
    Toată lumea vreau să ştie
    că trăiesc în bucurie!

  7. unom spune:

    Creştinismul originar – cult demonic

    Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

    Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

    Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

    Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

    Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

    O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

    În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!

    Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!

    Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis dugurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

    Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.

    Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece. Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

    Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile sale şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate exista funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

    Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.

    Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

    Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se voi supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date ce pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
    Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.

    Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul. Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

    Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

    Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, degizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.

    Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui intră.

    Puterea politică a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul l-a tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

    Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea?

    unom

  8. elev spune:

    Nu vrem religie în şcoli

    Când ne vom trezi-n lumină?
    Când uităm eterna vină,
    că din păcat ne-am născut
    şi suntem un chip de lut?

    Dumnezeu ne vrea-n iubire
    nu-n eternă pătimire,
    ca să ducem cruci cu sânge
    pe stafie a tot plânge.

    Elev sărman orbit de cruce,
    salvare nici că-ţi va aduce.
    Te-i închina la-nsângerat,
    de mâna lui Satan eşti luat.

    În Biblie ne-aţi vârât capul,
    ca să ne intre-n minte dracul.
    Credeţi c-o să aveţi noroc?
    La crucea voastră vom da foc!

    Ce va urma de-acum-nainte?
    cum ne-oţi mai mutila la minte?
    Şi după popii de doi bani,
    ne-oţi da şi pastori şi imami?

  9. anonim spune:

    Jalea crucii

    Noi n-avem zeu ce-i răstignit
    şi sângerează de pe cruci.
    Al vostru-acolo s-a sfârşit,
    al nostru-i spirit sus pe stânci.

    Oare ne-om reveni vreodată
    din vraja demonului “sfânt”?
    Crucea lui cea-nsângerată,
    ne duce veşnic la mormânt.

    Ai lui au spus că-i drac în el,
    iar noi drept salvator îl luăm.
    Acelui demon deghizat în miel,
    azi miei tăiaţi îi închinăm.

    El zice că s-a dat morţii pe sine,
    din milă pentru ofranda de miel.
    Moartea-i nu a adus acel bine,
    “Învierea” lui e al mieilor măcel.

    Te chemăm adevărate Dumnezeu:
    Ne scapă de jalea celui pe cruce!
    Fii ce ai fost odată, al nostru zeu!
    Şi lumină, nu lacrimi, ne-aduce!

  10. Să alungăm frica spune:

    Zeu străin

    Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
    la efemera-i mântuire.
    El n-a salvat poporul său.
    Cum te va mântui pe tine?

    Tânjeam să trăim-n fericire,
    el ne-a făcut sângele greu.
    A adus sabia-n omenire.
    E-acesta fiul lui Dumnezeu?

    Să alungăm frica de năluci,
    natura ne e Dumnezeul viu.
    Salvarea noastră este aici
    nu-n cel ce vine din pustiu.

    Priviţi istoria ce-a urmat
    din vrajba cu poporul său,
    dâra de sânge ce-a lăsat
    cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.

    În venerarea credincioşilor,
    an după an el se “renaşte”.
    Sângele curge-n măcelul mieilor,
    când e uscat sunt “sfinte” moaşte.

    De ce grupările creştine
    Trăiesc continuă învrăjbire?
    E răul ce le întreţine.
    “Salvarea” le e rătăcire.

    Dar zeul nostru e pe stânci,
    nu-i este foame şi nici sete.
    Nimeni nu-l poate răstigni,
    are picioarele în pietre.

    Ne-aţi luat altarele de foc,
    pe ele biserici înălţând.
    De-atunci nu mai avem noroc,
    sângerăm cu omul sângerând.

    N-avem nimica cu Avram
    şi zeul lui ce sânge cere.
    Căci venerăm izvor şi ram.
    Ele ne-or duce la-nviere.

    Cuţitul lui Avram străin ne este,
    să creadă alţii c-aduce mântuire.
    La noi mioara ne vorbeşte,
    Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.

    Noi credem în sânziana cântând,
    în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
    ascultăm pădurea, un râu susurând.
    “Iubire!” zâna ne spune în şoapte.

  11. xedo spune:

    Cezar a spus:

    Orele de religie trebuie sa fie obligatorii in scoala pana la sfarsit si ar trebui introduse si in facultati. Sunt necesare si cat mai multe emisiuni religioase la televiziune si radio, deoarece exista un mare gol de informatie religioasa in randul populatiei

    Domnule, ai o mare problema. Te asigur ca foarte multa lume stie religie fara a fi invatat-o din scoala. Copilul meu a primit mai multe invataturi acasa decat la scoala. De la scoala nu avut decat de suferit de pe urma prostiei si incapacitatii profesoarei de religie ,care l-a pedepsit pentru ca 2 colegi au vorbit si a facut o reactie alergica care a disparut dupa 40 de zile de tratament. La scoala nu se invata religie, ci doctrina otodoxa,””traditie ortodoxa””, care nu are treaba cu invataturile despre Dumnezeu. In toate manualele de religie nu sunt prezentate texte biblice pe care sa le studiezi, sa le aprofundezi, ci este prezentata traditia: cum s ate spovedesti, cum sa te impartasesti, sfantul maslu si multe altele, nicidecum invatatura din Biblie. De cand a inceput sa faca religia, copilul meu nu mai doarme singur noapte pentru ca ii este frica de moarte. De abia dupa 2 ani, dupa indelungi discutii, am reusit sa aflu de ce plangea inainte de culcare si trebuia sa stau cu el pana adormea, sa-i vorbesc despre lucruri care sa-i distraga atentia de la acest subiect. Asa ca, mai lasati-ma cu religia in scoli. Orele de religie trebuie sa fie relaxante, sa mergi la ele cu bucurie ca descoperi lucruri noi, sa te faca sa te apropii de Dumnezeu, nu sa-ti dea cosmaruri noaptea.

  12. Dovezi ca exista Dumnezeu spune:

    Dumnezeu exista indiferent de optiunea noastra de a crede sau nu.
    Religia este esential unei societati. Rezultatele scoaterii religiei din materia scolara se vad in America deslusit. Doar ignoranta poate acoperi realitatea.

  13. crisa l spune:

    Unde e libertatea de alegere si toleranta crestina ? Cine se bate cu pumnul in piept ca e crestin sa o arate prin toleranta. Se vede ca Romania nu a trecut de Evul Mediu dpdv cultural si psihologic – – la noi Renasterea nu a ajuns….Vorba lui Radulescu Motru – sintem un popor tinar….prea tinar ….Poate ar fi bine sa se predea Istoria Religiilor – de catre un profesor – de istorie cu vaste cunostiinte de psihologie sociala…insa nu de un preot (de orice fel ar fi el)….Oricit de uman si deschis ar fi acel preot tot n-o sa reuseasca sa puna pe picior de egalitate toate religiile (in mintea lui)….etc…..etc….si atunci ma intreb cum o sa poata fi ne-partinitor…?! Nu mai vorbesc de manuale – in care e scris ceva de genul Dumnezeu pedepseste….etc…..
    A pune = intre Dzeu si pedeapsa-frica = indoctrinare, programare negativa, manipulare etc
    Dumnezeu e Iubire ! Nu e vreun capcaun care te agreseaza cind gresesti….insa e mai convenabil sa vinzi imaginea lui Dzeu asa, altfel cum ai mai manipula…mase intregi de oameni ?
    Se impune o reforma in dogma religiilor din toata lumea….si mai ales cursuri de psihologie de lunga durata pentru teologi, preoti.
    Bibliografie de iluminare: Gustave le Bon – Psihologia multimilor. Dupa mine materii mult mai indicate pt educatie ar fi: pishologie practica: cum sa fim fericiti, cum sa gindim liber fara prejudecati, cum sa avem incredere in noi insine, cum sa ne dezvoltam capacitatile, cum sa comunica cu altii.

  14. crisa l spune:

    Materii importante pentru elevi ar fi acelea care i-ar invata pentru viata : cum sa traiesti ! in realitatea aceasta – materii practice nu teoretice. Cititi Raportul comisiei prez pt analiza si elaborarea politicilor in dom educatiei si cercetarii – . In America si Europa copilul invata la scoala, are timp de joaca cum e normal sa fie, nu da trepte, nu merge la meditatii, din clasa a 5 a este evaluat dpdv a aptitudinilor si este indrumat conform aptitudinilor sale si profesorii au scoala psihologica (au invatat metode de predare, au respect – Ca sa aiba un elev respect pentru profesor mai intii profesorul e necesar sa se poarte cu respect – puterea exemplului).
    Psihoterapeut A Levitchi

  15. Cezar spune:

    Orele de religie trebuie sa fie obligatorii in scoala pana la sfarsit si ar trebui introduse si in facultati. Sunt necesare si cat mai multe emisiuni religioase la televiziune si radio, deoarece exista un mare gol de informatie religioasa in randul populatiei. E cel putin rusinos – ba chiar foarte grav – ca intr-un popor care se declara crestin in proportie de peste 90% si de 2000 de ani, o mare parte a populatiei nu stie nici macar notiunile elementare de religie crestina. Informatiile crestine trebuie sa fie date in primul rand in familie si in scoala. Numai ca multi parinti nu au cum sa le transmita copiilor notiuni de religie, pentru ca nu le stiu nici ei. Si chiar daca sunt parinti care stiu informatii religioase si le transmit copiilor lor, predarea religiei in scoala tot ar ramane necesara, pentru ca in scoala elevul aprofundeaza ceea ce a invatat acasa de mic. Daca omul nu are aceste informatii de mic, sunt slabe sanse sa caute singur. La fel si un pom, daca a crescut stramb, sunt slabe sanse sa se indrepte mai tarziu.
    Nu numai ca religia trebuie sa fie obligatorie la fel ca orice alta materie, ba chiar este mult mai importanta decat orice alta materie, pentru ca omul trebuie sa cunoasca ceea ce a revelat Dumnezeu. Scopul oricarui om trebuie sa fie mantuirea, dupa cuvintele Domnului Cristos, care a spus sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui. Din orice Biserica am face parte, important este sa fim crestini autentici, nu crestini doar cu numele, crestini de forma, pentru ca nu ne mantuieste faptul ca figuram intr-un registru de botez al unei Biserici sau al alteia. Primul pas pentru a putea fi crestini adevarati este informarea crestina. Si inainte de perioada comunista religia era obligatorie in scoala. Trebuie sa avem in vedere oricand faptul ca noi pe acest pamant suntem calatori. Mentinerea religiei in licee ca materie obligatorie este o necesitate si in acelasi timp este un drept fundamental.
    Moartea e o trecere in lumea de dincolo, nu o disparitie. Sunt foarte multe argumente si dovezi ca exista Dumnezeu si viata vesnica dupa moarte. De altfel, chiar si cuvantul „deces” („decesus”) inseamna, in limba latina, „trecere”. Important este sa fim pregaiti oricand pentru aceasta trecere. Pocainta de pacate nu trebuie amanata niciodata, din cel putin doua motive: in primul rand pentru ca nu se stie clipa decesului, iar cine moare cu sufletul necuratit de pacate nu mai poate avea iertare si ajunge in suferinta vesnica a iadului. Slujbele pentru cei decedati, parastasele, pomenile si rugaciunile nu ii pot ajuta decat pe cei care au decedat cu sufletul curatit de pacate. Daca o persoana a decedat cu sufletul necuratit de pacate, atunci nu mai poate fi ajutata. In al doilea rand, de regula, clipa decesului il surprinde pe om dupa cum traieste: daca a trait in viata departe de calea lui Dumnezeu, de obicei tot asa il surprinde clipa decesului: departe de Dumnezeu, cu sufletul necuratit de pacate.
    Una este istoria religiilor si cu totul altceva este predarea religiei. Noi avem nevoie de predarea religiei crestine. Religia crestina contine intregul adevar. Religiile necrestine contin doar franturi din adevar. Buddha, Mahomed si alti intemeietori de religii au fost doar oameni, dar Domnul Cristos a dovedit prin toata viata Sa, invataturile si minunile Sale ca este Fiul lui Dumnezeu intrupat, nu un simplu om. Daca ar fi fost un smplu om, nu ar fi putut sa invie mortii, sa invie El insusi din morti, sa potoleasca furtuna pe mare, sa vindece atatia orbi, bolnavi, etc. Apostolii au predicat toata viata despre Invierea Domnului Cristos si au murit pentru acest adevar. E clar ca nu ar fi murit ei pentru o minciuna. Marele matematician, fizician si filosof francez Blaise Pascal, spunea : „Cred cu bucurie in cuvantul acelora care si-au dat viata pentru ceea ce au spus. ”
    Nu este nici o contradictie intre religie si stiinta, dimpotriva. Doar stiinta superficiala contrazice religia, stiinta adanca il conduce pe om spre religie. Ca dovada, au inceput si la noi in tara cursuri despre armonia dintre religie, filosofie si stiinta, care se fac in occident de mai bine de 20 de ani. De exemplu, site-ul urmator este revista on-line de studii in legatura cu armonia dintre religie si stiinta. Puteti vedea o declaratie comuna intre mitropolitul Daniel, rector, prorectori si decanii facultatilor, de demarare a studiilor in legatura cu armonia dintre religie si stiinta:
    http://www.jirrs.org/ro/index.html
    Nu cu mult timp in urma unii au crezut ca religia si stiinta n-ar avea nimic in comun, ba chiar ca ar fi opozitie, ceea ce este cu totul fals, pentru ca religia si stiinta sunt de fapt intr-o armonie perfecta. Ca si Einstein, cei mai multi savanti si filosofi au fost convinsi de existenta lui Dumnezeu si a vietii de dincolo de moarte.
    Iata si site-ul Fundatiei Internationale de studii in legatura cu armonia dintre religie si stiinta, Fundatie ce are centre in cele mai importante orase din foarte multe tari ale lumii :

    Recomand o carte cu titlul „Calauziri pentru cresterea si educarea ortodoxa a copiilor”. Poate fi citita direct pe internet, accesand linkul urmator
    http://www.profamilia.ro/tineri.asp?calauziri
    Va rog intrati aici, semnati petitia on-line pentru pastrarea religiei in licee si trimiteti mai departe. Am primit petitia de la un preot. Semnand petitia faceti o fapta buna. Este foarte important ca religia sa ramana in licee! Multumim!
    http://www.petitiononline.com/mod_perl/signed.cgi?PRCDOLL&1
    Semnati si trimiteti mai departe la cat mai multi
    Sunt foarte multe argumente si dovezi ca exista Dumnezeu si viata vesnica dupa moarte. Le-am redat pe scurt pe blogul http://www.cezar-iasi.blogspot.com/
    Pe blog mai gasiti petitie on-line, bara video, inregistrari video, videoclipuri, legaturi cu numeroase site-uri deosebit de interesante – unele dintre ele contin si posturi TV on-line si posturi de radio – carti care pot fi citite direct pe internet (fara a necesita descarcare in propriul calculator), recenzii de filme, articole, site-uri, adrese si numere de telefon ale unor asociatii care ofera servicii gratuite, etc. Va rog intrati pe blog ?i trimiteti-l mai departe
    Cezar, profesor de cultura civica

  16. ionel spune:

    Predarea religiei în scoli încalca în mod flagrant Constitu?ia , care garanteaz? libertatea de constiinta. În afar? de asta este complet imoral s? îndoctrinezi ni?te copii, care datorit? experien?ei de via?? reduse nu au discern?mânt. Parlamentarii români sunt vinova?i pentru aceast? reglementare absurd?. S-ar putea organiza cursuri de religie în afara ?colilor, un fel de cercuri, pentru copiii care vor totu?i s?- ?i limiteze orizontul ?i s? î?i atrofieze creierul. Toat? lumea merge înainte, numai noi ne întoarcem în Evul Mediu. Ru?ine !

  17. Dicky spune:

    Religia a fost creat? pentru a distruge spiritualitatea.Defapt ace?ti oameni care tr?iesc cu frica de dumnezeu se afla permanent într-o închisoare a mintii lor.

    vrei dovezi: http://www.illuminati-news.com

  18. Valentina spune:

    Predarea religiei in scoala ar trebui sa fie prezantatea BIBLIEI. Atunci nu va parasi ora nici un elev de alta denominatiune.Nu suntem obligati sa invatam traditiile ortodocsilor sau ale catolicilor.Vrem sa invatam despre Dumnezeu , Isus , Duhul Sfant , moarte , inviere , viata vesnica. „Religia Bibliei nu poate sa imparta locul ei cu nimic altceva ;autoritatea ei trebuie sa fie suprema , depasind si stapanind totul.” Pana nu va revizuiti programa scolara in asa fel incat ea sa fie SOLA SCRIPTURA nu veti avea ucenici.Elevi se vor bate in continuare,vor bea ,vor fuma si vor face tot felul de blestematii,pentru ca nu stiu cele 10 porunci ,nu stiu fericirile .Ei stiu ce vad; sume enorme pe care sunt nevoiti sa le cheltuiasca cei care au morti in familie ,sume enorme care sunt nevoiti sa le dea la cununie , la botez. la pomeniri.

  19. Alex spune:

    Dumnezeu este iubire- gasim in Biblie. Si in marea sa iubire a creat Iadul – locul chinului vesnic pentru micutii neascultatori(rezulta din crezul BOR si a altora).

    Este ce mai dezumanizatnta credinta despre Dumnezeu.

Dă-i un răspuns lui Dovezi ca exista Dumnezeu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top