RESURSELE UNITĂȚII TURISTICE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

student Lucaci Mihaela

Iacob Vlăduţ-Severian

Rezumat

Desemnând anasamblul practicilor de realizare a echilibrului între mediul socio- economic și mediu natural, conceptul de dezvoltare sustenabilă ”urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”

Cuvinte cheie: sustenabil, dezvoltare durabila, plan strategic,generatii viitoare

Introducere

În efortul său de a realiza o stare de bunăstare, omenirea a acționat sever asupra mediului natural pentru a preleva resurse. Presiunea accentuată asupra mediului a fost intuită de către analiști cu câteva decenii înainte și confirmată ulterior în rapoartele prezentate în fața mai marilor lumii, prilej cu care s-a propus temenul de ”dezvoltare durabilă” (sustainable development). Acest concept a prins contur ca o formulă de suc­ces si s-a dovedit a fi pro­mo­va­t si permanentizat, ca un proces mon­dial.

Conceptul de Dezvoltarea sustenabilă. Evoluții.

Desemnând anasamblul practicilor de realizare a echilibrului între mediul socio- economic și mediu natural, conceptul de dezvoltare sustenabilă ”urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi[i] și vizează cu precădere modul de decizie în orice acțiune de tipul om/mediu.

Sustenabilitatea economică include concepte ca cel al unui profit financiar rezonabil, un salar corect şi servicii comunitare care să aducă satisfacții. Sustenabilitatea socială include concepte ca de exemplu participarea la înfăptuirea politicii publice, standarde de muncă corecte şi un tratament echitabil şi non discriminatoriu pentru femei şi minorităţi. Sustenabilitatea mediului înconjurător include aspecte referitoare la impactul asupra calităţii aerului, apei, solului, plantelor, animalelor şi asupra sănătăţii umane.

În complexitatea sa, dezvoltarea durabilă, se dorește a fi o modalitate de a crește calitatea vieții chiar dacă inițial s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică[ii] determinată de intensa exploatare industriala a resurselor și degradarea continuă a mediului.

Având în vedere asigurarea stabilității economice, siguranța socială și sănatatea societății, precum și ideea de dependență a activității umane față de mediu, la începutul anilor 70, odată cu tratarea în  mod serios a problemei deteriorării mediului și a viitorul omenirii, se naște termenul de ”dezvoltare durabilă”.

Proaspătul termen este preluat ca subiect în lucrarile Conferinței privind Mediul de la Stockholm[iii], (1972), apoi definit în formula cea mai cunoscută[iv] prin Raportul Brundtland (1986), pentru ca să se impună în vara anului 1992 la Conferința Națiunilor Unite privind mediul înconjurător și resursele, la Rio de Janiero[v]. La 10 ani de la Conferința de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johanesburg, Summitul privind dezvoltarea durabilă.

Sustenabilitatea resurselor unității turistice

Îmbunătăţirea şi protecția mediului înconjurător și creşterea standardelor de viaţă sunt două aspiraţii ce reprezintă nucleul conceptului de dezvoltare durabilă şi se sintetizează prin dualismul ecosistem-ecoeficienţă[vi]. Urmărind atât satisfacerea nevoilor materiale de bază cât si asigurarea resurselor destinate îmbunătăţiri calităţii vieţii, dezvoltarea economică trebuie să tindă spre o convergență ideală în care investiţiile economice şi protecţia mediului să „mergă mână în mână”.

Încurajarea turismului ca una din activităţile economice prietenoase pentru mediul înconjurător este una dintre provocările majore ale dezvoltării durabile. Astfel, pentru extinderea largă a protecţiei şi economisirii resurselor este necesar un efort colectiv cojugat de a găsi căi şi a descuraja activităţile care provoacă deteriorări ale mediului (poluarea aerului, apelor şi solului, respectiv subsolului).

Dacă resursele turistice valorifică potențialul de ansamblu al unei zone, regiuni națiuni, am putea aprecia că pentru o unitate turistică resursele constituie ansamblul mijloacelor materiale, umane, financiare, informaționale și de altă natură, care sunt utilizate la realizarea obiectului de activitate.

Astfel, în turism îndeplinirea condiţiilor necesare pentru un acces egal la baza de resurse susține criteriul sustenabilităţii, respectiv, dezvoltarea echilibrată bazată pe aportul transferului de tehnologii, pe valorificarea condiţiilor locale a diversităţii şi a biodiversității ca o condiţie obligatorie majoră pentru un mediu durabil.

Concluzii

Conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri stiințifice aprofundate pe plan internațional și a  căpătat valențe politice precise în contextul globalizării.

Dezvoltarea durabilă reprezintă rezultatul unei abordari integrate a factorilor politici si decizionali, în care protecția mediului și creșterea economică pe termen lung sunt considerate complementare și reciproc dependente.

Pentru o unitate turistică resursele constituie ansamblul mijloacelor materiale, umane, financiare, informaționale și de altă natură, care sunt utilizate la realizarea obiectului de activitate

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre opțiunile posibile, ci singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de mediu.

BIBLIOGRAFIE


[i] Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun„, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland

[ii] http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabila

[iii] 1972, anul în care a fost publicat primul raport al Clubului de la Roma –“Limitele cresterii”

[iv] Vezi Raportul Brundtland

[v] „Summit-ul Pamântului”, la care au participat reprezentanți din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenții, referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan dioid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de susținere a dezvoltării durabile, Agenda 21.

[vi] Zaman Gh, Gherasim Zenovic,  Criterii şi principii ale dezvoltării durabile din punctul de vedere al resurselor acesteia, Buletinul AGIR nr. 4/2007

Iacob Vladut

Iacob Vladut

Doctor in stiinte economice din 2003, absolvent al Academiei de Studii Economice Bucuresti 1995, absolvent al Facultatii de Drept, Universitatea George Baritiu, Brasov 2009. Experienta didactica: lector univ. Universitatea Alma Mater din Sibiu – Facultatea SESP – Bacau, disciplina Economie; preparator disciplina Management ASE, Bucuresti, fac. EPA (1995-1996). Experienta profesionala: director economic la societati economice din Bacau si Sibiu. Alte competente: Auditor intern in Sistemul Managementului Calitatii- TUV Rheinland, Certificat in Management Open University Busines School Marea Britanie – CODECS Romania – MBA, Atestat in Management – ATTR Bucuresti. Publicatii: „Valea Muntelui – Dezvoltare economica in contextul integrarii europene”, ed. TIPOACTIV, 2005; articole diverse. Domenii de interes pentru acest blog: fonduri si finantari europene, alte finantari nerambursabile; management de proiect; implementarea proiectelor cu finantare europeana; cercetare; dezvoltare rurala; resurse umane; credite; analize micro- si macro-economice; economia intreprinderii; economie generala; juridic; management general; dezvoltare personala; contabilitate, control financiar, audit finaciar, analize financiare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top