Asigurarea confidenţialităţii datelor privind Reţeaua de Informaţii Contabile Agricole, aspect stipulat în articolul 15 al Regulamentului 79/65/CEE, face ca informaţiile să nu poată fi divulgate. Dealtminteri, fermele sînt cunoscute numai după codul alocat. Şi – extrem de important – datele despre o fermă individuală, conform Regulamentului 1256/97/CE, nu pot fi folosite de către autoritatile fiscale pentru a defavoriza fermierul individual.
În România, pe fondul condiţiilor necesare pentru aderarea la UE, RICA a fost instituită în urmă cu cinci ani, prin O.G. nr. 67 din 13 august 2004. Deja în anul următor, cînd a fost reorganizat Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, potrivit H.G. nr. 155 din 3 martie 2005, regăsim pentru acesta o nouă atribuţie (art. 4, pct. 8): “coordonează şi avizează actele normative pentru crearea şi funcţionarea RICA conform angajamentelor din documentele de negocieri şi asigură pregatirea şi implementarea planului construcţiei instituţionale RICA şi a sistemului informaţional experimental de contabilitate agricolă”. Ordonanţa în cauză stabileşte scopul RICA, termenii specifici, criteriile care trebuie îndeplinite pentru ca o exploataţie agricolă să fie selectată, cine colectează informaţiile contabile agricole, sancţiuni etc. În UE, RICA a fost instituită mult mai înainte (1965), prin Regulamentul 79/65/CEE fiind stabilite bazele legale pentru organizarea şi funcţionarea ei. De fapt, aceasta constituie un instrument statistic, bazat pe o anchetă anuală, efectuată pe un eşantion reprezentativ de agroferme, pentru evaluarea “solid fundamentată” a veniturilor şi cheltuielilor exploataţiilor agricole din UE, permiţînd determinarea efectelor Politicii Agricole Comune (PAC). Să mai adăugăm că RICA a apărut pentru că era nevoie să se monitorizeze situaţia agriculturii, nu numai cu ajutorul datelor variabile şi neomogene oferite de alte două instrumente statistice – Conturile economice pentru agricultură şi Proiectul special pentru veniturile din sectorul gospodăriilor agricole – ci şi ca realitate concretă a exploatatiilor agricole din (SM). Prin intermediul unei metodologii comune şi armonizate este posibilă compararea situaţiei între diferitele SM. Astăzi RICA foloseşte date reprezentînd mai mult de 5.000.000 exploataţii din cele 27 de SM, privind peste 90% din producţia agricolă a UE. Scopul acestei reţele este să colecteze date referitoare atît la producţie cît şi la economia exploataţiilor pentru a putea determina veniturile şi analizele de afaceri ale exploataţiilor agricole. Aşadar, putem spune că RICA este necesară UE în vederea aplicării PAC, pornind de la o bază cît se poate de reală. Datele acesteia vor furniza macrodecidentului informaţii importante referitoare la situaţia agriculturii din fiecare SM şi din UE, în ansamblul său. Aplicarea RICA face ca (şi) fermierul român să primească un feedback, incluzînd o evaluare a rezultatelor înregistrate de ferma sa comparativ cu rezultatele medii ale altor exploataţii comunitare. Acest feedback serveşte în identificarea punctelor tari şi punctelor slabe ale producţiei şi economiei practicate în propria exploataţie, constituind sursă pentru găsirea unor noi căi spre performanţă. Nu în ultimul rând, informaţiile colectate de RICA servesc Comisiei Europene (CE) în vederea întocmirii de rapoarte anuale privind situaţia agriculturii şi a veniturilor fermelor din UE. Pentru atingerea scopurilor comunitare, RICA trebuie să furnizeze date reprezentative şi de încredere. Acest lucru este asigurat printr-o metodologie precisă, orientată spre monitorizarea producţiei provenită din ferme comerciale sau profesionale, destinate comercializării. Monitorizarea respectivă induce, evident, şi aspectul financiar: colectarea datelor economice, mai ales ale fermelor mici cu o contributie minoră la producţia agricolă, care nu posedă evidenţe contabile, precum si determinarea venitului din surse neagricole ale acestora. Cîmpul de observare al RICA vizează fermele care au cel puţin 1 hectar şi pe acelea care au mai puţin de 1 hectar, dar care furnizează pieţei o anumită parte din producţia lor sau produc mai mult decît o anumită cantitate. Tipologia comunitară a fermei – suficient de vastă încît sa cuprindă întreaga diversitate a tipurilor de activitate care pot fi întâlnite în fermele din UE – are în vedere trei criterii: regiuni, tipuri de activitate şi dimensiune economică. Ultimele două sînt bazate pe parametrul “Marja Brută Standard” (MBS). Dimensiunea economică a fermei este exprimată în UDE (Unitatea de Dimensiune Economică) stabilită prin împarţirea Marjei Brute Standard totale a fermei la 1200 Euro, 1 UDE=1200 Euro. De-a lungul timpului, valoarea UDE a suferit schimbări care au reflectat inflaţia. Dimensiunea economică este de asemenea un criteriu de bază pentru clasificarea fermelor incluse în cîmpul de observare. Pe această bază, au fost stabilite, conform Deciziei 99/725/CE, 10 clase de mărime. Calcularea MBS face posibilă încadrarea fiecarei ferme în clasă sa de mărime economică şi corespunzător tipului său de activitate, în tipologia comunitară. Tipul activităţii dintr-o fermă este stabilit prin contribuţia diferitelor activităţi agricole la MBS totală a fermei. Tipologia comunitară a fermei identifică 9 tipuri generale de activităţi, 17 tipuri principale şi 50 de tipuri speciale. În plus, există 32 de subdiviziuni ale câtorva dintre aceste tipuri speciale de activitati. Cât priveşte colectarea datelor, există diferite sisteme de contabilitate şi de culegere a acestora. În unele cazuri contabilul fermei, care ţine o evidenţă anuală pentru întocmirea fişelor financiare, completează şi formularele tip RICA pe care le transmite la autoritatea competentă pentru procesare. În alte cazuri, un alt contabil (decît cel al fermei) vizitează ferma, eventual, cu un laptop, în care introduce datele necesare furnizate de fermier, după care completează formularul tip RICA, pe care îl trimite la autoritatea competentă. Datele sînt trimise de la regiune către Agenţia de legătură, unde acestea sînt verificate încă o dată şi procesate în rezultatele naţionale, după care iau calea CE. Asigurarea confidenţialităţii datelor, aspect stipulat în articolul 15 al Regulamentului 79/65/CEE, face ca informaţiile să nu poată fi divulgate. Dealtminteri, fermele sînt cunoscute numai după codul alocat. Şi – extrem de important – datele despre o fermă individuală, conform Regulamentului 1256/97/CE, nu pot fi folosite de către autoritatile fiscale pentru a defavoriza fermierul individual.
